Fenomenul Pegida si urmarile lui. Se intoarce Germania in anii '90, in atitudinea fata de straini?

Intai HoGeSa, apoi Pegida. Huligani contra Salafisti, Europeni Patrioti impotriva Islamizarii Occidentului. Protestele de strada impotriva asa-zisei islamizari a Germaniei s-au inmultit la finele acestui an, luand uneori forme violente. Problema este ca nu doar extremistii de dreapta au atitudini dusmanoase fata de strainii care solicita azil politic sau ajutoare sociale. Valul temerilor xenofobe a atins si o parte a conservatorilor si paturii mijlocii, ceea ce a dus la reactii ale politicienilor, pana la nivel de Parlament.

Fostul ministru de interne Hans-Peter Friedrich (CSU) acuza inclusiv cursul politic al Angelei Merkel pentru avantul partidului nationalist AfD si al Pegida. In opinia lui Friedrich, miscarea Pegida arata „ca in trecut ne-am preocupat prea superficial de problema identitatii poporului nostru si a natiunii noastre”. Fostul ministru de interne si al agriculturii din cabinetul lui Merkel a adaugat ca CSU (Partidul Crestin Social din Bavaria), in consens cu CDU (Partidul Crestin Democrat) cu care alcatuieste Uniunea CDU/CSU din actuala coalitie de guvernare, trebuie sa reprezinte la nivel federal interesul conservatorilor si al paturii de mijloc din societate. „E periculos cand meseriasii si patura mijlocie, dar si conservatorii, nu se mai simt acasa in Uniune”, a declarat el saptamana trecuta, citat de Handelsblatt.de.

Atacul lui Friedrich poate fi interpretat si ca un act de frustrare. Timp de aproape trei ani ministru de interne si cinci luni ministru al alimentatiei, Friedrich a fost nevoit sa demisioneze in februarie 2014, dupa ce a dezvaluit date dintr-o ancheta aflata in curs. Despre „Demisia fortata a lui Hans-Peter Friedrich, ministrul german care nu-i voia pe romani in Schengen” am relatat in detaliu la inceputul acestui an. El a fost insa reales, anul acesta, ca vicepresedinte al factiunii CDU/CSU din Bundestag.

Vicepresedintele CDU, Volker Bouffier, a aparat nuantat „cursul de mijloc” din politica sefei sale de partid, Angela Merkel. „CDU nu trebuie sa-si piarda din profil. Insa trebuie sa dam raspunsuri la intrebari inexistente acum zece sau douazeci de ani”, a declarat premierul landului Hessen, pentru Welt am Sonntag. „Arta noastra trebuie sa fie in a ne pastra traditia si profilul – si totusi, sa dam cateva raspunsuri adecvate secolului XXI”.

E ciudat ca politicianul crestin-democrat considera problemele legate de azilantii din Germania o provocare recenta. In fond, Germania anilor 90 a fost lovita de un val masiv de solicitari de azil politic ale cetatenilor din Europa de Est, inclusiv din Romania, dupa caderea Cortinei de Fier. In plus, razboaiele din fosta Iugoslavie au condus la cresterea numarului de refugiati de razboi, inclusiv in Germania.

Acum, refugiatii si solicitantii de azil vin mai cu seama din tari ca Siria, Irak sau Afghanistan, tari bantuite de razboaie care dureaza ani sau chiar decenii, si de care nici una din marile puteri ale globului nu sunt straine. In 2014, 25.546 de solicitanti au primit azilul politic in Germania, acestia provenind mai cu seama din tarile mentionate mai sus. Iata si cifrele pentru anii anteriori: 20.128 in 2013,17.140 in 2012, conform unor date ale Spiegel online.

Numarul celor care solicita azil este insa mult mai mare. In primele noua luni ale anului 2014, 136.039 persoane au solicitat azil in Germania, aceasta insemnand mai mult decat in intregul an 2013. Dat fiind faptul ca solutionarea unei cereri de azil ar dura in medie 8,4 luni -insa poate dura si ani, in unele cazuri-, autoritatile locale se simt pe alocuri depasite de problema, inclusiv financiar. Orasele si comunele sunt cele care trebuie sa asigure in tot acest timp cazarea, hrana si cele necesare traiului, acestor oameni in asteptare. Timp de noua luni de zile, solicitantii de azil au interdictie absoluta de munca. Aceasta poate fi extinsa, in unele cazuri, si peste acest interval de timp.

