Despre o parte dintre femeile din literatura română
Alfabetul doamnelor. De la doamna B. La doamna T. (Editura Humanitas, București, 2021 reprezintă ediția a doua, revăzută și adăugită, a unei cărți a Ioanei Pârvulescu. Una din vremea începuturilor editoriale ale autoarei. Carte apărută prima oară în 1999 la editura Crater. Variantei inițiale i s-au adăugat acum, conform mărturiei scriitoarei, încă trei capitole, plus un indice de personaje feminine. Pare-se că și o seamă de corecturi tacite.
În excelentul Prolog al cărții (o bine cumpănită invitație la lectură), Ioana Pârvulescu mărturisește că, la momentul primei ediții, îi era necunoscut un articol al lui Mihail Sebastian, apărut în 1935. Intitulat cu mult umor Articol numai pentru domni. Un text în care autorul cărții intitulate Femei avertiza că ”intrarea femeilor în literatură va schimba optica asupra literaturii și asupra personajelor, construite până atunci numai din perspectiva bărbaților”. În Epilogul Alfabetului, Ioana Pîrvulescu scrie: “După Primul Război Mondial, femeile descoperă telefonul, independența, rochia strâmtă pe coapse și scurtă până la genunchi, vocea à la Garbo, râsul cu gropițe à la Marian Marsh, privirea voalată à la Myrna Loy, tunsura à la garçonne și romanul La Garçonne, experiețele amoroase ale eroinei lui Victor Margueritte, mașina de scris, ochelarii de soare (negri), bicicleta, Charlestonul, Movila, Sinaia, Balcicul, radioul, cura de slăbire, țigaretul, pijama, automobilul, ciorapii de mătase, mașina de spălat, feminismul, sala de cinema, publicistica, revistele pentru femei. Ele nu mai sunt un element de decor și nici apatice muze. Provoacă reacții. Seduc ori provoacă antipatii….În oglinda domnilor, apar când ca vrăjitoare, când ca misterioase zeițe, când ca scorpii, când ca vietăți îmblânzite, mai rar ca femei. Cine e ea?”
Urmărirea tuturor acestor evoluții, dar și posibile răspunsuri la întrebarea din final propune cartea Ioanei Pârvulescu. În care se examinează și cu minuție, și cu acribie, dar și cu nedezmințită plăcere a scrisului (păcere abil transmisă cititorului) traseul personajului feminin în literatura română de la doamna B. din nuvela O alergare la cai de C. Negruzzi la doamna T. din arhicunoscutul roman al lui Camil Petrescu. Ioana Pârvulescu nu nutrește nici pe departe ambiția exhaustivității, operează o selecție în conformitate cu propriile opțiuni și propriile gusturi. Nu impune, ci propune. Și astfel se naște o carte ce oferă „o tipologie a personajelor feminine din literatura română”, carte ce „combină critica și istoria literară cu istoria mentalităților, sociologia cu istoria culturală, experiența de viață cu cea de bibliotecă: în fond cam tot ceea ce folosim când citim și judecăm literatura fără mânie și părtinire ”.
Absența mâniei și a părtinirii mi se par un avantaj evident și major al cărții. Alfabetul doamnelor nu s-a situat la prima ediție, nu se situează nici acum, la a doua ediție din anul 2021,sub semnul feminismului agresiv. Care face azi ravagii. Întruchipare a gândirii politic corecte în funcție de care se zice că s-ar cuveni judecat totul. Așa că Ioana Pârvulescu nu lansează diatribe la adresa felului în care Nicolae Filimon, de pildă, o prezintă pe Chera Duduca. Exegeta observă că simpatia pe care, odată cu trecerea timpului și cu înmulțirea scrierilor ce o au ca personaj, Alecsandri începe să o nutrească pentru din ce în ce în ce mai europeana Chirița conduce la debilitarea personajului și la epuizarea ciclului. Anca din Năpasta lui Caragiale, remarcă Ioana Pârvulescu, „ face din dreptate o negustorie”. Anca arată, asemenea Marghioalei din La hanul lui Mânjoală, „ cât de relative sunt binele și răul”. Aceasta în vreme ce Vitoria Lipan din Baltagul scapă de prejudecăți, iese din condiția de sedentară și ajunge la aceea de călătoare. Anca face cu adevărat dreptate, devenind astfel “unul dintre cele mai neobișnuite (și mai izbutite) personaje feminine din literatura română interbelică”.
INTERVIURILE HotNews.ro