Ultimele sondaje anunță o victorie record pentru laburiști la alegerile de joi din Marea Britanie, pe fondul nemulțumirii după 14 ani de guvernare conservatoare
Partidul Laburist din Marea Britanie ar putea ajunge la putere cu un număr record de mandate parlamentare la alegerile naționale de joi, a sugerat, marți o prognoză a institutului de sondaje Survation, citată de Reuters. Este o ilustrare a stării de spirit din întreaga țară, după lunga perioadă de guvernare asigurată de conservatori.
Scenariul central al Survation arată că Partidul Laburist al lui Keir Starmer va câștiga 484 din cele 650 de locuri din parlament, peste cele 418 câștigate de fostul lider al partidului, Tony Blair, în faimoasa sa victorie din 1997 și cu siguranță cel mai mare număr de mandate din istoria sa.
Conservatorii, care au fost la putere în ultimii 14 ani, ar urma să adune doar 64 de locuri – cel mai mic număr de mandate parlamentare de la înființarea partidului în 1834.
Același scenariu arată că partidul de dreapta Reform UK, condus în prezent de Nigel Farage, ar urma să câștige șapte locuri.
Alte analize au arătat marje mai mici de victorie pentru laburiști, dar niciuna nu a arătat un rezultat general diferit. Anterior, un sondaj regulat realizat de Redfield și Wilton Strategies, care a măsurat cota de vot la nivel național, a arătat o ușoară reducere a avantajului laburiștilor în ultimele zile, dar a plasat totuși partidul pe drumul către o victorie confortabilă.
Partidul Laburist nu a stârnit prea multă pasiune cu promisiunile sale de a relansa creșterea economică lentă, de a investi în infrastructură și de a face din Marea Britanie o „superputere a energiei verzi”, scrie Associated Press.
Dar, de asemenea, nimic nu a mers cu adevărat greșit în campanie. Partidul a câștigat sprijinul unei mari părți a comunității de afaceri și susținerea unor ziare tradițional conservatoare, inclusiv Sunday Times, deținut de Rupert Murdoch.
Principala temă a stângii a fost una simplă, dar eficientă, după 14 ani de guvernare conservatoare: „Schimbare”.
Cum sunt aleși parlamentarii britanici și de ce ar putea câștiga laburiștii o majoritate așa de mare
Britanicii votează pentru toți cei 650 de membri ai Camerei Comunelor, fiecare ales într-o circumscripție uninominală locală.
Marea Britanie utilizează sistemul de vot „first past the post” – majoritar uninominal într-un singur tur – ceea ce înseamnă că candidatul care se clasează pe primul loc în fiecare circumscripție va fi ales, chiar dacă nu obține 50% din voturi.
Acest sistem a consolidat în general dominația celor mai mari două partide, conservatorii și laburiștii, dintr-un motiv simplu: partidelor mici le este mai dificil să câștige mandate dacă nu au un sprijin concentrat în fiecare zonă.
Partidul care deține majoritatea în Camera Comunelor, fie singur, fie cu sprijinul unui alt partid, va forma următorul guvern, iar liderul său va fi prim-ministru.
Aceasta înseamnă că rezultatele vor determina direcția politică a guvernului, care a fost condus de conservatorii de centru-dreapta în ultimii 14 ani.
Sunak, fost șef al Trezoreriei care a fost prim-ministru din octombrie 2022, este cel care va deconta bilanțul celor 14 ani de guvernare conservatoare.
Adversarul său, Keir Starmer, fost director al procuraturii și lider al Partidului Laburist din aprilie 2020, este cel c are are cele mai mari șanse de a ocupa postul de prim-ministru.
Alte partide s-ar putea dovedi importante însă. Chiar dacă nu va aduna neapărat multe mandate, Reform UK, partidul condus de promotorul Brexit, Nigel Farage, va sifona o parte importantă a voturilor conservatoare.
Problemele conservatorilor
Conservatorii s-au confruntat cu un șir nesfârșit de probleme și provocări de la preluarea puterii în 2010. Mai întâi au fost consecințele crizei financiare globale, care au dus la creșterea datoriei publice și i-au determinat pe conservatori să impună ani de austeritate pentru a echilibra bugetul.
Apoi, a venit momentul istoric în care partidul a condus Marea Britanie spre ieșirea din Uniunea Europeană, promițând o epocă de prosperitate după acest moment, una care nu s-a materializat însă.