Portalul statista.com prezinta statistica cererilor de azil politic in Germania, pe parcursul a doua decenii. Daca in 1995 s-au inregistrat 166.951 de cereri, acestea au scazut constant pe parcursul anilor, ajungand la minimele istorice de 30.100 in 2006 si 30.303 in 2007, anii dinainte de criza, cu boom economic si relativa pace pe glob. Din 2012, cifreleau luat-o puternic in sus, atingand 181.453 de cereri de azil in 2014.

Dreptul la azil este un drept fundamental, ancorat in Constitutia Germaniei (Grundgesetz). In 1993, anumite paragrafe ale legii azilului au fost modificate, la presiunea creata autoritatilor de valul de solicitanti de azil din estul Europei. Astfel, n-a mai putut cere azil politic cine s-a aflat, in drum spre Germania, si pe teritoriul unui alt stat european, iar celor proveniti din state definite ca „sigure”, in care n-ar mai exista persecutie politica (cum a fost considerata, de exemplu, si Romania), cererea de azil le-a fost solutionata negativ si intr-un timp record. Conform Wikipedia.de, procentul de acordare a azilului in Germania este in medie 2%, in ultimii 20 de ani.

Teoretic, e o cifra putin inspaimantatoare. Practic, extremistii de dreapta, partidele si formatiunile populiste profita de cresterea solicitarilor de azil (chiar daca oamenii nu primesc drept de sedere in Germania, decat intr-un procent foarte mic), dar si de cresterea amenintarilor teroriste ale unor islamisti militanti refugiati in Germania, pentru a inflama spiritele si a iesi pe strazi. Astfel iau nastere miscari ca HoGeSA (huligani contra salafisti) – despre care am relatat pe larg la finele lunii noiembrie, sau Pegida.

Pegida e prescurtarea miscarii Patriotische Europaer Gegen die Islamisierung des Abendlandes (Europeni Patrioti impotriva Islamizarii Occidentului). Initiatorul acesteia e Lutz Bachmann, de meserie bucatar, dar si corespondent de ocazie al publicatiei Bild. El a fost condamnat de mai multe ori, printre altele in legatura cu delicte legate de droguri. Alaturi de el demonstreaza cetateni care nu vor, in nici un fel, sa fie asociati cu extremistii de dreapta, simpatizanti ai AfD, dar si huligani, neo-nazisti si inamici declarati ai Islam-ului.

Acestia cer o inasprire a legii azilului si se declara impotriva refugiatilor economici si strainilor profitori de ajutoare sociale de la statul german. Tot ei „tuna” impotriva extremistilor islamisti si a asa-ziselor „razboaie ale credintei pe teritoriul german”. Si tot ei isi fac griji in legatura cu cultura germana, traditiile crestine si cozonacul de Craciun. Pegidez-ilor li s-a parut inacceptabil ca traditionalul Targ de Craciun (Weihnachtsmarkt) sa fi fost botezat, la Berlin, Targ de Iarna (Wintermarkt), pentru a nu sensibiliza cetatenii de alte religii.

Pegida a inceput in Dresda, iar intre timp s-a extins si in alte orase si regiuni, sub nume derivate: in Dusseldorf („Dugida”), Kassel („Kagida”), Bavaria („Bagida”) sau Ostfriesland („Ogida”). Miscarea creste repede, nu in ultimul rand prin intermediul Internet-ului. Adeptii ei sunt activi pe Facebook (pegida.de) , mobilizand la prosteste si recrutand adepti pe retelele de socializare. Prin urmare, „patriotismul impotriva islamizarii”, condimentat cu frica, se pare atavica, a unora fata de tot ce le e strain, nu doarme nici in momente de crestineasca liniste, cum e Sarbatoarea Craciunului.

Tema Pegida a fost abordata la conferinta ministrilor de interne de la Koln din 11-12 decembrie, iar o comisie de experti urmeaza sa faca o evaluare critica a fenomenului si cauzelor acestuia. Scopul este de a se vedea cum pot fi abordate rational cifrele in crestere referitoare la refugiati, venindu-se totodata in intampinarea temerilor populatiei.

Cartile par a fi facute, si la nivel de stat. O noua inasprire a legii azilului, ca si o vigilenta sporita fata de asistatii sociali straini nu e de neimaginat. Daca este sa dam timpul inapoi, in politica fata de straini Germania pare sa se fi intors in anii `90. Pe atunci, sute de mii de romani erau si ei vizati, caci nu intrasera inca in selectul club al UE.