Un G20, ca un G2 intre SUA si China

In aprilie 2009, pe vremea intalnirii celor mai tari 20 economii din lume, cuvantul de ordine era Unirea. Nu-i vorba aici de brandul de cognac, cat de starea de spirit. Ma mir ca in comunicate nu aparea sintagma “uniti in cuget si-n simtiri”, atat pareau de lipite intre ele statele care formeaza G-20. Criza era in punctul ei cel mai bezmetic si e de inteles ca in fata unei primejdii ca lumea sa cada intr-o depresie financiara, trebuiau reunite toate fortele economice “responsabile”, cum ar zice nenea care a adus minerii in Bucuresti.

Daca ne-am luat pastila de memorie, ne putem aminti cum au decis cei 20 sa refuze orice miscare protectionista si sa creasca rezervele FMI si ale BM. In paralel, G20 a mai anuntat masuri care sa reglementeze mai bine pietele, intarirea controlului FED asupra bancilor americane, cresterea contributiei Chinei (care, dincolo de faptul ca si-a intarit rolul de putere de prim rang, a avut un foarte consistent rol in terminarea crizei. Viitorul va dovedi asta)

Mai mult, pentru a-i face si pe europeni feirciti, G20 a publicat doua liste de paradisuri fiscale. Una neagra, pe care figurau 4 state (azi nu mai figureaza niciunul) si o alta “gri”, cu 42 de state, dintre care au fost taiate (la presiunea Chinei) Macao si Hong Kong.

In rest, totul denota optimism si unitate in Marea Lupta Impotriva Crizei. Unde suntem azi?

Citeste mai departe ce scrie Dan Popa si comenteaza pe blogul sau.