Supraviețuitorii de la Auschwitz au trecut din nou pe sub portalul de fier forjat "Arbeit macht frei", la 75 de la eliberarea lagărului de exterminare

La 75 de ani după eliberarea lagărului nazist Auschwitz, supraviețuitorii, tot mai puțini, se reunesc luni în acest loc pentru a onora cele peste 1,1 milioane de victime, în principal evrei, și pentru a lansa un avertisment față de un nou puseu de antisemitism, scrie AFP.

Veniți din lumea întreagă, sunt peste 200 de supraviețuitori veniți la Auschwitz, în sudul Poloniei.

Purtând eșarfe cu dungi albastre și albe, culorile uniformelor de prizonieri, au traversat din nou celebrul portal de fier forjat „Arbeit macht frei” („Munca te face liber”). Alături de președintele polonez Andrzej Duda, ei au depus coroane de flori în apropiere de „zidul morții”, unde naziștii au ucis mii de oameni.

„Vrem ca următoarea generație să știe ce am trăit și ca acest lucru să nu se mai întâmple vreodată”, a declarat duminică dimineața David Marks, 93 de ani, supraviețuitor al Auschwitzului.

35 de membri ai familiei sale de evrei români au fost omorâți la Auschwitz, cel mai mare dintre lagărele morții create de Germania nazistă și devenit simbol al celor șase milioane de evrei europeni uciși în Holocaust.

Începând cu mijlocul anului 1942, naziștii au deportat sistematic evrei din toată Europa spre șase mari lagăre de exterminare – Auschwitz-Birkenau, Belzec, Chelmno, Majdanek, Sobibor și Treblinka.

„Fără politică”

Organizatorii insistă asupra faptului că ceremonia comemorativă de luni trebuie să se concentreze asupra a ceea ce supraviețuitorii au de spus, și nu asupra disputelor politice care au marcat pregătirile.

„E vorba de supraviețuitori, nu de politică”, a declarat Ronald Lauder, șeful Congresului evreiesc mondial, în fostul lagăr transformat în prezent în memorial și muzeu. „Observăm avansul de antisemitism și nu vrem ca trecutul lor (al supraviețuitorilor) să fie viitorul copiilor lor sau viitorul nepoților lor”.

Capete încoronate, șefi de stat și de guvern din aproape 60 de țări asistă la ceremonie, dar în absența liderilor marilor puteri care s-au reunit joi la Ierusalim pentru o ceremonie similară. România este reprezentată de premierul Ludovic Orban.

Președintele Andrzej Duda a refuzat să meargă la Ierusalim după ce i s-a refuzat posibilitatea de a lua cuvântul, în condițiile în care președintele rus Vladimir Putin a jucat un rol de prim plan.

Putin a provocat în decembrie indignarea Poloniei după ce a afirmat că Varșovia a contribuit la declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial.

Aliații știau din 1942

Dacă lumea a aflat amploarea ororilor doar după intrarea Armatei Roșii în lagăr, în 27 ianuarie 1945, Aliații dispuneau de informații detaliate legate de genocidul evreilor.

În decembrie 1942, guvernul polonez în exil la Londra a transmis Aliaților un document intitulat „Exterminarea masivă a evreilor în Polonia ocupată de Germania”.

Acest document, primit cu neîncredere, conținea un raport detaliat legat de Holocaust, la care membrii rezistenței poloneze au fost martori.

Considerat ca fiind exagerate sau făcând parte din propaganda de război, „numeroase dintre aceste rapoarte nu au fost pur și simplu crezute de Aliați”, a explicat profesorul Norman Davies, istoric britanic la Oxford.

În ciuda presiunilor rezistenței poloneze și ale evreilor ca Aliații să bombardeze căile ferate duceau la Auschwitz și la alte lagăre de concentrare, „atitudinea militarilor a constat în concentrarea pe țintele militare și nu pe chestiuni civile”, a arătat Davies. „Una dintre țintele pe care armata (britanică) le-a bombardat a fost o uzină de carburant sintetic în apropiere de ” în 1943-44.

Deși avioanele britanice au survolat lagărul, niciun ordin de bombardament nu a fost dat.

„A fost una dintre cele mai mari crime ale celor care au rămas indiferenți, deoarece ei (Aliații) ar fi putut face ceva dar nu au făcut-o deliberat”, spune David Lenga, 93 de ani, unul dintre supraviețuitori.

Lagărul de la Auschwitz-Birkenau, creat și condus de naziști între 1940 și 1945, făcea parte dintr-o vastă rețea de lagăre din Europa, înființate în cadrul „Soluției finale” a lui Adolf Hitler, în vederea uciderii a circa 10 milioane de evrei europeni.