Umanitatea contemporana, ancorata intre lumea digitala si mediul inconjurator, se lasa explorata in competitia BIEFF 2018

Consecventa demersului sau inovator la nivel de teme abordate si limbaj cinematografic, Competitia Internationala BIEFF 2018 invita publicul la introspectie si dezbatere asupra conditiei umane actuale intr-o lume in continua schimbare. Punand propria sensibilitate fata in fata cu fragilitatea naturii si accesand omniprezenta tehnologiei in toate aspectele vietii, ne redescoperim dubla pozitie de creatie si creator.

Programele tematice Human Nature / Mother Nature si Intimacy in the Digital Age ne amintesc ca ne regasim zi de zi intr-un mediu inconjurator pe care l-am cucerit si alterat, dar in care ne scriem propriile istorii, si ne intreaba cum ne modelam, prin cautarea noastra neincetata de conexiuni umane, interactiunile si identitatea, in fata – sau cu ajutorul – inteligentei artificiale.

HUMAN NATURE / MOTHER NATURE

Desi cuvinte precum mama, uman si natura ar trebui sa rimeze cu pace, bunatate sau frumusete, adevarul este ca atunci cand alaturam natura-mama si natura umana rezulta o relatie de iubire amestecata cu ura, iar cuvantul versus se impune a le desparti. Unele voci s-au grabit sa anunte inceputul unei noi ere geologice, o epoca a omului, numita era Antropocena datorita coplesitorului impact (negativ) al fiintelor omenesti asupra naturii. Dar, ca intr-un meci de tenis, ori de cate ori Omul trimite o minge peste fileu, Natura riposteaza. Strat subtiat de ozon? Furtuni extreme. Despaduriri? Alunecari de teren. Si asa mai departe. Este evident ca se da un fel de lupta, dar problemele de mediu, oricat de arzatoare, sunt doar varful icebergului. Filmele din programul de competitie Human Nature / Mother Nature se apleaca asupra unor fragmente din complicata relatie om-natura si le analizeaza cu un ochi cinematografic proaspat si patrunzator.

In Nature: All Rights Reserved, natura e omniprezenta: sala de asteptare de la dentist e o plaja tropicala (fototapet), balconul e inverzit de iarba (de plastic), iar sala de conferinte e o padure tropicala (alt fototapet). Totul e material sub incidenta copyright-ului, desigur, dar cine o sa cerceteze daca autorul si proprietarul de drept, adica Natura insasi, si-a dat permisiunea de utilizare? Sebastian Mulder juxtapune ingenios reprezentari ale naturii luxuriante cu imagini anoste ale urbanului de beton si otel, in asa fel incat devine dificil sa discernem intre imitatie si original. Chiar daca autorul sustine ca spectatorul e cel care trebuie sa traga concluziile, ne punem totusi intrebarea absurda: oare plantele artificiale o sa moara atunci cand n-o sa ne mai prefacem ca le udam? Filmul este proiectat la BIEFF cu sustinerea Ambasadei Regatului Tarilor de Jos si vine din cele mai importante festivaluri de film documentar (Jihlava, ZagrebDox) si nu numai.

Dupa ce ne-a purtat anul trecut printr-un fantomatic univers post-clubbing cu Fiesta Forever, Jorge Jacome revine la BIEFF cu un alt fel de heterotopie. Toata populatia arhipelagului Azorelor ar fi luat calea refugiului catre continent, alungata fiind de o explozie incontrolabila de hortensii, plante de altfel inofensive. Camera urmareste doi soldati, singurii trimisi in misiune pe insula, in cadre compuse luxuriant pe fundalul invaziei florale in albastru si violet, si patrunde in povestile lor despre nostalgia trecutului si tristetea dezradacinarii. Sevorbeste si despre recoltare, export si tratamente aplicate florilor, semn ca la originea proliferarii patologice ar fi chiar reprezentantii exilati ai rasei umane. Dupa premiera sa la Festivalul de Film Independent IndieLisboa, Flores a fost ales in selectia a zeci de festivaluri prestigioase, printre care cele de la San Sebastian, Toronto sau New York.

Viata ordonata a satului e intrerupta de un incendiu urmat de un cutremur. Pompierii nu fac fata dezastrului, asa ca toata lumea ia calea padurii. Folosind evenimentul ca punct de pornire pentru un fascinant mash-up, Leo Favier trateaza in After the Volcano teme cat se poate de serioase precum incalzirea globala sau invaziile de habitat in forma jucausa a unei povestiri fantastice, ilustrate cu filmari de arhiva vechi de mai multe zeci de ani. Dupa ce au incercat sa traiasca precum vanatorii si culegatorii din vechime, oamenii revin acasa si descopera ca satul a fost intre timp ocupat de animale, asa cum ei la randul lor le invadasera habitatul din padure. Filmul a fost anterior selectat in competitie la festivalurile de scurtmetraj de la Vila do Conde si Uppsala, iar cu regizorul ne vom intalni la BIEFF cu sprijinul Institutului Francez.

