VIDEO INTERVIU Presa, după 30 de ani de libertate: Câinele de pază al democrației nu mai e king maker și nici dezinformarea nu mai e ce-a fost

Presa românească trece printr-un paradox: trăiește cea mai bună perioadă pentru libertatea de exprimare, deși resimte încă efectele epocii Dragnea, mult mai nefastă, în unele privințe, decât era Năstase, considerată multă vreme etalon negativ pentru relația putere-media. Așa cred Ioana Avădani și Cristina Lupu, reprezentantele Centrului pentru Jurnalism Independent (CJI), a cărui activitate se întinde pe 25 dintre cei 30 de ani de la căderea comunismului.

Vezi în interviul HotNews.ro de ce cred ele acest lucru și de ce se așteaptă la un 2020 greu, deși nici televiziunea, nici dezinformarea nu mai sunt ce au fost, după cum arată cele mai recente alegeri

Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), condus de președintele Ioana Avădani și directorul Cristina Lupu, este o organizație ce militează pentru libertatea și buna funcționare a presei și care de-a lungul timpului s-a implicat în multe inițiative ce au schimbat fața media – vezi, între altele, legea liberului acces la informații. CJI tocmai a împlinit 25 de ani de la înființare.

HotNews.ro a discutat cu reprezentantele Centrului despre locul în care a ajuns media din România în 30 de ani de schimbări continue, la finalul unui an electoral ce a schimbat regulile și a unei perioade politice cum alta n-a fost, în ce privește presa.

Partea I – Cât de mult a evoluat presa în 30 de ani / „Multă diversitate, dar și mult zgomot”

Ideile pe scurt:

Ioana Avădani: Am vorbi cu păcat să spunem că presa de acum e mai rea ca cea din anii ’90. Nu suportă comparație. Că nu este cum ne-am dorit-o noi sau nu răspunde standardelor în anumite privințe, e altă discuție. Să nu uităm că în 1994 am pornit de la oameni care au intrat în presă fără niciun fel de pregătire profesională – eu sunt unul dintre ei și sunt prima care recunoaște lucrul acesta. Dacă ne uităm la „vârfurile presei” din acea perioadă, niciunul nu avea pregătire jurnalistică riguroasă sau, dacă avea experiență, venea cu experiența ziaristicii comuniste. Ne uităm acum și vedem un peisaj mediatic foarte vibrant, companii de presă mari și mici, cu succes sau fără, oameni care își încearcă abilitățile reportericești fără a avea pretenția că sunt ziariști, avem o libertate de exprimare care nu suportă comparație. Fie și pentru acest singur lucru, suntem mai bine.
Cristina Lupu: Noi acum trăim cea mai bună perioadă pentru libertatea de exprimare. Că este mult mai greu de gestionat, că sunt foarte multe provocări, că acum nu mai ai de gestionat numai… (…)
Avem multă diversitate în voce, dar și foarte mult zgomot. Dau exemplul Botoșaniului, unde există 20 și ceva de site-uri în momentul acesta, în aproape cel mai sărac județ din România. Ai un ziar de presă scrisă, Monitorul de Botoșani, care e legacy media deja și televiziuni, care nu știu câte sunt, dar unele cu siguranță au murit că erau vreo 6-8 la un moment dat, acolo. Această concurență îl face pe om să aibă mult mai mult acces la informație, dar și îngreunează lucrurile. Nu mai poti să ascunzi informație, dar trebuie să și ai reflexul de a căuta informație, nu mai vine ea la tine așa cum venea înainte prin ziarul pe hârtie.
C.L.:Primul eveniment pe care l-a făcut CJI, după ce s-a înființat în România, a fost un curs de e-mail. / I.A.: Lucram la Mediafax, mă înscrisesem la acel curs, dar chiar în ziua aceea a căzut avionul la Balotești și a trebuit să lăsăm cursurile și să mergem să ne facem treaba de ziariști. Ziua aceea e emblematică pentru munca noastră la CJI – încercăm să facem lucrurile minunat, până pică avionul, guvernul…

Partea a II-a – Evenimentele care au schimbat total presa / Comparație epoca Năstase vs. epoca Dragnea

Cinci evenimente care au schimbat total presa în ultimii 30 de ani, top of mind:

Apariția Pro TV, care a schimbat modul cum se face televiziune în România.
Apoi – primul produs născut digital, HotNews.ro, Revistapresei.ro la vremea aceea, care a dat tendința noilor produse media și care a arătat că poți să trăiești digital.
Criza economică și politică din 2008-2009 – perioada 2005-2007 a fost singura perioadă de prosperitate în care presa a putut să trăiască organic și să crească, să se consolideze, fără guverne agresive sau mari intruziuni din partea politicului și pe un trend economic crescător. În 2008-2009 a fost momentul când diferitele media și-au asumat rolul de sprijinitori politici ai președintelui Băsescu sau ai celor care îl contestau. Și am avut momentul când televiziunile au început să se lupte între ele – aceasta s-a văzut în credibilitatea televiziunii ca mediu, care a scăzut imediat de la peste 80% la 60%.
Apoi – social media, în care avem câteva momente speciale – Colectiv, când oamenii s-au organizat pe Facebook. A fost mobilizarea pentru alegerile prezidențiale din 2014, când Iohannis a fost câștigător clar pe Facebook. Și momentul de după OUG 13, când întâlnirea dintre ministerul Justiției și reprezentanții străzii a fost transmisă pe Facebook.
Noi (CJI, în vederea unui eveniment aniversar – n.red.) am ales 10 momente-cheie, ce includ și mogulizarea din anii 2000 și explozia de publicații de la începutul anilor ’90. Și mai e un moment foarte important – aderarea României la UE, nu atât prin momentul aderării, cât prin toată munca de coordonare și de aliniere la acquis-ul comunitar.

