UPDATE: Romania prezinta Curtii Internationale de Justitie linia de delimitare si sustine ca ea nu duce la rezultate inechitabile pentru niciuna dintre cele doua tari

Ultima zi a pledoariilor Romaniei la CIJ este marcata de patru pledoarii tehnice prin care Romania demonstreaza ca activitatile Ucrainei in zona disputata nu au nicio relevanta pentru delimitarea platoului continental si prezinta Curtii propria solutie, aratand ca ea nu duce la rezultate inechitabile pentru niciuna dintre tari.

Daniel Müller face – in primul discurs al zilei care a inceput la ora 11:00 – o analiza a jurisprudentei instantelor internationale care demonstreaza ca activitatile intreprinse de un stat in zona in disputa – precum concesionarea unor perimetre pentru explorarea sau exploatarea hidrocarburilor sau patrularea zonei in disputa, circumstante invocate de Ucraina in cazul de fata – nu au nicio relevanta in ceea ce priveste delimitarea platoului continental si a zonelor economice exclusive.

Discursul sau este completat de cel al co-agentului Romaniei, Cosmin Dinescu. El arata concret ca activitatile intreprinse de Ucraina in zona in disputa, legate de explorarea hidrocarburilor si de supravegherea activitatilor de pescuit, sunt sporadice, au survenit practic in totalitate dupa inceperea disputei cu Romania – deci, conform jurisprudentei Curtii, nu pot fi luate in considerare – si nu sustin in niciun fel linia de delimitare avansata de Ucraina.

In partea a doua a sedintei, profesorii James Crawford si Vaughan Lowe realizeaza unul dintre cel mai important punct al procesului impotriva Ucrainei. Crawford prezinta linia de delimitare avansata de Romania. Constructia, argumentata juridic, a liniei de delimitare propuse de Romania reprezinta, in esenta, o linie echidistanta intre tarmurile continentale ale celor doua tari, ajustata in sectorul de nord pentru a se tine cont de „cordonul” de 12 mile marine reprezentand zona de mare teritoriala a Insulei Serpilor.

Lowe probeaza in pledoaria sa ca linia de delimitare avansata de Romania nu conduce la rezultate inechitabile si, in special, ca satisface asa numitul „test al proportionalitatii”, consacrat de jurisprudenta instantelor internationale. Acest test presupune verificarea ca intre raportul dintre lungimea tarmurilor statelor implicate in delimitare si respectiv raportul suprafetelor atribuite lor prin trasarea unei linii de delimitare sa nu existe o disproportie evidenta.

Ucrainenii s-au simtit stapani pe zona de delimitat

Discursul lui Cosmin Dinescu, introdus de Muller ca parte teoretica, demonteaza argumentul Ucrainei potrivit careia faptul ca au intreprins masuri ca si cand ar fi exerciat suveranitatea asupra zonei de delimitat ar demonstra un acord tacit al Romaniei.

Ucrainenii au avut activitati legate de explorarea si exploatarea depozitelor de hidrocarburi in zona de delimitare, iar flota ucraineana a patrulat in zona respectiva. Discursurile demonstreaza faptul ca elementele invocate de partea ucraineana nu produc efectul juridic pe care Ucraina incearca sa li-l dea, evidentiind, de asemenea, neclaritatile si neconcordantele din sustinerile partii ucrainene.

Dinescu si-a structurat pledoaria in patru sectiuni:

• data critica a cristalizarii disputei romano-ucrainene privind delimitarea,
• relevanta Acordului Conex Tratatului de baza dintre Romania si Ucraina din 1997 cu privire la efectivitati,
• problematica activitatilor de explorare si exploatare a hidrocarburilor invocate de partea ucraineana,
• problematica activitatilor navale de patrulare invocate, de asemenea, de Ucraina.

Data critica

Potrivit principiilor dreptului international, reflectate in jurisprudenta constanta a CIJ si a celorlalte tribunale arbitrale, data „cristalizarii diferendului” aflat in discutie, numita data critica¸ are o relevanta deosebita in aprecierea comportamentului partilor la diferend.

Prin urmare, actele statelor desfasurate inainte de data la care diferendul este in mod neechivoc cunoscut sunt luate in considerare si pot influenta chestiuni precum suveranitatea asupra unor teritorii sau statutul unor formatiuni. Dimpotriva, actele efectuate dupa data cristalizarii diferendului nu mai sunt luate in calcul, cu exceptia acelora care reprezinta o continuare normala a unor acte anterioare – dat fiind ca ele ar putea fi efectuate cu scopul influentarii pozitiei statului respectiv in diferendul deja cunoscut.

Reprezentantul Romaniei si-a propus sa demonstreze ca disputa privind platoul continental este una veche, in ciuda faptului ca ucrainenii ar vrea sa pretind altfel si ca ei stiau de existenta acestui diferend, ca mostenitori ai URSS.