O plaja surprinsa la rasarit de soare devine locul unor intalniri suprarealiste. Tineri, care incearca sa mai prelungeasca ramasitele noptii. Batrani, pentru care o noua zi abia incepe. Pentru cateva clipe, si unii si ceilalti se misca in acelasi spatiu, fara a percepe existenta celuilalt. A treia prezenta in peisaj e natura. Nisipul. Marea. Soarele. Spre deosebire de oameni, acestea sunt permanente. Cu imagini de mare spectaculozitate, Boris Poljak creeaza un sentiment al perisabilitatii existentei umane, in seducatorul They Just Come and Go. Toate acele trupuri superbe, perfecte si tremurand de dorinta se vor preschimba in corpuri decrepite, la fel ca cele pe care le vedem miscandu-se parca fara scop prin apa marii mereu neschimbate, insotiti de acordurile din piesa Hallelujah a lui Leonard Cohen. They Just Come and Go este castigatorul unor premii importante la Festivalul International de Scurtmetraj de la Oberhausen si DokuFest Kosovo.

INTIMACY IN THE DIGITAL AGE

Pe masura ce definitia sinelui se schimba in contextul experientelor digitale imersive si al unei cresteri a identificarii noastre cu aceste manierisme digitale, tot asa si ideea de conexiune evolueaza si se transforma. Persona noastra virtuala este acum parte din identitatea noastra. Ceea ce inainte era „te vad si ma vezi, suntem conectati” a devenit „te traiesc si ma traiesti, suntem conectati”.

Programul Intimacy in the Digital Age din Competitia Internationala BIEFF 2018 priveste modul in care actele de a fi, de a vedea si de a fi vazut s-au schimbat in contextul importantei crescande a sinelui nostru digital si chestioneaza daca dihotomia real / virtual mai are vreun sens sau daca cele doua s-au imbinat intr-una si aceeasi stare de a fi.

In Our Skin spatiile virtuale sunt pastrate in sfera privata si, astfel, devin un spatiu exceptional in care se pot forma legaturi dincolo de prejudecati. Conversatii la telefon, soptite tarziu in noapte, dizolva barierele preconceptiilor si creeaza intimitate acolo unde altfel ar fi fost doar ignoranta sau, mai rau, dispret. Folosind inregistrarea autentica a unei conversatii dintre o femeie-trans si un fost ofiter de marina, filmul trece dincolo de gen si de corpuri militarizate pentru a ajunge la esenta intima a emotiei. Viziunile onirice in alb si negru se focalizeaza si devin imaginea a doi dansatori gratiosi. „Pe masura ce dialogul fluctueaza intre stinghereala, tensiune si emotie, devenim martorii a doua persoane care au nevoie de legatura acesta emotionala, in ciuda diferentelor de suprafata dintre ei.” (prestigiosul Festival de Film Documentar IDFA Amsterdam, care a prezentat filmul lui Joao Queiroga la editia sa din 2017)

Ducand aceasta idee mai departe, Binary Love imagineaza spatiul virtual ca locul principal unde traim. In lumina dura a neoanelor unui oras virtual, cuprins in limitele unei placi de baza, Eugene si Jessica se intalnesc in sfarsit, dupa ce au fost declarati potriviti pe o aplicatie care iti gaseste perechea in functie de ceea ce visezi. In filmul lui Ewan Golder, realitatea imediata si cea virtuala se ciocnesc: timpul isi pierde liniaritatea, existenta noastra (digitala sau de alta natura) devine o intrebare open-source, iar posibilitatea stabilirii legaturii umane este atent examinata. Luand o turnura existentiala, sinuciderea digitala apare ca singura solutie: a risca totul, a te deconecta de la retea si a cauta un moment de conexiune reala. Prezentat la BIEFF cu sprijinul Le Fresnoy – Studio national des Arts Contemporains.

In Information Skies, unul dintre scurtmetrajele nominalizate la Premiile Academiei Europene de Film in 2017, imaginile exista inaintea Cuvantului care le creeaza. Un cuplu tanar purtand ochelari VR se retrage intr-o padure. Un voice-over criptic combina fragmente de ganduri si realitati diferite. Elemente vizuale ce amintesc de primii ani ai PC-ului, secvente reale onirice, animatii abstracte si avatare in stil anime provoaca notiunea arhaica a realitatii ca fiind inradacinata in materialitate. In epoca tehnologiei experimentale, ponderea datelor afecteaza intelegerea lumii din jurul nostru. Cu perceptia noastra impinsa la limita, unde adevarul si credinta sunt interschimbabile, conceptul de realitate este depasit. Information Skies este realizat de Metahaven, un duo artistic format din Vinca Kruk si Daniel van der Velden, care si-a inceput activitatea ca studio de design si cercetare.

Pana pe 26 februarie pot fi achizitionate primele abonamente pentru festival – un numar limitat de early bird festival pass-uri, la pretul promotional de 70 de lei – pe site-ul partenerilor nostri de la Eventbook.