Despre perioada Dragnea vs. perioada Năstase și alte perioade nefaste pentru presa post-decembristă:

Noi ne gândeam la Năstase ca la momentul cel mai rău și cel mai greu pentru presă. Dar, dacă te uiți și compari, Năstase a putut să controleze mult mai mult presa, în acel moment, pentru că erau mult mai puține publicații, nu exista digitalul. Năstase a reușit prin bani publici, presiuni foarte mari. Toată zona politică din jurul lui Dragnea a fost foarte agresivă în discurs, a fost prima dată când s-au făcut liste negre publice cu ziariști (…). A existat un limbaj extrem de agresiv la adresa jurnaliștilor. Și la Năstase, și la Dragnea controlul s-a întâmplat prin limitarea accesului la informații
Legea accesului la informații de interes public există, dar dacă ai încerca să o treci astăzi, nu e nicio garanție. Și e folosită de autorități după bunul plac.
Indiferent de duritatea controlului asupra presei, (în epoca Năstase) exista un anumit nivel de decență în exprimare. În aroganța domniei sale, dl Năstase stabilea totuși o linie a decenței. Cred că pragul cel mai de jos a fost acela cu unii car vor să-i „numere ouăle”. În 2019, cred că suntem foarte departe, în jos.
(Efectul perioadei Dragnea) A trecut? Nu, nu a trecut. De ani de zile există acest discurs denigrator la adresa presei în general. (…)

Partea a III-a – Alegeri. Semnificația reacțiilor în cazul RISE – Barna. De ce presa, mai ales televiziunea, nu mai e king maker, dar oamenii trebuie să plătească pentru jurnalism

Pe scurt:

Au mai fost două evenimente care nu se mai întâmplaseră de ceva vreme – am avut două jurnaliste care au fost amenințate cu moartea dacă vor continua să-și facă meseria. Autoritățile au reacționat prin presiune publică și au reușit să-i identifice pe cei care au făcut amenințările. Și în ultimele zile a fost un caz de jurnalist care publică lucruri care supără – o ziaristă de la Digi 24 care a fost reclamată la șefii ei de către un manager de spital, pentru că a îndrăznit să facă un material despre o femeie a cărei față a fost arsă în timpul unei operații.
I.A.: Oamenii trăiesc în libertate, dar nu au înțeles cât de importantă este ea pentru bunul mers al societății. Am văzut o oglindire a acestui lucru în reacția publicului la anchetele RISE. Atât timp cât personajul la care făcea public ancheta era detestat public, munca ziariștilor a fost apreciată. În momentul în care personajul era mai puțin chestionabil și au fost aceiași jurnaliști, cu aceleași metode și în care aveam aceea încredere, ei au fost sancționați imediat ca mercenari ș.a.m.d. Nu am înțeles noi, ca societate, rolul jurnalistului de a prezenta faptele, nu de a împărți vinovății sau a stabili cine e bun și cine e rău.
Publicul trebuie să învețe de jurnalismul este important. De ce este important să plătești pentru conținut. Există o pătură, generația tânără, care plătește pentru muzică, jocuri, filme, dar nu-și pune problema să plătească pentru informație și pentru conținut jurnalistic.

Despre campania pentru prezidentiale:

Victoria dl Iohannis nu a fost câștigată prin presă, ci chiar împotriva presei. Nu pentru că dânsul a avut un discurs în sensul acesta, ci pentru că s-a expus extrem de puțin. Și în timpul mandatului, și în perioada campaniei electorale.
Mass-media nu mai este king maker. Oamenii își pot forma opiniile și pot vota în concordanță cu aceste opinii în afara luminării din partea media. Iar aici cea care pierde teren major e televiziunea.
Nu aș putea să spun că influencerii au câștigat alegerile, dar aș putea să spun că oamenii își formează opiniile într-o manieră pe care noi nu o cunoaștem. Și dacă nu vedem care e consumul mediatic, care sunt acești influenceri, pentru că influencerii la care probabil se referea dna Firea sunt probabil cei câțiva pe care îi urmărește ea pe Facebook. Eu cred că sunt alții și ar trebui să vedem care sunt aceștia și să vedem cum agenda publică pe care o face media poate ajunge la public.
Am făcut un studiu printre adolescenți de 14-19 ani, despre consumul lor mediatic. Nu consumă aproape deloc medii tradiționale – ziar, radio, TV. Nu îi interesează nimic altceva decât informația pentru școală și cea de divertisment. Ce facem cu această agendă publică? Cum îi facem, la 18-20 de ani, să fie interesați de treburile publice?
În campania aceasta (pentru prezidențiale – n.red.) au lipsit multe lucruri. Unul care a lipsit din fericire – și nu cred că la anul vom mai avea luxul – este un val uriaș de dezinformare și manipulare în online. S-a văzut ceva mai mult în turul al doilea, dar nu s-a văzut foarte mult discurs populist, un accent foarte puternic pe naționalism, pe demonizarea unor categorii sociale. Dar cred că trebuie să ne pregătim foarte mult pentru ceea ce urmează în următoarele două campanii uitându-ne la cum au fost campaniile electorale din jurul României.
Anul viitor va fi mult mai rău și mult mai dur mesajul.
În ziua alegerilor prezidențiale, am văzut două tentative de dezinformare, dar s-au fâsâit. Nici dezinformarea nu mai e ce a fost. Dar va veni!