Vama Veche. Beții frumoase. Aventuri de noapte. Înot printre alge fosforescente și stele căzătoare

Doar Cristian Pepino putea să ne spună poveștile din Vamă. Cristian Pepino este realizator de piese de teatru de animație. A trăit o adevărată viață la Vamă. Locul libertății și distracției fără limite e pus azi „în scenă” cu personaje ce privesc stele căzătoare și noctiluci.

Iată clipe la Vama Veche care fac și astăzi din acest loc un magnet. Uite clipe trăite de cel mai mișto “păpușar” al nostru:

„Libertate, da! “veneau acolo relativ puţini oameni, care alcătuiau o comunitate de prieteni care gândeau în acelaşi fel.”

„La Vama Veche nu exista nici electricitate o vreme. François Pamfil mergea în anii aceia la Vama şi locuia la Matriona, dar de fapt nu se ducea acolo decât noaptea târziu, altfel îşi petrecea toata ziua cu prietenii la 2 Mai. Gazda lui, Matriona, refuzase să-şi instaleze curent electric pentru că-i era frică să nu vină dracii pe fir.”

„Noaptea apa e mai caldă la mare. La scăldat noaptea mergeam cu toată gaşca, aşa că nu ne confruntam cu absolutul, iar infinitul nu se vede când eşti matol.”

„Noctilucile apar în august. Sunt superbe. Când înoți în mare laşi în urma ta o dâră luminoasă. Și valurile fac asemenea dâre de noctiluci. Poţi să iei în palme noctilucile, sunt mici puncte luminoase. Nu curentează.”

Citiți aici întregul interviu cu Cristian Pepino despre Vama veche:

Ce înseamnă libertatea de Vamă, deși ești la graniță?

Cristian Pepino: Aveam într-adevăr sentimentul că suntem liberi la Vama sau la 2 Mai. Poate că datorită faptului că veneau în aceste sate un anume fel de oameni, culţi, educaţi, care erau liberi în gândire, nu erau aserviţi stăpânirii. In general, veneau acolo relativ puţini oameni, care alcătuiau o comunitate de prieteni care gândeau în acelaşi fel. După 1990 am aflat că în rapoartele securităţii asemenea persoane erau numite „duşmănoase”.

Se spune că poeta Nina Cassian și lipoveanul ei au întemeiat Vama? E adevărat?

Din câte ştiu eu, mai întâi a venit la Vamă, câţiva ani, poetul Miron Radu Paraschivescu prin anii ’50. Nina Cassian nu mergea la Vama, mergea la 2 Mai, avea gazda ei, la „casa pictată”. Vama era sat de găgăuzi, nu de lipoveni, aşa că lipoveanul lui Nina Cassian nu prea avea ce căuta la Vama Veche. Prin anii ’50, fostul ambasador al României în Chile a avut fantezia să-şi cumpere la Vama Veche o casă, şi anume fosta cafenea turcească, pe care a cumpărat-o de la el prin anii ’90 prietenul meu Mircea Medrea. Aşa că s-ar putea spune că ambasadorul a fost cel care a deschis calea la Vama Veche.

Cum erau condițiile atunci în Vamă?

Să luăm un exemplu simplu. La Vama Veche nu exista nici electricitate o vreme. François Pamfil mergea în anii aceia la Vama şi locuia la Matriona, dar de fapt nu se ducea acolo decât noaptea târziu, altfel îşi petrecea toata ziua cu prietenii la 2 Mai. Gazda lui, Matriona, refuzase să-şi instaleze curent electric pentru că-i era frică să nu vină dracii pe fir. Paul Ioachim, dramaturg şi actor, mai mergea la Vama, stătea la Bugiulescu. Mai multă lume a-nceput să vină la Vama după ce Tabăra Universităţii din Cluj s-a mutat de la 2 Mai la Vama Veche, prin anii ’80 cred, nu ştiu exact. Dar erau case puţine, aşa că nu venea prea multă lume la Vama.

Ce-i cu Clujenii? De ce se urau cu bucureștenii?

Tabăra Universităţii din Cluj închiria de la săteni un număr de camere pe toată vara, la un preţ ceva mai mic. Veneau în serii de câte două săptămâni şi mâncau la cantina lor. Despre ura clujenilor faţă de bucureşteni am mai auzit. Eu vă spun că m-am împrietenit cu foarte mulţi clujeni, profesori universitari, oameni admirabili, cu care petreceam împreună în fiecare seară la Vama Veche la noi în curte. Nu cred că mă urau. Mircea Medrea ne-a invitat să stăm la el, în casa pe care o cumpărase la Vama. Am stat la el câteva veri. Nici el nu cred că mă ura, deşi e clujean. Probabil că ura asta se manifestă la persoanele cu un nivel intelectual mai scăzut. N-am avut ghinionul să am de-a face cu asemenea persoane. Aşa că pot spune că nici un clujean nu m-a atacat la Vama Veche.