In cazul delimitarii maritime din Marea Neagra, disputa cu privire la aceasta chestiune dateaza inca de dinainte de 1991, anul dizolvarii Uniunii Sovietice, fiind vorba, initial, de un diferend romano-sovietic. La data independentei Ucrainei, aceasta disputa era bine cunoscuta, atat in ceea ce priveste existenta, cat si continutul sau, a argumentat co-agentul Romaniei.

Dinescu a precizat ca in relatiile dintre Romania si Ucraina, diferendul privind delimitarea platoului continental al Marii Negre este mentionat documentar pentru prima data intr-un schimb de note verbale datand din anul 1995. „Din limbajul utilizat in corespondenta diplomatica din acel an rezulta ca partile au considerat ca este vorba despre continuarea diferendului anterior, nu despre un nou diferend”, a completat el.

In concluzie, data critica a cristalizarii diferendului privind delimitarea maritima in Marea Neagra dateaza dinaintea proclamarii independentei Ucrainei (1991), fiind confirmata in relatiile dintre Romania si Ucraina cel mai tarziu in 1995.

Relevanta Acordului Conex din 1997

Acordul Conex Tratatului de baza din 1997 are, in ceea ce priveste problematica efectivitatilor, o dubla relevanta, a aratat Dinescu:

– in Acord se confirma existenta diferendului privind delimitarea platoului continental si zonelor economice exclusive ale Romaniei si Ucrainei in Marea Neagra

– se instituie un regim special cu privire la resursele minerale aflate in zona in disputa din Marea Neagra.

Documentul arata ca – pana la solutionarea chestiunii delimitarii spatiilor maritime mentionate – niciuna din parti (Romania sau Ucraina) nu are dreptul sa exploateze resursele minerale din zona aflata in disputa. Prin interpretare, doar explorarea resurselor respective este permisa ambelor parti.

Avand in vedere aceste prevederi, „niciuna din parti nu poate invoca activitatile de explorare sau exploatare a resurselor minerale aflate in zona de delimitat in calitate de acte intreprinse cu titlu de suveran, de natura sa creeze o prezumtie de titlu in favoarea sa”. Mai simplu spus, ucrainenii nu pot folosi ca argument faptul ca au exploatat sau explorat resursele din zona aflata in disputa, ca si cand aceasta zona ar fi fost a lor, prin urmare nici resursele nu le apartin.

Ei incalca dreptul international, a aratat Dinescu, prin faptul ca nu au voie sa exploateze resursele din acea zona si, mai mult, faptul ca le exploreaza – activitate permisa de Acordul Conex – nu inseamna ca au suveranitatea asupra zonei respective.

Activitatile de explorare si exploatare a hidrocarburilor

Dinescu a combatut in continuare afirmatiile Ucrainei, conform carora concesiunile acordate de autoritatile de la Kiev unor firme private pentru explorarea resurselor minerale in zona aflata in delimitare ar trebui sa fie o circumstanta in favoarea dobandirii zonei respective.

In acest sens, Ucraina a invocat in acest sens concesiunile a trei perimetre – Delfin (acordata in 1993), Olimpiska (acordata in 2001) si Gubkina (acordata in 2003).

Toate perimetrele au fost concesionate de catre Ucraina dupa data critica, astfel ca ele nu pot fi luate in considerare de catre Curte. Mai mult, Olimpiska si Gubkina au fost concesionate dupa intrarea in vigoare a Acordului Conex Tratatului de baza din 1997, care a reconfirmat existenta disputei romano-ucrainene si a stabilit limitele actelor care pot fi desfasurate de catre parti in aria in disputa.

Cosmin Dinescu a mai aratat ca fata de actele de concesionare, de catre partea ucraineana, a perimetrelor in cauza partea romana a protestat in mod constant, fiind exclusa astfel posibilitatea invocarii unui acord tacit al Romaniei.

Mai mult, perimetrele acordate de catre Ucraina nu acopera decat partial si sporadic suprafata pretinsa de Ucraina, astfel ca nu pot constitui o prezumtie in favoarea acesteia.

Spre deosebire de actiunile ucrainene, activitatile de explorare intreprinse de Romania in aria in delimitare au avut un grad de regularitate si constanta remarcabil, acoperind o perioada indelungata si corespunzand, aproape in totalitate, cu suprafata de spatii maritime pretinsa de Romania.

Activitatile navale de patrulare

Autoritatile de la Kiev sustin ca au efectuat in mod constant activitati de supraveghere si patrulare a ariei in disputa, aplicand legea ucraineana navelor de pescuit ale unor terte state care nu aveau autorizatie pentru pescuit emisa de autoritatile ucrainene. In sprijinul acestei afirmatii sunt invocate 14 incidente in care au fost implicate nave care pescuiau „ilegal” in zona respectiva si in care patrule ucrainene au aplicat legea ucraineana.

