Despre fascisme, radicalisme si populisme

Observ ca se fac tot felul de referințe la/analogii cu fascismele interbelice. Cum m-am ocupat si mă ocup în continuare de fenomenele totalitare, cred ca este util sa înțelegem că toate fascismele sunt mișcări politice si ideologice revoluționare. Revoluții naționaliste, rasiste, imperialiste, dar revoluții. Fascismele sunt, cum nota S. N. Eisenstadt, fundamentalisme. Înainte de a aplica etichete, este recomandabil sa consultam bibliografiile minimale. De pildă, cărțile unor Roger Griffin, George Mosse, Walter Laqueur, Jacob L. Talmon, Guy Hermet, Jan-Werner Muller, Michael Shafir, Sabrina Ramet. Istoricul Eugen Weber a scris un studiu despre Garda de Fier în care a examinat „revoluția arhanghelica”. A apărut intr-un volum clasic despre dreapta europeana. Cum clasica este si cartea coordonata de Ernest Gellner si Ghiță Ionescu despre populisme.

Simplul limbaj antisistemic nu califica un partid sau mișcare la denumirea de „fascist”. Experiența Melone din Italia sugerează posibilitatea „imblanzirii” (deradicalizării) unor asemenea tendințe. Pledez prin urmare pentru ceea ce as numi prudentă epistemica. Populismul etnocentric poate recurge artificii retorice si la fagaduinte irealizabile, dar nu este în chip necesar revoluționar. Nu știm dacă actualele partide mișcări vor merge în direcția unui anarho fascism. Nu știm dacă euroscepticismul va eroda instituțiile fundamentale ale UE. Este loc pentru tot felul de combinatii stranii. Dar cred ca exista si unele, sa le spunem, „certitudini”. Cu ghilimelele de rigoare. Ele vor fi testate mai curand decat ne asteptam, pe 30 iunie, în Franța.

La începutul acestui secol, am scris în revista al cărei editor eram, „East European Politics and Societies”, un text despre populism ca „politics of charismatic protest”. In același număr au scris despre populism Marc Howard si Cas Mudde. In 2001 am participat la Bruxelles la un seminar exact pe aceste teme organizat de Comisia Europeană. Intervențiile au apărut in revista „West European Politics” în aprilie 2002.

Am scris continuu pe aceste teme. Țin cursuri în care analizez ideologiile totalitare. Recent a apărut traducerea în limba greaca a cărții mele „Diavolul in istorie”. Mă întreb dacă acronimul AUR nu a fost cumva inspirat de partidul-miscare fascist „Zorii Aurii” din Grecia. Soarta acelei formațiuni, exclusă din competiția pentru Parlamentul European, ar putea da de gandit infierbântaților populiști din România. –Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro