Un caz de coruptie (de Ioana Lupea)

De multe ori, in relatiile diplomatice dintre tari, cand ostilitatea se muta din intentii in limbaj, semnalarea unui caz de coruptie poate fi o declaratie de ura.

Iar in partea aceasta a lumii, unde numarul de identificare din lagarul sovietic nu a fost sters nici de revolutiile colorate sau botanice, nici de apartenenta la NATO si UE, o racheta ratacita sau o statuie demontata semnaleaza ganduri agresive.

In asemenea conjuncturi, prima porunca din decalogul diplomatiei este „prudenta”, gresit tradusa prin cedare sau lasitate, ca metoda de preventie a escaladarii unui conflict. Tafna este contraindicata cand raporturile sunt gata tensionate, inaintea adoptarii de catre Romania a unei delicate legi a cetateniei.

Iar apararea prin atac politic la o acuzatie de coruptie este tipica doar celor prinsi cu mata in sac.

Era potrivit ca presedintele Romaniei sa politizeze un caz de coruptie aproape sigur real, potrivit informatiilor oficiale si din presa? Reteaua in fruntea careia s-ar afla un diplomat roman a fost descoperita de autoritatile de la Chisinau, in urma unei anchete a Centrului Roman pentru Jurnalism de Investigatie (CRJI).

Dar o simpla vizita pe site-ul consulatului si pe forumurile de discutii moldovenesti lamurea: sistemul de acordare a vizelor era viciat de arbitrariu si de coruptie.

Debirocratizarea procesului de intocmire a dosarelor s-ar fi impus ca un semn de respect fata de cetatenii moldoveni ale caror drepturi erau deja restrictionate de autoritatile moldovenesti prin refuzul suplimentarii numarului de consulate. Dar si pentru a evita ca un cusur sa fie utilizat, cu rea intentie, impotriva Romaniei.

Atragand atentia Chisinaului ca nu respecta cutumele diplomatice, reactia guvernului si a MAE a fost mai adecvata. Desi numai executivului i se poate reprosa ca a lasat coruptia sa dospeasca in jurul ambasadei.

Rezultatul declaratiei presedintelui le poate fi defavorabil celor carora le-a fagaduit personal ca va interveni, in scurta vizita electorala in Republica Moldova, inrautatind atmosfera din negocierile bilaterale pentru deschiderea oficiilor consulare de la Balti si Cahul.

Replica „provocare” a lui Traian Basescu are sens doar daca nu se refera la acest specific caz de coruptie, ci la altceva

. Iritarea Chisinaului are mai putina legatura cu ilegalitatile de la Ambasada cat cu procesul de acordare a cetateniei. Vladimir Voronin este ingrijorat ca nu va mai avea in fata cui sa-si tina discursuri electorale daca o jumatate dintre moldoveni pleaca spre Est si cealalta jumatate spre Vest, inclusiv in Romania.

La randul sau, seful statului roman trebuie sa fi fost teribil de nemultumit cand va fi aflat, probabil ca noi toti, de la analistul politic Serghei Karaganov, al carui interviu a fost publicat recent de Hotnews, ca Moldova si Rusia au stabilit, peste capul tuturor, un acord privind Transnistria.

A demonstra ca politica Romaniei la Marea Neagra nu este nici dezinteresata, nici animata de obiectivele de securitate ale NATO si ale UE, poate fi o operatiune a Moscovei executata cu mana Moldovei.