The Cake Boutique – prima cofetarie romaneasca din Irlanda

Viata romanilor din Dublin e cu mult mai dulce pentru ca, de cateva zile, s-a deschis prima cofetarie romaneasca din Irlanda, „The Cake Boutique”.

Prima cofetarie romaneasca din Dublin (Foto: Tia Sirca)

Familiile Tudor Marius si Cristina si Uncheasu Nicu si Roxana, una originara din Roman, iar cealalta din Ploiesti, indulcesc in fiecare zi viata conationalilor, dar si pe a irlandezilor cu prajituri traditionale romanesti, fursecuri, cornuri si paine calda.

Toate acestea sunt plamadite dupa vechi retete romanesti, fara sa se foloseasca aditivi, intaritori sau alte prafuri, ci doar produse naturale.

Investitie romaneasca de 75.000 de euro

„Dulcea investitie” e una cat se poate de serioasa, toate „ingredientele” afacerii insumand peste 75.000 de euro, banii stransi de Marius Tudor si Nicu Uncheasu in cei 9 ani de munca in Irlanda. „Lucram amandoi ca instalatori, fiecare cu firma lui si ne-am gandit sa facem ceva si pentru doamne, mai ales ca stiam nu exista asa ceva in Dublin.

Domeniul acesta e inca foarte gol. Am mai luat in considerare faptul ca numarul romanilor a crescut, dar si acela ca produsele de patiserie ale lituanienilor, polonezilor, rusilor, care traiesc in Dublin, sunt foarte asemanatoare cu cele romanesti.

Tot ce am investit in cofetarie s-a facut din banii nostri munciti cu sudoare. Am achitat totul la zi, si a fost un efort financiar, iar investitia s-a ridicat undeva in jur de 75.000 de euro”, ne-a dezvaluit Marius Tudor. El a mai avut o afacere asemanatoare, in anii 90, in tara, mai precis o fabrica de paine.

Savarina, dupa reteta traditionala

Foto: Tia Sirca

Tudor considera ca e foarte greu sa estimeze in in cat timp vor fi recuperati banii, vanzand produse la doar un euro si ceva. Primele semne sunt insa bune, profitul chiar nesemnificativ inca, dovedind ca afacerea are succes. In cele 2 saptamani de la deschiderea cofetariei, s-a platit totul din ce s-a incasat: furnizorii de materiale prime, curentul, salariile, chiria.

Irlandezii, „vrajiti” de savarina romaneasca

Situata la doi pasi de Alimentara romaneasca, intr-o zona circulata a Dablinului, „The Cake Boutique”este usor de gasit de catre romani, dar nu numai. In cele cateva zile de functionare, romani si irlandezi deopotriva, au dat buzna la „dulceturi” si paine proaspata.

Shopul a reusit sa-si faca clienti fideli printre irlandezi, care s-au indragostit de produsele concepute dupa retete traditionale romanesti, de indata ce au gustat din ele.

„Nu ne-am ferit sa le spunem irlandezilor de unde suntem. Irlandezii nu sunt prea familiarizati cu prajiturile noastre. Iti ia timp foarte mult sa le explici. Cu toate acestea m-au surprins. Ii stiam mai conservatori. Au mancarea lor. Stilul lor. Dar au venit, au cumparat si au vorbit laudativ la adresa prajiturilor.

A fost placut sa vedem ca 70% din clientii nostri din primele zile de functionare au fost irlandezii. Cel mai mare succes l-a avut savarina. De asemenea, mai gustate de irlandezi decat de romani au fost torturile si cremesul cu fructe”, a marturisit Marius Tudor.

In Romania, controalele si politica bancara, i-a dus la sapa de lemn

Comparand demersurile intreprinse in tara, la Iasi, pentru deschiderea brutariei, cu cele pentru deschiderea patiseriei din Dublin, Marius Tudor a spus ca in Romania, a fost mai usor de construit fabrica decat de obtinut aprobarile.

„Dupa ce am deschis brutaria, imediat au inceput sa ne calce tot felul de inspectori de la politia economica, de la Sanepid, de la pompieri. In primele trei luni de activitate, am avut peste 60 de controale, unele cu dedicatie, altele pur si simplu – cica oamenii isi faceau datoria.

Am fost nevoit sa aplic „relatiiile de prietenie”, stilul clasic in Romania si cred era singura solutie.

Aveam un inspector de la Sanepid care ma calca foarte des. Saturandu-ma sa-i dau bani din buzunar, am facut un contract de colaborare, in schimbul unei sume, inspectorul urmand sa se ocupe de partea de igiena. In conditiile in care acest inspector era „super viser” pe partea sanitara, colegii lui au venit si au inchis fabrica.

Dimensiunile erau altele. Lucram in trei schimburi, aveam 120 de muncitori, am ajuns la o productie de 22 de tone de paine pe zi si am obtinut licenta pentru denumirea de piinea „Dacia”. Am inchis fabrica pentru 2 zile si am igienizat, asa cum au cerut, dar 3 saptamani mai tarziu, cu 2 zile inaintea Craciunului, au venit iarasi de la Sanepid ca sa puna lacatul.

Asta, prea mult elan si prea putina precautie, dar si politica bancara a facut ca prospera afacere sa devina istorie. Am avut o linie de credit de 800 de milioane de lei cu o dobanda de 76%, care la un moment dat ajunsese la 124%. Oricat de bun economist ai fi, cu dobanzile astea nu puteai sa produci paine.”, ne-a povestit acelasi investitor.

In schimb in Irlanda, in ce priveste demersurile pentru a-ti deschide o afacere, e mult mai usor. Iar inspectorii nu sunt nici pe departe, precum cei din tara, gata sa te purice pentru a-ti reaminti de „bunele relatii de pretenie”.

Pe partea de igiena, cei doi investitori romani au colaborat, inainte de a deschide patiseria, cu un inspector irlandez care le-a spus de ce au nevoie. La inaugurare, respectivul inspector a venit, a verificat, i-a felicitat pe cei doi romani si le-a urat noroc. Doar atat. Nici un gand ascuns, nici o remarca cu subinteles.