VIDEO Leonard Orban: Pentru 2014-2020, sistemul institutional de administrare a fondurilor UE trebuie refacut si pus sub o coordonare unica, dar e o decizie politica dificila/ Accesul la banii europeni va fi mult mai greu, conditiile vor fi mult mai dure

Negocierile pentru bugetul UE 2014-2020 au inceput deja, iar ele sunt cele mai dificile din istoria Uniunii, a spus ministrul Leonard Orban intr-un interviu pentru HotNews.ro. Banii europeni vor fi si mai greu de accesat, conditiile vor fi foarte dure, iar sistemul romanesc institutional trebuie schimbat si pus sub o coordonare unica, pentru a nu avea rate de absorbtie chiar mai mici decat in perioada 2007-2013.

Iata principalele declaratii ale ministrului Afacerilor Europene:

• Sub coordonarea noastra (…) s-a putut ajunge la o formula sustinuta de 12 tari membre si Croatia in baza careia transmitem un mesaj foarte clar ca suntem hotarati sa ne luptam pana la capat pentru alocari semnificative pentru politica de coeziune.

• S-au conturat mai mult decat oricand cele doua tabere: tarile care vor alocari importante si sustin un minimum minimorum pentru alocari in general plecand de la ce a propus Comisia si sunt tari care vor o reducere de minim 100 de miliarde de euro fata de propunerea totala a Comisiei de 1025 de miliarde de euro, pentru 2014-2020.

• Romania va continua sa fie un partener foarte activ in acest proces, pentru ca trebuie sa fim un grup cat mai unit si cat mai mare, pentru ca altfel nu vom reusi in acest proces foarte complicat. Negocierile sunt foarte dure, probabil cele mai dure din existenta Uniunii Europene, pentru ca negociem viitorul buget in conditii in care trecem prin criza si situatia este foarte nefavorabila, iar statele net contributoare incearca, prin orice mijloace, sa reduca drastic alocarile.

• Ce trebuie sa faca Romania? Sunt doua planuri: primul, al negocierilor, iar aici obiectivul e clar, pentru viitorul buget ne dorim sa fim intr-o situatie mai favorabila decat cea in care ne aflam pe actuala perioada.

• Una dintre chestiunile pe care le-am subliniat ca nu pot fi acceptate este cea legata de corelarea ratei de absorbtie si alocarile viitoare. Din mai multe motive, iar unul dintre ele ar fi perioada de referinta. Care e aceasta? De exemplu, in cazul Romaniei, la ce ne raportam? In septembrie 2011 a fost 3,7%, acum e 8,3%, in doua-trei luni depasim 10%, chiar mai mult. Si atunci la care valoare ne referim?

• Daca ne uitam la acest indicator, rata de absorbtie e in general scazuta la nivelul tuturor statelor membre. Sigur ca sunt diferente, unele performeaza foarte bine, precum Polonia, dar in general este scazuta. Sa va spun ceva despre dezangajari (n.r. banii UE care se pierd pentru ca nu sunt folositi, cheltuiti), cred ca nu s-a mai spus asta: ele au inceput sa opereze in 2011, iar suma este de aproape 11 miliarde de euro – atat au pierdut unele state membre pentru ca nu au reusit sa absoarba acesti bani. Deci e foarte greu sa gasesti o formula ca sa conditionezi alocarea bugetara de rata de absorbtie si noi am spus foarte clar ca nu acceptam asta.

• Al doilea plan, la fel de important ca si cel al negocierilor, este cel al pregatirilor pentru perioada 2014-2020. Pentru ca banii Uniunii vor putea fi mult mai dificil absorbiti. Conditiile vor fi mult mai dure. Trebuie sa intelegem ca va trebui sa platim un pret pentru a avea alocari importante pentru coeziune, iar acest pret este impunerea unor conditii mai dure – conditii prealabile, conditii la finalul proiectelor si conditii macroeconomice. Ele ne vor complica foarte mult activitatea.

• Trebuie sa pregatim totul: cadru institutional, procedurile, relationarea dintre diferiti parteneri implicati in sistem, pornind de la experienta pe care o avem. Si am inceput asta din ianuarie, am organizat conferinte, pregatim documente programatice, dar este foarte importanta constientizarea acestui demers. Daca nu pregatim bine tot mecanismul, riscam sa avem rate de absorbtie si mai scazute fata de perioada actuala.

• Este necesara o refacere a sistemului institutional cu o coordonare unica. De altfel, vedem ca modelul polonez a dat roade. Dar nu va fi deloc simplu sa se ia decizia. Ca decizie politica este foarte complicat si eu ma astept la o rezerva foarte mare. Ministra poloneza spunea ca nu stie daca sistemul de coordonare unic va mai functiona in Polonia dupa 2014, pentru ca exista o presiune uriasa din partea ministerelor si a ministrilor polonezi de a prelua programele operationale in coordonarea lor directa. Pentru ca e vorba de fonduri foarte mari, sumele venite de la UE sunt, uneori, mai mari decat cele alocate de la bugetul national.

• E o decizie grea, care probabil urmeaza sa fie luata in cursul anului 2013, dar propunerea mea va fi sa se mearga pe acest nou sistem. Mentinerea noului sistem presupune riscuri foarte mari, de lipsa de coerenta – te trezesti cu niste programe care, pana la urma au deraiat, si apoi incerci sa faci carpeli, ca sa eviti suspendarea platilor. O asemenea coordonare va putea asigura coerenta. E o decizie politica foarte sensibila.

• Ne dorim sa implicam si partidele politice in dezbatere, pentru ca e o decizie politica aceea care trebuie sa fie luata. Eu am insistat pe continuitate, mai putin a persoanelor, o continuitate a politicilor, ca sa nu riscam sa blocam sistemul. Nu suntem insa in faza suficient de matura a conceptului pentru a avea ce sa punem pe masa oamenilor politici, dar ne dorim implicarea in dezbatere a partidelor politice.