Emil Boc săracu’ și Rareș Bogdan care vede stele verzi. Biografiile politice ale reformiștilor lui Florin Cîțu

Florin Cîțu, prim ministrul României, în mijloc. Flancat de Emil Boc, primarul Clujului, și Rareș Bogdan, europarlamentar. Prin spate se mai văd și Gheorghe Flutur, Preşedinte al Consiliului Judeţean Suceava și Dan Vîlceanu, ministrul Finanțelor. Este o fotografie simbol a grupării Florin Cîțu. Se acreditează ideea de grup-simbol, reformist. Acest grup este cel care a aruncat în aer politica românească în septembrie 2021.

Florin Cîțu, Emil Boc, Rareș Bogdan. Sunt oameni care văd idei. Nu e nimeni ca ei. Fixiști, fără compromisuri. Însă, este poza celor care au rătăcit drumul PNL, drumul Guvernului, drumul României în 2021.

Mișto este că Florin Cîțu, Emil Boc, Gheorghe Flutur, chiar sunt buni în treaba lor. Cum devin mari oameni de stat, cum li se urcă la cap. Nasol.

Emil Boc săracu’ nu este la prima experiență de acest fel. Acum este vioi, resuscitat, după ce Clujul său a devenit vedeta României. Este cunoscută căderea sa în cap la o emisiune TV. Tragicomică situație, dar arată exact ce fel de om este.

Clujul este ce este și datorită lui Emil Boc. Boc este destupat la cap atâta cât să facă bine locului său de baștină, Clujul. E gospodar, dar nu mare vizionar. E un câine de vânătoare, miroase reforma și o ia pe urmele ei. Clujul este jalnic în multe privințe, dar în altele, esențiale, funcționează peste București. Și mai mult decât orice, domle, are imagine bună Clujul. Pute a bani acolo.

Emil Boc nu-i politician. E mic în politică. El greșește continuu când e vorba de politica mare. La Cluj, e primar. La București este strivit, cade în cap. Și cum e băgat în seamă, fixația-i gata. Omul are nevoie de adulare. Dacă e puțin gâdilat în orgoliul propriu, ce bun ești BOOOOOC! omul sare la bătaie. Prins în capcană, omul e loial fanatic. Orice ar fi, înainte. Sigur, vi-l amintiți ca prim-ministru al lui Traian Băsescu, depășit de situațiile economice, politice.

De aia, lui Boc îi place umbra. El stă în umbra unor lideri providențiali, precum Băsescu, Cîțu, și zice: “Da”, când trebuie să spună tâfnos un “NU”. N-are curaj să-ntoarcă roata. Se fixează robotic și nu-l scoți din ale lui. Când e dat afară, eșuează, se dă la fund, cu multe frustrări, ca tot omul. De aia, cade rău Boc, pe psihic, și de aia e simplu să-i gâdili orgoliul. Asta au făcut Cîțu și Rareș Bogdan.

Lângă Boc, în poză, este și Flutur. Boc-Flutur asemănători. Oameni care-și delimitează teritoriile. Cluj unul, Suceava celălalt. Mai puține vorbe sunt de spus despre Flutur, însă. Mare speranță cândva, Flutur, de fapt, e cu mult mai greoi în toate, inclusiv în reforme în județului său. Gheorghe Flutur însă e un flutur, nu-i rău cu dinadinsul. Dă și el din aripi când e băgat în seamă, în pustnicia lui din Suceava. Politicianului Flutur i se filează însă pe durată scurtă. În rest, uiți de el, stă la cutie ca-n insectar. A fost și el în insectarul lui Traian Băsescu.

Rareș Bogdan, fosta vedetă TV, acum e EuroparlamentaR. N-avea cum să lipsească o „gură mare” din poza „reformiștilor” PNL. El a avut mereu “boii rătăciți”. A ajuns în fruntea bucatelor televizate, pe acest arțag naționalist și pe un discurs anti-PSD. Gura lui mare era echivalată cu cea a lui Mihai Gâdea. Întrecerea TV de seară era mereu între cine se dă în stambă mai bine. Când arena e mică, circarii n-au multe de făcut. Revoltele anti-Dragnea din Piața Victoriei, chiar Klaus Iohannis, în lipsă de altceva, l-au luat în brațe. Era firesc. Nefiresc este că a ajuns europarlamentar, cu tupeu, nepricepându-se nici la economie, nici la politică. Dar suntem în 2021 când mulți ne pricepem la toate.

Cu gusturi fistichii în minte și îmbrăcăminte, Rareș Bogdan mereu a văzut stele verzi. Nu, nu-l bate nimeni în a debita prostii naționaliste, căci patria lui nemuritoare este demagogia. Demagogia, naționalismul practicat a la Bogdan, îți dă discernământ minim spre deloc. Vezi negru, vezi alb, iar când e liniște afară, tragi palme. Pata sa majoră este USR-PLUS. Ăștia trebuie distruși. USR-Plus trebuie căsăpit, zdrobit. De ce? Că put a internaționalism. Put a idei de pe internet. Au prea multă carte. Gândesc altfel. Exotic. „Hoți” de idei dintr-o lume ostilă lui Bogdan. Rareș urăște.

Rareș Bogdan este un „des-creierat”, în sensul în care creierul propriu nu-i locul său preferat de reflecție și reflectare. Cum să nu-l susțină, nu, pe un analfabet financiar ca Vîlceanu, ministrual finanțelor. Păi, nu-i păcat să fie lăsat pe afară un tupeist fără minime noțiuni financiare? Păcat.

Uite așa oamenii se aseamănă. Rareș și Vâlceanu se aseamănă, precum Boc cu Flutur.

Emil Boc și Rareș Bogdan sunt „nuca” tare a filosofului Cîțu. Un yesman și un naționalist. Cum spuneam, și-ntr-un articol anterior, ei doi girează un Cîțu cu boala riscului. Risc învățat din amețeala sa din America, din cariera sa de bancher în România.

Normal că atunci când îl apucă riscul pe Cîțu, Emil Boc nu poate spune NU, iar Rareș Bogdan cântă aria naționalistă. După cum vedeți ecuația e toxică.

Triada reformistă se sufocă dacă nu „ucide”.

În mod normal, negocierea aduce oarecare pace. Dar de unde pace când Cîțu aude YES, SIR! Și Dă-le în bot nenorociților! Cîțu este cu riscul. El nu negociază, bagă pumnul în gură. Nu admite alte voci.

Triada n-are cap, nu-s idei multe. YESMEN-ii, naționaliștii și pariorii n-au idei prea multe. Ei vor să câștige, indiferent de consecințe.

Așa trebuie, zice Cîțu! Da, zice Boc. Da, zice Bogdan. Zilnic, la prânz, seara, dimineața, Cîțu aude aceleași voci. Vocile care-i încântă auzul.

Florin Cîțu, riscul, Emil Boc, yesul, Rareș Bogdan, ura.

P.S.: Acest articol este despre biografiile politicienilor din grupul Cîțu. Observăm că nu vorbim despre idei, ci despre emoții. Emoții negative, conform teoriilor despre emoțiile distructive. Sunt oameni pe lumea asta care au o plăcere sadică să se auto dinamiteze.