Umanistii din ASUR spun DA religiei in scoli

În așteptarea concertului Roger Waters din 28 august, îmi răsună în minte cel mai cunoscut strigăt rebel al elevilor din toată lumea. Din păcate, “We don’t need no education” este unul dintre îndemnurile care a fost interpretat literal de către tinerii români, dacă privim rezultatele evaluărilor din Uniunea Europeană. Aproape jumătate dintre elevii de 15 ani au dificultăți la citire, la matematici și științe, clasând astfel România pe ultimul loc la mare distanță de ținta de maxim 15% pe care UE a trasat-o pentru 2020.

Este evident că nu putem da vina pe copiii înșiși! Rănile noastre sunt adânci și nu țin de vreun material genetic inferior ci mai degrabă de infrastructură, de corpul profesoral, de programa școlară și de normele sociale nescrise care glorifică șmechereala și disprețul pentru învățătură. Suntem cu toții responsabili pentru starea în care ne aflăm.

Nu cred că este nevoie să argumentăm in extenso de ce elevii trebuie să învețe știință, să scrie, să socotească. Pentru amatorii de statistici, graficul de mai jos indică o relație liniară direct proporţională dintre progresul la învățatură și creșterea avuției naționale.

Dar educația înseamnă mai mult decât implementarea unor directive europene despre citit și socotit. Înseamnă și istorie, artă, cultură și… religie. Este însă înțelept să menținem religia în școlile publice din România din moment ce nu este considerată o prioritate de către UE și a mai și devenit subiect controversat în ultimul timp?

Răspunsul umaniștilor din ASUR este DA, religia trebuie să fie prezentă în şcoli și ne bazăm pe următoarele argumente:

1. Credința în Dumnezeu este o componentă majoră a vieții majorității românilor. Prin urmare, a învăța fundamentele credinței în supranatural, ale gândirii magice, a studia felul în care oamenii și celelalte animale deprind superstiții poate fi foarte revelator pentru elevi.
2. Religia a jucat un rol crucial în dezvoltarea societățiilor umane. Homo Sapiens este o specie la care atașamentul, altruismul reciproc, simpatia și empatia joacă un rol extrem de important. În starea de anarhie din zorii umanității, religia a apărut ca un factor de coeziune necesar indivizilor neînrudiți care altfel ar fi recurs la acte de agresiune. Fără un set de reguli de coabitare și fără un ideal colectiv, ierarhia unei societăți nu ar fi putut să-și lărgească substanțial baza și societatea nu ar fi putut genera plus-valoarea necesară în competiția cu societățile învecinate.
3. Biserica creștină ortodoxă a reprezentat un factor important în formarea și menținerea identității națiunii române. În Europa Evului Mediu, războaiele se purtau nu doar cu sabia ci și cu crucea în mână. În spațiul geografic dintre crucea Papei și semiluna Sultanului, convertirile la religia învingătorului slăbeau vlaga națiunii cucerite așa că investirea bisericii ortodoxe cu rolul de apărare a identității etnice a fost o carte câștigătoare pentru bulgari, sârbi, armeni și români.
4. A învăța despre doctrinele altor religii și curente religioase ne poate ajuta să înțelegem felul în care acestea au apărut, au evoluat și s-au influențat reciproc. Studierea comparativă a religiilor ne ajută să înțelegem modul în care diverse popoare se raportează la supranatural, în strânsă legătură cu factorii istorici, geografici și demografici.
5. A învăța despre oameni de alte religii ne poate ajuta să ne lărgim cercul semenilor care beneficiază de empatia, de compasiunea și înțelegerea noastră. În contextul actual al unei societăți globale integrate, interacțiunile economice și culturale cu oameni foarte diferiți nouă sunt inevitabile iar rezultatul lor va fi mult îmbunătățit dacă nu-i vom vedea pe ceilalți ca pe niște oameni de categorie inferioară, demni doar de disprețul nostru pentru că nu au ales credința cea dreaptă.

Pentru motivele de mai sus, în opinia noastră, religia trebuie să fie prezentă în școlile publice din România. Nu putem fi însă de acord cu felul în care astăzi este predată disciplina Religie.

Pe lângă problema manualelor de religie prezentată pe larg cu alte ocazii, devine îngrijorător felul în care unii dascăli de alte discipline fac prozelitism creștin ortodox la orele lor, încălcând deontologia profesională şi consensul ştiinţific, aducând explicaţii medievale unor fenomene naturale. Astfel, copiii sunt învățați că secetele sunt produse de un Dumnezeu răzbunător pe oamenii care nu-l iubesc suficient. Același Dumnezeu este gata să-l condamne pentru eternitate pe copilul care duminica merge la cinema. Cea mai îngrijorătoare este intoleranţa cu care sunt privite persoanele de alte credințe religioase sau ateii precum și atitudinea paternalistă față de știință care este “bună” doar dacă nu contrazice dogma creștină, în caz contrar este “satanică”. În această săptămână, presa a ajuns în posesia unor materiale audio foarte relevante pentru situațiile de mai sus [1]. Au fost semnalate numeroase alte exemple de catehism ortodox crâncen care, dacă sunt văzute prin prisma manualelor de religie confesionale, ne zugrăvesc o imagine sumbră de intoleranță religioasă [2].

În astfel de condiții, ne întrebăm cât de pregătiţi vor fi elevii români să facă faţă marii competiţii globale când ei învaţă la şcoală că oamenii de alte religii sau cei fără vreuna sunt imorali şi nedemni de încredere?

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro