VIDEO AUDIO Elena Gheorghe: Am fost dezamagita de faptul ca la Eurovision nu primeaza doar muzica, exista si alte criterii pe care eu nu le cunosc

Este „jumatate aromanca, jumatate ardeleanca” si a inceput sa cante la varsta de trei ani. A fost solista formatiei Mandinga in perioada 2003-2006, iar anul acesta a reprezentat Romania la concursul Eurovision desfasurat la Moscova. Elena Gheorghe a ocupat locul 19 in finala, interpretand melodia „The Balkan Girls” si s-a aflat in redactia HotNews.ro pentru a discuta online cu cititorii.

Intalnirea s-a incheiat

Nota redactiei: Pentru a pastra coerenta si relevanta discutiei, nu vom valida comentariile care nu se refera la temele anuntate, care nu contin intrebari sau care constau in atacuri la persoana.

Intalnirea online a fost urmata de un interviu in studioul HotNews.ro.

Descarca interviul in format MP3

Elena Gheorghe despre promovarea in strainatate a melodiei „The Balkan Girls”

Fragmente din interviu

A fost foarte bine pe scena, mai putin bine dupa votare. Am fost un pic dezamagiti de ce s-a intamplat cu votarea. In schimb, eu sunt mai linistita de cand am venit acasa, pentru ca romanii m-au primit foarte frumos. Sunt oameni care nu ma cunosc, pur si simplu ii vad pe strada si vin si ma imbratiseaza si imi spun: „Bine ai venit, pentru noi esti o adevarata castigatoare!”
Tot ce s-a intamplat pe scena a fost foarte frumos, noi am fost foarte multumiti. […] Probabil ca au fost si alte criterii, pe care noi nu le cunoastem, in afara muzicii, pentru ca altfel nu pot sa-mi explic votarea.
Mai toti concurentii, reprezentantii altor tari spuneau „Stai linistita, oricum tu o sa fii in primii zece”. Si nu numai ei. Pe site-urile de specialitate, toti spuneau lucrurile astea: „Romania se va clasa cel putin in primii 10, daca nu in primii cinci”.
Nu vreau sa dau in nimeni. Sunt si alte criterii la Eurovision. Cred ca oamenii sunt atat de inteligenti si de destupati la minte incat sa-si dea seama cam ce se intampla la Eurovision. Din pacate, noi nu avem un lobby puternic in Europa.
Promovarea in afara tarii. Am fost in trei tari, am facut mai multe interviuri pentru diverse site-uri, care erau foarte interesate de ce se intampla. Fiecare tara avea cate un site oficial Eurovision si am dat pentru fiecare site in parte poze, interviuri, mesaje pentru oameni. Lucrurile astea au fost foarte bine primite in afara si, drept dovada, avem si raspuns la munca noastra de la Eurovision. Deja au venit concerte in afara. Sunt cateva intrebari pentru o eventuala colaborare cu un artist important de la Eurovision in acest an. Sper sa se concretizeze in scurt timp.
Am invatat cum sa-mi inving emotiile, […] cum sa transforma responsabilitatea pe care o aveam – pentru ca, totusi, reprezentam o tara – intr-o placere.
Despre rusi. Erau foarte stricti. In momentul in care iti spuneau o ora, clar trebuia sa fii cu zece minute mai devreme, pentru ca riscai sa pierzi tot. Securitatea – extraordinara. Nu intra nimeni, nu avea nimeni acces in sala daca nu avea.
Au fost cateva petreceri, petrecerea Bulgariei. Pe noi ne-au invitat cei din Bulgaria. Fiecare tara dadea cate o petrecere si ne-au invitat bulgarii sa cantam la petrecerea lor. Si a mai fost tot asa, pentru concurenti, din partea rusilor, un eveniment de deschidere a Eurovisionului, o petrecere de deschidere, unde au cantat toate vocile care au castigat de-a lungul anilor la Eurovision: Ruslana, Dima Bilan, Dana International etc.
Unii erau mai relaxati, deoarece au mai participat, cum ar fi: Sakis, care venea a doua oara, reprezentanta Maltei, Chiara, care venea a treia oara la Eurovision. Erau de-ai casei si se simteau mult mai relaxati, pentru ca stiau ce-i asteapta, erau pregatiti psihic. […]
Trebuie sa fii foarte puternic emotional si sa ai incredere in tine, pentru ca altfel emotiile te fac praf intr-o secunda. […] Am vazut aceste lucruri foarte bine inainte de semifinala, cand se faceau repetitii. La repetii, mai toti concurentii erau foarte ok, cantau foarte bine, se comportau extraordinar pe scena. Si cand a fost vorba de participarea propriu-zisa, au fost crispati. Clar, valoarea lor a scazut, nivelul de interpretare si de prezenta a fost mult mai scazut la repetitii. […] Multi plangeau dupa semifinala si nu pentru ca nu s-a votat – inca nu avusese loc votarea -, ci pentru ca s-au pierdut in fata multimii.
Daca stati si va uitati pe site-urile de specialitate, eram percepute ca fiind niste fete care merg la un club, se distreaza si mai nimic special. […] Am avut totusi o vestimentatie corespunzatoare, adica n-a fost nici foarte sexy, nici foarte imbracata, a fost, zic eu, de bun simt, culorile au fost foarte feminine. Tot ce s-a intamplat pe scena a fost ales, din punctul meu de vedere, cu gust. N-am incercat sa atragem atentia prin vulgaritate, prin coregrafie tipic de club sau tipic spectaculoasa. […] Ma refer la anii trecuti, la Eurovision. Pentru ca am stat si am analizat ce sa luam, ce sa nu luam, cum sa facem coregrafia, cum sa ne imbracam.
Am vrut sa fim din acel film, dar am vrut sa scapam de kitsch-ul acela. Si eu ma bucur tare mult ca oamenii n-au impresia asta despre noi. „Domle, n-a fost un kitsch!” […] Mai tot timpul se faceau astfel de afirmatii. […] A fost un concept care a prins, zic eu, la oamenii care vor sa vada si altceva in afara unor fustite scurte.
Coregrafia. Eu am luat legatura cu Bobo Barbulescu, el a venit cu ideea sa facem un concept al ielelor. Dansul ielelor. Am pornit de la tron, prima oara s-a discutat despre tron, despre grafica. Noi am fost singura tara care am avut grafica noastra, adusa de acasa. […] Probabil ca filmarea nu a ajutat aceasta poveste. […] Acel tron practic avea doua fete: daca-l intorceai pe cealalta parte, era stanca, unde chiar am urcat la final.
Coregrafia a vrut sa fie foarte discreta, cu bun simt si la locul ei. Si am vrut sa scapam oarecum de comentariile acelea care spuneau ca da, romancele sunt frumoase si doar atat. Lucrurile astea s-au vazut clar dupa ce am repetat prima oara. Daca pana la prima repetitie am fost vazuti – la casele de pariuri – pe locul 20, imediat, dupa prima repetitie, am ajuns pe locul 7-8. Oamenii erau foarte surprinsi de faptul ca eu mai si cant, pe langa faptul ca sunt frumoasa si ca am un corp frumos si ca ma misc foarte bine.
Nu trebuie sa mergi neaparat in toate tarile, ca sa ajungi macar in finala. Iar Norvegianul n-a participat la nici un interviu, n-a dat nici un interviu pana in momentul in care a ajuns in Rusia. El si-a pastrat showul din tara lui si n-a aparut la nici o petrecere. Deci n-a facut nimic ca sa se promoveze. Oamenii au placut piesa din prima secunda in care au auzit-o. […] Probabil ca strategia a fost sa nu plictiseasca cu prezenta lui, sa nu se sature lumea cumva de el.
Oamenii tot timpul se leaga de show. De ce n-am avut coregrafia X, de ce n-a fost mai spectaculoasa, de ce n-am bagat flacari, artificii […] Ucraina, Zvetlana Loboda, a avut de departe cel mai bun show in acest an. Ea era vazuta peste tot in primii cinci. N-a reusit decat pe locul 12.
Eu eram foarte dezamagita de votare. Pur si simplu nu-mi venea sa cred ce se intampla. Si nu numai eu, echipa. Ramasesem muti, nu mai aveam nici un fel de reactie. Daca dupa ce am coborat de pe scena primeam foarte multe mesaje, felicitari, ne bucuram, eram extrem de fericiti ca am reusit sa facem momentul pe care ni l-am dorit. Dupa votare primeam numai mesaje: „Nu se poate asa ceva, este inadmisibil, e incredibil ce se intampla, sa nu fii descurajata, noi suntem alaturi de tine”. […] Eu am reprezentat o tara, iar daca Romania este multumita de Elena Gheorghe, de cum s-a prezentat ea, eu sunt cea mai fericita, pentru ca eu am facut-o pentru ei.