Care-i diferența dintre baia ziua și una noaptea? Nu vă era frică de absolut: întuneric întuneric+infinit?

Noaptea apa e mai caldă la mare. La scăldat noaptea mergeam cu toată gaşca, aşa că nu ne confruntam cu absolutul, iar infinitul nu se vede când eşti matol.

Cum arăta o beție la Vamă? Dar o uitare de sine?

Eu sunt de modă veche. Beam mult, ca şi prietenii mei, dar nimeni nu făcea urât la băutură. O băută era un prilej de conversaţie îndelungată pe teme culturale şi de spus glume şi poveşti hazlii, până târziu în noapte. Am inţeles că acum o beţie înseamnă pentru unii să-ţi pierzi minţile şi să faci nefăcute. Dar aşa ceva nu se întâmplă unor oameni educaţi. Uitare de sine? Doamne fereşte! De ce să-ţi doreşti aşa ceva? N-am băut niciodată atât de mult.

Cum poți să-ți faci prieteni la Vamă fără să ai prieteni?

Și la 2 Mai şi la Vama oamenii erau foarte prietenoşi. După câteva zile cunoşteai deja pe aproape toată lumea. Eram foarte tânăr atunci, dar şi persoanele celebre care veneau la 2 Mai, ca Liviu Ciulei, Nina Cassian, Pino Caramitru, Irina Petrescu etc. erau foarte prietenoase cu cei tineri. Nu veneau pe-acolo oameni cu ifose. Oameni clebri veneau şi ei la focurile de tabără de pe plajă sau la party-urile care se organizau prin curţile caselor. Erau curţi foarte mari pe atunci, nu se îndesiseră atât de mult casele.

De ce e lumea deschisă să vorbească, să împărtășească?

E ceva normal. Își prezintă fiecare povestea vieţii lui, necazurile, problemele… Asta face bine oricui.

Deși cazarea este primitivă, de multe ori, de ce simțim că nu ne lipsește nimic?

După standardele de acum, condiţiile de cazare erau cam nasoale în multe case. Closetul era în curte, tot în curte te spălai cu o apă încălzită de soare într-un butoi de tablă. Dar când te culcai matol în cameră noaptea târziu nu mai conta nimic. Dar ne petreceam noptile în curte, în aer curat, chefuind cu prietenii, şi asta era foarte plăcut.

Când e ora nasoală, pentru dumneavoastră, într-o noapte albă la Vamă? Pentru mine 3-4 când simți greutatea ființei.

Niciodată noaptea. Dimineţile sunt mai nasoale, dacă ai facut prostia să bei amestecat peste noapte. Dar cu o lămâie şi o aspirină se rezolvă repede.

În ce zile apar noctilucile – algele fosforescente? De ce? Le-ați atins? Cum sunt?

Noctilucile apar în august. Sunt superbe. Când înoți în mare laşi în urma ta o dâră luminoasă. Și valurile fac asemenea dâre de noctiluci. Poţi să iei în palme noctilucile, sunt mici puncte luminoase. Nu curentează.

Ați văzut Perseide. De ce cad stelele la Vamă?

Perseidele se pot vedea peste tot. Dar în oraşe se văd mai puţin, din pricina poluării, a caselor înalte etc. La mare cerul e mai curat şi poţi vedea toata bolta cerească. Dar nici perseidele şi nici noctilucile nu fac două parale dacă nu le vezi împreună cu iubita şi cu prietenii.

Cum ați concepe o piesă de marionete despre oamenii vrăjiți?

Nu sunt bun de-aşa ceva. Aproape toate spectacolele mele sunt comedii, nu sunt poetice.

Cine este Cristian Pepino:
Regizor teatru de animație. Multe dintre spectacolele pe care le-a regizat au fost distinse cu premii internaționale: 1981 – Marele Premiu la Festivalul Internaţional PIF de la Zagreb pentru spectacolul Metamorfoze după Ovidius, Teatrul de Păpuşi din Constanţa; 1982 – Premiul special al juriului la Festivalul PIF pentru Sânziana şi Pepelea, Teatrul de Păpuşi din Galaţi; 2001 – Premiul de creaţie la Festivalul PIF pentru Adunarea păsărilor, Teatrul Ţăndărică; 2008 – Premiul pentru regie la Festivalul Mondial de la Praga pentru Candid, Teatrul Ţăndărică; 2010 – Premiul de regie şi Premiul de excelenţă pentru cel mai bun spectacol de teatru de păpuşi la Festivalul Golden Magnolia de la Shanghai pentru spectacolul Pinocchio, Teatrul Colibri, Craiova. (Editura Humanitas)

Foto și desene: Cristian Pepino, Cristina Pepino, Irina Crivăț, Decebal Scriba

ALTE VACANȚE MIRACULOASE:

Hai cu Tomescu! De pe Everest la Hobița. De la Ghimeș-Făget la Cabana Caraiman

Poți „trage de coadă” balenele. Hai la Baja California, cu Alec Bălășescu