Jean-Luc Mélenchon, marea problemă a stângii franceze: „Este cea mai divizivă figură din cadrul Noului Front Popular”

Liderul stângii radicale franceze, parte a Noului Front Popular (NFP), alianța care a câștigat alegerile de duminică, și-ar dori să fie prim-ministru. Există două probleme: e aproape imposibil pentru această alianță să formeze o coaliție de guvernare stabilă și, nu în ultimul rând, aproape niciun coleg din NFP nu îl dorește în fruntea guvernului, scriu Reuters și Le Monde.

Stânga franceză are o problemă cu Jean-Luc Mélenchon. Reprezentant al stângii radicale din Franța, partidul lui Mélenchon, Franța Nesupusă (LFI), are în prezent cele mai multe mandate parlamentare în alianța de stânga care a obținut o victorie neașteptată asupra extremei drepte în alegerile legislative anticipate de duminică.

Poziția de frunte a partidului său îi oferă perspectiva ocupării postului prim-ministru al Franței. Sau în orice caz, asta ar fi sperat. Dar liderii celorlalte partide din componența Noului Front Popular (NFP) au respins scenariul în care un politician acuzat printre altele că este pro-Hamas și că a făcut declarații antisemite va prelua șefia guvernului.

Melenchon „este cea mai divizivă figură din cadrul NFP”, a declarat liderul socialist Olivier Faure.

Alți membri ai NFP, vorbind sub rezerva anonimatului, au fost și mai sinceri. „Melenchon este o problemă”, a declarat pentru Reuters un deputat al Partidului Verde.

„Eu sunt Republica!”

Melenchon, în vârstă de 72 de ani, este o figură a stângii franceze de zeci de ani, deținând funcții ministeriale în guvernele trecute, când era membru al Partidului Socialist. El a candidat la președinție în 2012, 2017 și 2022, cu ultima ocazie clasându-se pe locul al treilea, în spatele lui Marine Le Pen și al președintelui francez Emmanuel Macron.

Deși nu este deputat, el deține un control ferm asupra LFI. Admirator al liderilor revoluționari din America Latină, el susține controlul prețurilor, o creștere uriașă a salariului minim și o reinstaurare a impozitului pe avere.

Reputația i-a fost afectată în 2018, când a fost filmat strigând „Eu sunt Republica!” în fața anchetatorilor antifraudă care percheziționau sediul partidului său.

El a negat acuzațiile de antisemitism, dar poziția sa pro-Hamas este una dintre cele care contribuie la divizarea partidelor de stânga.

Mulți dintre colegii lui Mélenchon din NFP nu îl suportă, iar dezertorii din LFI care au abandonat partidul din cauza tacticilor sale și sunt acum deputați independenți de stânga, precum Clémentine Autain și François Ruffin, vorbesc despre el ca despre „un obstacol” pentru stânga.

Iar frecventele sale accese de furie, atacurile la adresa adversarilor, poziția sa antiamericană, eurofobia și – înainte de invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina – comentariile frecvente favorabile Moscovei l-au făcut prea toxic.

Problema lui Melenchon este doar una dintre durerile de cap cu care se confruntă noul parlament francez, care încearcă să găsească acum o cale de urmat pentru o țară neobișnuită cu guvernele de coaliție des întâlnite în alște țări.

Negocieri complicate

Liderii partidelor componente ale NFP s-au întâlnit deja pentru a discuta despre persoana pe care o vor propune pentru candidatura la postul de prim-ministru. Premierul Gabriel Attal și-a prezentat luni demisia, dar Emmanuel Macron i-a cerut să rămână în funcție pentru moment.

O sursă din cadrul Partidului Comunist, unul dintre membrii mai mici ai NFP, a declarat că discuțiile s-au axat și pe strategia pe care ar trebui să o adopte alianța.

Melenchon a fost primul lider politic care a reacționat la rezultatele alegerilor legislative de duminică, posibil semnalând o candidatură la funcția de prim-ministru. El a declarat că rezultatul a fost o condamnare a lui Macron și a extremei drepte.

„Președintele trebuie să invite Noul Front Popular la guvernare”, a spus el.

Adversarii săi s-au grăbit însă să spună că nu vor colabora cu el. Fostul prim-ministru Edouard Philippe, care este văzut ca un posibil succesor al lui Macron în 2027, a declarat că un potențial guvern de coaliție „nu poate fi opera unui singur om”.

„Credibilitatea țării noastre ar putea fi afectată de acest lucru, iar forțele politice centriste trebuie să facă fără compromisuri un acord pentru a stabiliza politica, dar fără Franța Nesupusă și RN”, a spus el.

Blocul centrist al lui Macron și republicanii de centru-dreapta au părut, de asemenea, să excludă o coaliție cu Melenchon.

„Mélenchon nu va fi prim-ministru”

Lidera Partidului Verde, Marine Tondelier, o vedetă a campaniei care este ea însăși o potențială candidată la funcția de prim-ministru, a fost mai circumspectă. Ea a declarat pentru radio France Inter că postul ar putea fi ocupat de cineva din LFI, Verzi sau socialiști.

Un obstacol în calea unui guvern din care ar face parte stânga este intrasigența liderului LFI.

În timp ce Mélenchon și locotenenți precum Manuel Bompard au exclus orice formă de coaliție cu centrul sau centrul-dreapta și au insistat că nu poate exista „nicio negociere” cu privire la programul NFP, alte figuri importante ale alianței, precum Raphaël Glucksmann, nu sunt de acord.

Glucksmann, care a condus campania de succes a PS pentru alegerile europarlamentare, s-a alăturat centriștilor, afirmând că rezultatele alegerilor impun sfârșitul „politicii de confruntare” și dorința de „a vorbi, a dezbate – și a schimba cultura politică a Franței”.

Deputatul Partidului Socialist Arthur Delaporte a fost mai puțin îngrijorat de rolul lui Melenchon în viitoarele negocieri. „Există o problemă cu Melenchon, în sensul că este o persoană divizivă”, a declarat Delaporte pentru Reuters. „Dar este de fapt o non-problemă pentru că nu va fi prim-ministru”, a spus el.

Rezultatul puternic al socialiștilor în cadrul alianței NFP le-a oferit acestora mai multă influență decât înainte.