VIDEO Cronica de film: „Metoda periculoasa” – Psihanaliza pentru to(n)ti

Adaptand pentru marele ecran love story-ul dintre Jung si pacienta sa, Sabina Spielrein, care avea sa il influenteze atat pe acesta cat si pe mentorul sau, Sigmund Freud, precum si dezvoltarea psihanalizei, David Cronenberg se indeparteaza de regimul sau obisnuit. Mai mult „love” si mai putina poveste intr-un film care ii poate face pe neofiti sa creada ca nu e nicio sfaraiala cu psihanaliza.

Pentru „Metoda periculoasa”/”A Dangerous Method”, David Cronenberg a adaptat piesa de teatru scrisa de Christopher Hampton (care a mai dramatizat romanul „Legaturi primejdioase” pentru filmul lui Stephen Frears.)

„The Talking Cure” s-a jucat la Londra cu Ralph Fiennes in rolul lui Carl Gustav Jung. Pe baza piesei, tot Christopher Hampton a scris scenariul adaptat de Cronenberg.

„Metoda periculoasa” se refera, la primul nivel, la metoda experimentala de tratament pe care tanarul medic Carl Gustav Jung a aplicat-o asupra pacientei sale Sabina Spielrein, sosita in 1904 la clinica Burgholzli cu diagnosticul – frecvent in epoca – de isterie (probabil o psihoza isterica, spun azi psihanalistii).

Psihiatrul Jung, pe atunci in varsta de 30 de ani si casatorit de doi ani, decide sa incerce sa o trateze printr-o metoda revolutionara pe evreica de 19 de ani – facand-o sa vorbeasca, ascultand-o, lasand-o sa se puna in cuvinte.

Dupa un an, tanara Sabina nu doar ca nu mai are episoade isterice dar, la sugestia lui Jung, incepe ea insasi sa invete pentru a deveni psihanalist.

Episodul Sabina Spielrein nu a fost doar un eveniment afectiv important pentru Jung, dar a marcat si relatia acestuia cu mentorul sau, Sigmund Freud, precum si evolutia teoriilor lor. Freud a fost martorul din umbra al relatiei lui Jung cu pacienta sa. Il cunoscuse pe Jung cam in acelasi timp cu Sabine Spielrein.

Ruptura de fiul sau adoptiv nu va intarzia sa apara – la inceput treptat (Freud a intuit legatura pe care protejatul o avea cu pacienta), s-a accentuat datorita diferentelor tot mai mari de viziune (la Jung, psihologia subconstientului va submina teoria sexualitatii elaborata de Freud) si va deveni clara in 1913, cand Freud pune capat relatiei cu Jung.

Filmul lui David Cronenberg e important pentru ca scoate la lumina biografia acestei psihanaliste ruse cunoscute doar de catre specialisti. Sabina Spielrein a avut o viata complicata si trista.

In 1923 s-a intors in Rusia, dar sotul ei (medic si tot evreu) a murit in timpul terorii staliniste, iar ea si cele doua fiice ale lor au fost impuscate de hitleristi in 1942.

Dar filmul lui David Cronenberg nu e primul care vorbeste despre Sabina Spielrein. In 2005 a aparut si a fost bine primita o docu-fictiune, „My Name Was Sabina Spielrein”, realizata de Elisabeth Marton pe baza scrisorilor schimbate de Freud, Jung si Spielrein, scrisori descoperite de-abia in 1977.

Ajutat de directorul de imagine Peter Suschitzky (cu care a colaborat si la „Eastern Promises), David Cronenberg plaseaza povestea lui Jung, Freud si Spielrein intr-o lume clara, luminoasa si curata.

Aerul e pur si translucid – fie ca e Elvetia (unde aerul e pur prin definitie), fie Viena (inca in imperiu). Femeile se imbraca in alb sau in culori pastelate, fie ca sunt paciente (ca Sabina Spielrein), fie sotia lui Jung, care isi poarta arma ascunsa-n manusi.

Dar claritatea e ca un geam vitrat care izoleaza lumea interioara de cea exterioara. Prima criza – si cea mai puternica – a Sabinei Spielrein, are un grad de irationalitate si o forta care nu se vor mai regasi in film (impactul i se datoreaza in mare masura Keirei Knightley, care insa isi pierde elanul pana la final).

„Metoda periculoasa” nu e un film despre psihanaliza, ci o melodrama care are legatura cu psihanaliza. In ce masura si cu ce beneficii o poate populariza asezand-o intr-o schema cu un barbat si o femeie care au o relatie nepotrivita, si invata din ea – ramane de vazut.

Greu de crezut ca David Cronenberg si-a propus sa faca opera de popularizare. Mai degraba, impreuna cu scenaristul a incercat sa faca povestea cat mai accesibila (si psihanaliza cat mai digerabila), pana cand a inalbit-o de tot.

Cine nu a mai auzit de psihanaliza va retine, probabil, ca un medic a vrut sa trateze o pacienta, dar s-a indragostit de ea si a intrat in lumea fantasmelor ei pana cand a pus punct relatiei, continuand s-o iubeasca toata viata. Frumos, nu? E ca-n „Pasarea-spin”.

Desi Keira Knightley, formidabila la inceput, devine tot mai stearsa pe masura ce personajul se inzdraveneste (!), Michael Fassbender e foarte bun in rolul lui Jung de la inceput si pana la final (gasindu-i afabilitatea si sarmul neted care-l fac sa nu se poata exterioriza usor si nici sa nu se poata cunoaste usor. Pentru el, despartirea de Spielrein a fost inceputul unei psihoze la capatul careia va reusi sa se regaseasca.).

Viggo Mortensen e greu de recunoscut in spatele „mastii” lui Freud, desi nu prea seamana fizic cu el. Rolul lui de compozitie e, insa, remarcabil. Il construieste pe Freud dinauntru.

Cu tot cu actori, cu tot cu imaginea lui curata si fluenta, filmul e sub nivelul celor realizate de David Cronenberg. Daca l-ai vedea la televizor, n-ai spune ca-i al lui.

E la fel de „vitrat” si de lipsit de subtilitate cum e si titlul. De acord, „metoda periculoasa” se refera la mai multe lucruri si are legatura cu toate cele trei personaje principale, dar de la autorul lui „Naked Lunch”, „eXistenZ” sau „A History of Violence”, pe care il presupunem un admirator al lui Jung, ne asteptam la o cheie de lectura mai profunda si mai problematica.

„Metoda periculoasa”/”A Dangerous Method” – de David Cronenberg, cu: Keira Knightley, Viggo Mortensen, Michael Fassbender. Premiera romaneasca – 25 noiembrie 2011.