Țara s-au confruntat apoi cu una dintre cele mai mortale epidemii de COVID-19 din Europa de Vest și, recent, a fost lovită de inflație, asemenea multor alte state europene, după începerea războiului Rusiei din Ucraina.
Mai puțin de un sfert dintre britanici cred acum că Brexit a fost o idee bună
Indiferent de circumstanțe, mulți alegători îi acuză pe conservatori pentru numeroasele probleme cu care se confruntă Marea Britanie, de la criza sistemului de sănătate la serviciile feroviare nesigure, prețuri ridicate, criminalitate și afluxul de migranți care traversează Canalul Mânecii.
În plus, partidul a fost afectat de repetatele abateri etice ale miniștrilor, inclusiv petrecerile din birourile guvernamentale în timpul lockdown-ului COVID.
Scandalurile l-au alungat pe fostul prim-ministru Boris Johnson din funcție și, în cele din urmă, din Parlament, după ce s-a dovedit că a mințit parlamentarii.
Succesoarea sa, Liz Truss, a lovit în plin economia deja slăbită cu un pachet de reduceri drastice ale impozitelor, agravând criza costului vieții. Ea a rezistat doar 49 de zile în funcție.
Gafe și scandaluri până în ultimul moment
Înfrângerea conservatorilor părea deja o realitate în momentul în care Rishi Sunak a surprins lumea, stabilind data alegerilor pe 4 iulie, cu trei luni mai devreme decât s-ar fi așteptat cei mai mulți observatori.
Sunak a pariat pe alegerile din vară sperând că veștile economice pozitive îl vor ajuta să convingă alegătorii că politicile conservatoare încep să funcționeze. Dar anunțul a fost urmat de o serie de gafe.
Pe 6 iunie, Sunak a plecat mai devreme acasă de la comemorările din Franța care marcau cea de-a 80-a aniversare a Debarcării din Normandia, ratând o ceremonie alături de președintele Statelor Unite, Joe Biden, și de președintele Franței, Emmanuel Macron. A urmat un scandal.
Pe final de campanie, mai mulți conservatori apropiați de Sunak au început să fie investigați de autoritatea de reglementare a jocurilor de noroc în legătură cu suspiciunile că au folosit informații privilegiate pentru a plasa pariuri pe data alegerilor, chiar înainte ca acestea să fie anunțate.
Îngrijorările alegătorilor
Economia, migrația și starea nesatisfăcătoare a sistemului sanitar se află printre principalele preocupări ale britanicilor.
Marea Britanie s-a confruntat cu o inflație ridicată și o creștere economică lentă, astfel că majoritatea oamenilor simt acum că sunt mai săraci. Conservatorii au reușit să controleze inflația, care a încetinit la 2% până în luna mai, după ce a atins un vârf de 11,1% în octombrie 2022, însă creșterea rămâne lentă, ridicând semne de întrebare cu privire la politicile economice ale guvernului.
Mii de solicitanți de azil și migranți economici au traversat Canalul Mânecii în bărci gonflabile fragile în ultimii ani, stârnind critici din partea celor care au observat că guvernul a pierdut controlul asupra frontierelor Marii Britanii.
Controlul granițelor a fost unul dintre argumentele folosite de conservatorii care au susținut Brexit-ul.
Politica conservatorilor pentru oprirea ambarcațiunilor este un plan de deportare a unora dintre acești migranți în Rwanda. Criticii spun că planul încalcă dreptul internațional, este inuman și nu va face nimic pentru a opri oamenii care fug de război și foamete.
Serviciul național de sănătate al Marii Britanii, care oferă asistență medicală gratuită pentru toată lumea, este afectat de problema listelor lungi de așteptare pentru orice, de la îngrijirea dentară la tratamentul cancerului.
Ziarele sunt pline de povești despre pacienți grav bolnavi nevoiți să aștepte ore întregi pentru o ambulanță, apoi și mai mult pentru un pat de spital.
Mediul a fost și el o temă de campanie. Sunak a revenit asupra unei serii de angajamente în materie de mediu, amânând termenul limită pentru încetarea vânzării de autoturisme pe benzină și motorină și autorizând noi foraje petroliere în Marea Nordului.
Criticii spun că acestea sunt politicile greșite într-un moment în care lumea încearcă să combată schimbările climatice. Chestiunea se află și în centrul dezbaterii din restul Europei, tot mai mulți critici observând că costul acestei tranziții este pur și simplu prea mare și afectează economia.