VIDEO Gemenii astronauți de la NASA – Ce modificări au apărut la fratele care a stat un an pe Stația Spațială

NASA a dezvăluit joi concluziile unui studiu realizat timp de un an pe gemeni astronauţi – unul trimis în spaţiu, celălalt rămas pe Terra, iar reacţiile corpurilor lor au fost apoi comparate între ele -, considerat de o importanţă capitală pentru viitoarele călătorii interplanetare, informează AFP, citată de Agerpres.

Studiul oferă oamenilor de ştiinţă o idee mai exactă despre consecinţele pe care sejururile îndelungate în spaţiu le pot avea asupra oamenilor.

„Acest studiu va ghida cercetările biomedicale spaţiale şi va permite călătorii mai sigure spre Marte”, a declarat Steven Platts, director adjunct al programului NASA dedicat misiunilor cu echipaje de astronauţi.

Astronautul american Scott Kelly, în vârstă de 50 de ani, a petrecut un an la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale (ISS), în timp ce geamănul lui, Mark Kelly, fost astronaut, a rămas la sol.

Cercetătorii au monitorizat cu atenţie schimbările provocate de mediul înconjurător asupra corpurilor celor doi astronauţi. Rezultatele, publicate în prestigioasa revistă Science, arată că cele mai multe dintre modificările provocate de o călătorie spaţială dispar puţin câte puţin odată cu revenirea pe Terra.

Baterie de teste

Măsurători ale grosimii peretului arterei carotide au fost efectuate pentru cei doi fraţi. O îngroşare poate să indice boli cardiovasculare sau riscuri de accident vascular cerebral (AVC).

„Descoperirea noastră principală este că peretele arterei carotide a lui Scott s-a îngroşat în timpul zborului şi a rămas astfel pe îndreaga durată a misiunii”, a explicat Stuart Lee, cercetător la Centrul spaţial Johnson al NASA. O astfel de modificare nu a fost observată la Mark.

De asemenea, Scott a pierdut 7% din masa lui corporală în perioada în care se afla la bordul ISS, în timp ce masa corporală a lui Mark a crescut cu 4% în aceeaşi perioadă.

Un vaccin contra gripei le-a fost administrat, declanşând aceeaşi reacţie imunitară la ambii fraţi.

De asemenea, gemenii au fost supuşi unei baterii de teste cognitive înainte, în timpul şi după misiune. Acestea au arătat că performanţele lui Mark au scăzut la întoarcerea pe Terra, în ceea ce priveşte viteza şi acurateţea.

Chris Mason, genetician la Weill Cornell Medicine, a analizat influenţa mediului înconjurător atât de special care este spaţiul asupra genelor umane. „Vasta majoritate, peste 90% din schimbările observate, au dispărut după întoarcerea pe Terra”, a spus el.

Una dintre observaţiile cele mai interesante a fost făcută de echipa condusă de Susan Bailey, care a analizat telomerii. Aceştia se află la extremităţile cromozomilor şi scad de obicei odată cu înaintarea în vârstă, fapt care face din ei un marker al bătrâneţii.

Înainte de misiune, telomerii gemenilor Mark şi Scott erau foarte asemănători. Însă oamenii de ştiinţă au fost surprinşi să constate la Scott „o lungire a telomerilor” în timpul sejurului său la bordul ISS. Cercetătorii încearcă să afle dacă expunerea mai îndelungată la radiaţiile din spaţiu, o inflamaţie sau chiar stresul ar fi putut fi cauza acele alungiri.

Descoperirea „nu poate fi cu adevărat considerată ca o fântână a tinereţii” sau ca o dovadă a faptului că oamenii ar putea „să trăiască mai mult timp în spaţiu”, a prevenit Susan Bailey. Lungimea telomerilor lui Scott a scăzut „foarte rapid” după revenirea lui pe Terra.

Studiul reprezintă „aprecierea cea mai completă pe care am avut-o vreodată despre reacţia corpului uman la un zbor (îndelungat, n.r.) în spaţiu”, a subliniat Susan Bailey, cercetătoare la Colorado State University.

Utilizându-l pe Mark ca pe o referinţă, cei 84 de cercetători implicaţi în acest proiect şi provenind de la 12 universităţi, au documentat consecinţele moleculare, cognitive şi fiziologice cauzate de cele 340 de zile consecutive petrecute de Scott în spaţiu, între 2015 şi 2016.

Care este interesul faţă de acest experiment?

„Întrucât ei sunt gemeni, practic au acelaşi cod genetic”, a explicat Andy Feinberg, cercetător la Universitatea Johns Hopkins. Prin urmare, „toate diferenţele constatate în timpul zborului spaţial” pot fi atribuite acestui voiaj în spaţiu, a subliniat Susan Bailey.

Scott, care, la fel ca fratele lui, a participat în trecut la mai multe misiuni ale navetelor spaţiale americane, a fost examinat înainte, în timpul şi după călătoria lui în spaţiu. Eşantioane de sânge, urină şi de fecale au fost trimise pe Terra la bordul vehiculelor cu rol de reaprovizionare a ISS.

În paralel, oamenii de ştiinţă l-au monitorizat şi pe Mark, denumit „referentul genetic terestru”.

Scott Kelly a vorbit despre oboseala sa după revenirea lui pe Terra. „Era ca şi cum aveam gripă”, a povestit el, menţionând dureri articulare şi musculare. „Îmi era greaţă, mă simţeam ameţit”, a adăugat el.