Elena Gheorghe s-a nascut pe 30 iulie 1985 si este „jumatate aromanca, jumatate ardeleanca”. Crede cu tarie ca cel mai important lucru din lume este propria familie. Mama ei, Marioara Man Gheorghe, este cantareata de muzica populara si cea care i-a insuflat dragostea pentru muzica.

Elena a debutat la frageda varsta de trei ani, pe scena muzicii populare. Impreuna cu mama sa a interpretat melodia „Sus in deal in poienita”. In cursul scolii generale, a fost solista Cercului Armonia, cu care a participat la numeroase concursuri si turnee in toata tara.

In anul 2000, a castigat trofeul Ursuletul de aur (Baia Mare) cu piesa „One Moment in Time” (Whitney Houston). La 16 ani, in 2001, a participat la Festivalul Mamaia, sectiunea Interpretare, cu piesa „Dau viata mea”, fiind cea mai tanara participanta a festivalului. Aici o cunoaste pe Adela Popescu, cu care mai tarziu formeaza trupa Viva.

In 2003, devine solista formatiei Mandinga, alaturi de care participa, printre altele, la selectia pentru Eurovision 2005, cu piesa „Soarele meu”, si la editia 2007 a festivalului Cerbul de Aur.

In 2006, incheie colaborarea cu Mandinga si porneste la drum cu Cornel Ene (trombon), Laurentiu Duta (compozitor), Ana Gheorghe (PR) si Marius Mates (manager) pentru a infiinta proiectul ELENA. In iunie 2006 si-a lansat primul album din cariera solo: „Vocea ta”.

Elena Gheorghe, reprezentanta Romaniei, a ocupat locul 19 in finala Eurovision de la Moscova cu melodia „The Balkan Girls”, piesa compusa de Laurentiu Duta, Ovidiu Bistriceanu si Daris Mangal, pe versurile lui Laurentiu Duta si Alexandru Pelin.

A castigat Discul De Aur pentru albumul „Soarele meu” (2006), premiul Radio Romania Actualitati pentru Cea mai buna interpreta a anului 2006, iar „Ochii tai caprui” castiga – in cadrul Romanian Top Hit-Music Awards 2007 – premiul pentru Cea mai buna piesa a anului 2007.

Aparitii discografice: „Vocea ta” (2006), „Lilicea Vrariei” (2008), „Te ador” (2008).