Analiza influentului ziar german FAZ: „În România e tot mai puternică suspiciunea că spectrul Rusiei a fost folosit pentru anularea unui scrutin ce nu convenea guvernanților”

Într-un articol cu titlul „Mitul interferenței ruse”, cotidianul german conservator Frankfurter Allgemeine Zeitung observă că amestecul Moscovei în alegerile din România este tot mai mult pus sub semnul întrebării. Ziarul analizează totodată lipsa de popularitate a guvernanților de la București, în mod special a președintelui Klaus Iohannis.

Este izbitor faptul că despre alegerile prezidențiale din România, câștigate în primul tur de Călin Georgescu, în care candidații din tabăra guvernamentală au eșuat, se spune că au fost manipulate masiv de Rusia. În schimb, se presupune că nu a existat nicio manipulare în alegerile parlamentare de o săptămână mai târziu, unde PSD a devenit cel mai puternic partid, scrie Frankfurter Allgemeine Zeitung (FAZ) într-o analiză publicată miercuri.

Așadar, Kremlinul și-a pus în mișcare roboții și trolii doar pentru alegerile prezidențiale, dar nu și pentru alegerile parlamentare de șapte zile mai târziu?, se întreabă jurnaliștii germani.

Ziarul subliniază că acest lucru ar fi ciudat, deoarece alegerile parlamentare sunt de fapt cele mai importante în România și că, oricine ar dori să își exercite influența la București ar face mai bine să manipuleze alegerile parlamentare în locul celor prezidențiale.

De asemenea, observă FAZ, este cel puțin ciudat faptul că algoritmii Tiktok ar fi distorsionat alegerile prezidențiale câștigate de opoziție, dar nu și alegerile parlamentare, în care forțele guvernamentale au reușit să se mențină. Este acest lucru realist?, întreabă jurnaliștii.

O suspiciune tot mai puternică

Ziarul menționează că în România, există și părerea că scopul PSD a fost de la bun început acela de a aduce în turul doi un candidat de extremă dreapta la președinție, altul decât al său.

Logica din spatele acestei strategii, scrie FAZ, este că omul PSD ar fi fost capabil să obțină victoria în turul al doilea în fața radicalului de dreapta, despre care se presupunea că nu era eligibil pentru majoritatea populației.

Cu toate acestea, acest calcul nu a funcționat, deoarece principalul partid de guvernământ a subestimat furia populației față de forțele consacrate. În aroganța lor, strategii partidului PSD pur și simplu nu și-ar fi putut imagina că propriul lor candidat va cădea în plasa populației, scrie ziarul german.

Acestea, observă însă jurnalistul german, sunt impresii și presupuneri, nu fapte verificabile.

Dar în România, scrie FAZ, de câteva săptămâni, o suspiciune e tot mai clară în fiecare zi: clasa conducătoare a pictat spectrul Rusiei pe perete doar pentru a distrage atenția de la propriile sale eșecuri – și pentru a avea o scuză pentru a anula un scrutin al cărui rezultat nu a fost pe placul celor aflați la putere.

Problema instituțiilor din România

Pentru a pune în context situația electorală de la București, FAZ vorbește despre deciziile instituțiilor-cheie din România și despre personajele aflate la vârful acestora.

În acest sens, ziarul îl citează pe juristul român Csongor Kuti, care scrie într-un eseu pentru portalul „Verfassungsblog” despre o „serie de decizii nefericite” ale celor șase judecători ai Curții Constituționale care „au contrazis ordinea constituțională, principiile statului de drept sau ideea de democrație”.

La fel ca mulți oameni din România, Csongor Kuti se întreabă ce rol au jucat serviciile secrete românești în acest zigzag de decizii, ca o odisee, luate de Curtea Constituțională.

„Este inexplicabil și contrazice principiile statului de drept faptul că existența unor nereguli și ilegalități care au afectat întregul proces electoral a fost comunicată Consiliului Suprem de Apărare a Țării abia după primul tur de scrutin”, spune Kuti.

La fel de inexplicabil este și faptul că Consiliul de Securitate condus de Iohannis a făcut publice informațiile de la servicii abia după ce Curtea Constituțională a declarat inițial valabile rezultatele alegerilor, scrie FAZ.

S-ar putea să fi ajutat faptul că PSD are în mod tradițional multe cunoștințe vechi în rândurile Curții Constituționale, cum ar fi președintele Curții Constituționale, Marian Enache, scrie publicația germană, care vorbește despre legăturile acestuia cu Securitatea, care reies din existența unui dosar de recrutare care a dispărut însă.

Ciudat, mai spune FAZ, este și rolul Autorității Electorale Permanente din România și al șefului acesteia, Toni Greblă. În acest sens, cotidianul îl citează pe reporterul Snoop Cristian Andrei, observând că Georgescu a scăpat cu afirmația că nu a cheltuit niciun leu pentru campania sa doar pentru că Autoritatea Electorală Permanentă a ascuns această informație presei și publicului.

Cum se potrivește acest lucru cu faptul că Greblă a participat la o petrecere privată cu oameni apropiați de Georgescu la sfârșitul anului 2022?, întreabă ziarul.

„Iohannis a guvernat ca un monarh”

FAZ a discutat și cu istoricul Oliver Jens Schmitt, un cunoscător al României, despre lipsa de popularitate a lui Klaus Iohannis. Președintele, spune acesta, a fost sancționat pentru că a format o coaliție cu PSD și pentru că a dat afară din guvern forțele reformatoare.

Dar populația a fost indignată și de stilul său de viață și modul în care și-a organizat mandatul, „cu tot fastul și luxul său” – zborurile cu avioane private scumpe, renovarea luxoasă a reședinței sale viitoare și lipsa totală de transparență în gestionarea banilor contribuabililor.

El a guvernat ca un monarh, spune Schmitt.

Istoricul se întreabă de asemenea de ce Iohannis a declarat inițial că nu au existat indicii de nereguli în alegerile prezidențiale, pentru ca câteva zile mai târziu să afirme contrariul? Cum se poate ca serviciile să fi avut cunoștință de activități străine aparent răuvoitoare în legătură cu campania electorală, dar să fi informat Consiliul Național de Securitate – cel puțin oficial – doar după alegeri? Și cât de fiabile sunt indiciile unui rol decisiv al Rusiei?

„În principiu, doar serviciul de informații externe vorbește despre Rusia într-un mod foarte general”, rezumă Schmitt, care recomandă ca motivele succesului lui Georgescu să nu fie căutate doar în Rusia – ci și în România.