Reprezentantul Romaniei a aratat ca, si in situatia in care acestea ar fi adevarate, ele nefiind atestate decat de declaratii pe proprie raspundere ale unor ofiteri de marina ucraineni, facute doar pentru scopurile procedurii in curs la CIJ, nu pot fi luate in considerare pentru ca au avut loc dupa 1998, deci ulterior datei cristalizarii diferendului si incheierii Acordului Conex. Astfel, ele nu pot constitui acte de suveranitate efectuate de Ucraina.

Activitatile „statale” invocate de Ucraina (concesiunile de hidrocarburi, patrulele navale) nu pot constitui circumstante relevante care sa actioneze in favoarea uneia sau alteia din cele doua parti, deci nici in favoarea Ucrainei, a carei argumentatie este irelevanta, a fost concluzia co-agentului Romaniei.

Propunerea Romaniei de delimitare prezentata de profesorul Crawford

James Crawford a demonstrat in pasi succesivi, urmand metoda CIJ, pe unde crede Romania ca ar trebui sa treaca linia de delimitare.

• Reprezentantul Romaniei a prezentant succint pasii care compun abordarea partii romane in privinta delimitarii: restrangerea spatiilor maritime ale Insulei Serpilor la o zona circulara avand latimea de 12 mile marine, stabilita prin acordul romano-sovietic din 1949 si confirmata de acordurile ulterioare; trasarea unei linii echidistante in sectorul tarmurilor adiacente si unirea acesteia cu arcul de 12 mile maritime din jurul Insulei Serpilor si respectiv a unei linii mediane in sectorul tarmurilor opuse; analizarea circumstantelor care ar justifica ajustarea liniei provizorii.
• A reamintit ca Romania si Uniunea Sovietica au convenit traseul liniei de delimitare in sectorul Insulei Serpilor, linie care descrie un arc de cerc in jurul acestei formatiuni maritime, lasand Romaniei spatiile maritime de la sud; traseul liniei de delimitare rezulta din interpretarea proceselor verbale de frontiera incheiate in 1949 si a documentelor subsecvente, interpretare confirmata de harti produse de Romania, Uniunea Sovietica si ulterior Ucraina.
• Insula Serpilor oricum nu este indreptatita la platou continental si zona economica exclusiva, intrucat este o „stanca” in sensul Conventiei de la Montego Bay privind dreptul marii, a spus Crawford si a aratat ca Insula Serpilor nu poate primi mai mult decat o zona de 12 mile marine de mare teritoriala.

Pentru trasarea liniei de echidistanta tarmurile relevante si punctele de baza in cazul tarmurilor adiacente (aflate in prelungire) sunt:

– pentru Romania, tarm relevant este portiunea cuprinsa intre frontiera terestra cu Ucraina si Peninsula Sacalin, iar un punct de baza: extremitatea digului Sulina

– pentru Ucraina, tarm relevant este portiunea cuprinsa intre frontiera terestra cu Romania si Limanul Nistrului, iar puncte de baza: Capul Kubansky si Capul Burnas.

Tarmurile relevante si punctele de baza in cazul tarmurilor opuse sunt:

– pentru Romania, tarm relevant este intregul tarm romanesc, iar puncte de baza, extremitatea digului Sulina; extremitatea sud-estica a Peninsulei Sacalin

– pentru Ucraina, tarm relevant este tarmul Peninsulei Crimeea cuprins intre Capul Tarhankut si Capul Sarici, iar puncte de baza: Capul Tarhankut si Capul Khersones.

Update: „Totul a decurs asa cum am prevazut. Suntem multumiti de rezultatele muncii noastre atat pe fond cat si organizatoric”, a declarat agentul Romaniei la CIJ Bogdan Aurescu, la finalul primei runde de pledoarii ale Romaniei.

El a spus ca saptamana viitaore echipa Romaniei va studia in fiecare zi argumentele Ucrainei si apoi „va lucra pentru a le contracara”. „Vom incerca sa construim replica pe care o vom rpezenta in 15-16 septembrie. Tot la finalul zilei de 16 septembrie, in calitate de agent, voi prezenta solutia Romaniei de delimitare a platoului continental”, a adaugat Aurescu.

Intrebat daca marcheaza cu sampanie finalizarea primei faze a etapei orale, Bogdan Aurescu a spus ca nu este cazul. „Lucram in continuare, activitatea echipei nu se intrerupe”, a zis el, multumind apoi colegilor sai „foarte obositi” dupa efortul din acesta saptamana.

El nu a vrut sa spuna la ce atacuri ale Ucrainei se asteapta saptamana viitoare, orice comentariu urmand sa il faca dupa ce va „observa, analiza” si, in final, va contracara argumentatia reprezentantilor statului vecin.