De ce se mișcă NASA așa de încet? Drumul către Lună al rachetei SLS este lung și complicat. Un nou pas a fost depășit, dar nu 100% bine

NASA face totul în pași mici și cu maximă prudență, în încercarea de a readuce primii oameni pe Lună, după mai bine de 50 de ani. S-a făcut un nou test static cu mega-racheta SLS și umplerea rezervoarelor a fost reușită. Cronometrul s-a oprit însă cu 20 de secunde mai repede decât ar fi trebuit și nu a fost avansată o dată de lansare.

De ce se mișcă NASA atât de greu

Luna este la 400.000 km de Terra, dar drumul către ea pare să dureze o eternitate. Toate companiile spațiale, inclusiv SpaceX, împing tot mai departe în timp diversele termene, fiindcă explorarea spațială este un domeniu super-complicat și riscant. La NASA însă, amânările devin frustrante. De ce se mișcă NASA așa de încet?

Sunt mai multe motive. Birocrația este mai mare la NASA, lanțurile de furnizori sunt foarte complicate și cultura este una de prudență, de aversiune față de riscuri și de pași foarte mici.

NASA depinde de bunăvoința Congresului SUA pentru buget și multe voci spun că sunt oricum prea mari alocările pentru agenția spațială. NASA nu vrea să riște pentru că un eveniment grav – o explozie sau, și mai grav, moartea unor astronauți – ar lovi dur în imaginea companiei și în alocările bugetare.

În primii ani de existență a SpaceX, Elon Musk a vizitat mulți furnizori de componente pentru rachete și s-a întrebat de ce piesele sunt așa de scumpe, când ele pot fi dezvoltate „in house” la prețuri mult mai mici. De frustrarea lui Musk a beneficiat toată industria spațială, fiindcă o parte dintre componente au fost dezvoltate mai apoi de SpaceX la propriile baze și serviciile SpaceX au devenit esențiale pentru NASA. Dar totul a durat ani buni și greu pot apărea companii private „fâșnețe” precum SpaceX sau Blue Origin.

Sunt voci care spun și că NASA trebuie să mențină o serie de locuri de muncă, la agenție și pe lanțul de furnizori și în cercetare, astfel că agenția nu are niciun motiv să grăbească lucrurile.

Un lucru trebuie însă subliniat: partea tehnică legată de explorarea spațială este extrem de complicată și nicio agenție sau companie NU vrea să lase lucrurile în voia sorții. Moartea unor astronauți în misiune ar fi o lovitură de imagine care poate „șterge” în câteva secunde progrese făcute în câțiva ani.

Un mic pas spre revenirea spre Lună

NASA este foarte prudentă cu mega-racheta SLS care va avea aproape 100 metri înălțime și va cântări 2,6 milioane kg. Testele statice de realimentare făcute în aprilie au dezamăgit, racheta a fost dusă în hangar și, după runde de reparații și verificări, a fost readusă pe rampa de lansare LC-39B de la Centrul Spațial Kennedy din Florida.

În aprilie au eșuat însă cele trei tentative de a umple rezervoarele cu mai mult de 3 milioane de litri de oxigen lichid și de hidrogen, din cauza mai multor probleme, inclusiv una legată de o conductă ce a dus la scurgeri de hidrogen.

Acum, NASA a reușit umplerea rezervoarelor în ceea ce numește „wet dress rehearsal ” (repetiție umedă), udă fiindcă în rezervoare chiar intră combustibil, dar motoarele NU sunt pornite.

S-a inițiat ca parte a testului și o numărătoare inversă care ar fi trebuit să se oprească la secunda 9, momentul în care, la o lansare reală, ar fi trebuit să fie pornite motoarele giganticei rachete. La acest test de acum, computerele au oprit numărătoarea la secunda 29, practic cu 20 de secunde mai repede decât ar fi trebuit.

Rezervoarele au fost apoi golite de combustibil, iar cei de la NASA nu au avansat o dată pentru primul zbor FĂRĂ echipaj uman, spunând că datele tehnice rezultate după test trebuie temeinic analizate.

Șefii NASA au spus însă că sunt mulțumiți de testul făcut și că este mare lucru faptul că rezervoarele au fost umplute și s-a ajuns atât de departe cu numărătoarea.

Este clar că prima lansare, fără echipaj uman, nu mai are cum să fie realizată mai repede de toamna acestui an. Rămâne de văzut dacă luna iulie va fi un termen mai realist.

Misiunea Artemis 1 va consta în trimiterea modulului Orion într-o călătorie în jurul Lunii, fără echipaj uman.

Artemis este programul care-și propune să readucă oameni pe Lună, pentru prima oară din 1972, iar de data aceasta printre cei care vor ajunge acolo se va număra și o femeie, dar și o persoană de culoare.

Primii oameni nu vor ajunge pe Lună mai repede de anul 2026.

Racheta SLS va permite trimiterea unor sarcini utile cuprinse între 27 și 46 de tone pe orbita lunară, în timp ce racheta Ariane 5 permite trimiterea de sarcini de 5 – 10 tone pe orbita joasă.