Nina Cassian si degradarea artei în totalitarism

Relația dintre intelectualii comunisti si regimurile liberticide pe care le-au preamărit trebuie discutată cu onestitate, rigoare si discernamant moral. Am încercat, împreuna cu istoricul de artă elvetian originar din România Radu Stern, să facem acest lucru in cartea noastra „Communism and Culture” tradusa in românește de Marius Stan si publicată în 2023 la Editura Curtea Veche. Cultul lui Stalin, al Partidului, al conducatorului genial, a a avut drept dimensiune constanta renuntarea la autonomia de gandire.

Nina Cassian a fost o poetă comunistă. A încercat sa se prezinte drept o poetă revoluționară. Nu a fost o nonconformista precum Miron Radu Paraschivescu. Nu a „fluierat in biserica” precum Nicolae Labiș sau Ana Novac. Nu a sfidat falsa realitate a regimului construind una alternativa, precum Leonid Dimov. Poeta a făcut parte din acea specie care și-a trădat vocația prin abjectie copios răsplătită. A produs euforic si incontinent versuri ticaloase. Nu a fost singura, dar a fost, sa zicem, “cap de coloana”. A încercat, în repetate randuri, sa se „reinventeze”. Și-a plâns de milă, la propriu si la figurat.

Despărțirea ei de comunism a fost tarzie si impenitenta. S-a produs din greață, ci din frică. Frica de Securitatea lui Ceaușescu. Speciosul alibi al Ninei era ca ea „crezuse” în utopia comunista. A fost, în fond, si alibiul lui Paunescu. La Cenaclul Flacără se recitau versurile Ninei, dacă versuri puteau fi numite: “Apartin comunismului cu tot ce am mai bun”. Nina nu s-a opus. Nina s-a dedat. Îi facea plăcere.

Nu discut talentul ei. Nina l-a sacrificat în chip voluntar in tineretea ei frenetică unui pseudo romantism pus în serviciul unui sistem criminal. L-a glorificat pe Stalin cu paroxistic extaz. Compuse la senectute fără nicio constrângere exterioară, cele trei volume de memorii nu sunt mărturisiri, ci exerciții de autocompătimire si, nu mai puțin, de autoglorificare. Fragmente de jurnal din anii 50, portrete de demnitari ideologici si de scriitori faimoși, mijlocul anilor 70, apoi exilul american. Un puzzle presupune un mister. Nu e cazul aici.

Vreme de decenii, cand nu-si exhiba, contra Premiu de Stat, pseudo idealismul, Nina Cassian plătea polițe si poza in Muza Nuda a Revoluției Proletare. O curtezană materialist dialectică. La 2 Mai avea o curte de adulatori. Povestile de amor ale Ninei faceau parte din folclorul unei epoci ignobile. Inzestrata cu ureche muzicala, Nina Cassian a fost complet surda la gemetele victimelor. Pur si simplu, nu i-a pasat. –Citeste restul articolului si comenteaza pe Contributors.ro