Viata, moartea şi viaţa de apoi a comunismului

„Cred că aveam 15 ani când am citit, pentru prima oară, Manifestul Partidului Comunist. Sora mamei mele, Cristina Luca, despre care vorbesc în acest volum, tradusese cartea lui Ilya Ehrenburg Viaţa lui Gracchus Babeuf şi avea în bibliotecă celebra ediţie Auguste Cornu a scrierilor lui Marx şi Engels. Tot Cristina a scris postfata romanului Galinei Serebreakova Tinereţea lui Marx. Mai târziu aveam să aflu că Galina Serebreakova fusese prima soţie a lui Grigori Sokolnikov, apoi a lui Pavel Serebreakov. Amândoi făceau parte din cercul prietenilor apropiaţi ai lui Lenin, erau vechi bolşevici, au fost condamnaţi la moarte şi executaţi timpul Marii Terori, în procesele-specatocl de la Moscova. Serebreakova a fost e însăşi condamnată şi a petrecut peste 15 ani in Gulag. În vila familiei Serebreakov, am aflat din biografia scrisă de Arkadi Vaksberg, s-a mutat Andrei Ianuarievici Vâşinski, procurorul lui Stalin, cel care ceruse împuşcarea “câinilor turbaţi”. Galina a ramas fidelă crezului comunist şi l-a atacat virulent, din câte ştiu, pe Soljeniţân. Aveam în bibliotecă de familie o trilogie a unui romancier olandez, cred, Theun de Vries, cu titlul O stafie umblă prin Europa…

Veneam dintr-o familie de intelectuali revoluţionari, părinţii mei luptaseră în Spania în cadrul Brigăzilor Internaţionale (tatăl meu ca soldat, mama a fost infirmiera), crescusem aşadar cu miturile stângii comuniste ca legende ale mediului meu de formare. Le absorbisem, credeam în ele. A venit apoi Primăvara de la Praga, am fost entuziasmat, ca atâţia alţii, de promisiunea “socialismului cu chip uman”, de ideea că totalitarismul nu este etern, că poate exista libertate şi într-un regim precum cel din România. A urmat invazia Cehoslovaciei în august 1968, restaurarea ordinii paralizante a despotismului ideologic de tip sovietic, “normalizarea” impusă de imperiul moscovit, represaliile împotriva celor care susţinuseră proiectul lui Aleksander Dubček de democratizare, noul îngheţ, auto-imolarea studentului Jan Palach la Praga în ianuarie 1969, utlizarea de către Nicoae Ceauşescu a pericolului (de fapt unul imaginar, o sperietore naţională) unei intervenţii sovietice pentru intensificarea obscenului său cult al personalitaţii, treptată fascizare a comunismul românesc. Nu mai aveam cum să cred în iluzia comunistă.

Lecturile din Raymond Aron şi Arthur Koestler, din Hannah Arendt şi Boris Souvarine, din George Orwell şi Robert Conquest, din Aleksandr Soljeniţân şi Milovan Djilas, din Leszek Kolakowski Aleksandr Zinoviev (cărţile acestora circulau clandestin prin Bucureşti), m-au convins că sistemul era bolnav nu doar la nivelul funcţionării sale într-o Românie aflată pe drumul comunismului dinastic (oficial numit “societatea socialistă multilateral dezvoltată”), ci chiar în matricea sa teoretică. Am citit-o pe Rosa Luxemburg cu sa Critica a revoluţiei ruse scrisă în 1918 şi am înţeles că nu era vorba de “erori subiective”, ca bolşevismul a fost întodeauna liberticid, iar libertatea nu este decât o vorba fără noimă dacă nu înseamnă “libertatea celui care gândeşte altfel”. Comunismul pretindea că întemeiază Paradisul terestru, în fapt era vorba de o religie politică (nu ştiam încă acest concept), de o soteriologie seculară, de o himeră capabilă să inspire, să galvanize, măcar în prima sa faza, pasiuni incandescente. Cât priveşte relaţia bolşevismului cu marxismul, ea este evident una pe care stânga prefera să o nege ori să o minimalizeze “Lenin a fost un marxist rus”, aşa ar trebui să înceapă orice prelegere onestă despre fondatorul primului stat comunist. La fel cum Kolakowski şi-a început marea trilogie cu cuvintele: “Karl Marx a fost un filosof german”.

Citeste tot articolul si comenteaza peContributors.ro

•  IICCMER organizează conferinţa “Viaţa, moartea şi viaţa de apoi a comunismului”, susţinută de Prof. Vladimir Tismăneanu (University of Maryland). Evenimentulva avea loc marţi, 21 iunie, ora 17.30, la sediul IICCMER (Institutul de Invstigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc)  Str. Alecu Russo, nr.13-19, et. 5, ap. 11, sector 2 Bucureşti, lângă Piaţa Spaniei, Bulevardul Dacia.