Seminar romano-austriac pe teme de fiscalitate. Vezi cu ce probleme concrete se confrunta investitorii austrieci in Romania

Impozitele directe din Austria si Romania, modul in care se poate beneficia de conventia privind evitarea dublei impuneri, sau cum vad managerii austrieci legislatia fiscala romaneasca- acestea sunt principalele teme care se vor dezbate in cadrul seminarului organizat vineri de Camera Consultantilor Fiscali din România si pe care HotNews il transmite LIVE TEXT. Vor vorbi la acest eveniment ambasadorul Austriei la Bucuresti, Michael Schwarzinger, Mihaela Mitroi – partener PwC România, Oana Iacob – Directia Legislatie în domeniul TVA din Ministerul Finantelor Publice, Daniel Chitoiu, presedintele Camerei Consultantilor Fiscali, reprezentanti ai mediilor diplomatice si de afaceri din cele doua tari.

Austria reprezinta pentru România unul dintre principalii parteneri comerciali, majoritatea investitiilor austriece fiind în sectoarele cheie ale economiei românesti. Tara ocupa locul al saptelea in lume intre tarile exportatoare (pe cap de locuitor).

In Romania, exista peste 1.000 investitori austrieci activi, peste 5.886 companii cu capital austriac si circa 100.000 de angajaţi direcţi.

evolutia relatiilor comerciale Romania Austria

Foto: Hotnews

Austriecii au ridicat de multe ori problema mediului de afaceri ne-prietenos din Romania, principalele probleme ridicate fiind: transparenţa (reguli neclare), birocraţia (costuri ridicate şi eforturi care necesită prea mult timp), aplicarea dificilă a drepturilor asigurate prin lege, proceduri lente de rambursare a TVA către exportatori, fraudele din domeniul TVA care împovărează contribuabilii corecţi, evaziune fiscală la cote înalte si posibilităţi reduse de solicitare a unor deduceri fiscale.

Principalele declaratii din cadrul conferintei:

Consiliul investitorilor straini sustine adoptarea de masuri care sa sustina cresterea si consolidarea capitalurilor, recomanda reducerea cotei TVA. Cresterea cotei peste noapte a adus implicatii semnificative in cash-flow-ul companiilor si in buzunarul persoanelor – Nicolae Done, Consiliul Investitorilor Straini din Romania.

Rudolf Lukavky, Consilier Comercial al Ambasadei Austriei la Bucuresti:

2009 a fost un an dificil pentru investitorii austrieci, cu o scadere de 30%. Anul trecut am avut o recuperare lenta, iar in 2010 ne asteptam o crestere a exporturilor austriece cu 5% si o crestere cu 50% a exporturilor romanesti catre Austria. Vedem o schimbare a tipului de exporturi romanesti, care pleaca dinspre domeniul traditional, al textilelor si agriculturii, catre domenii de tehnologogie mai inalta.
Dupa ultimele statistici de la BNR, anul trecut Austria a fost intrecuta de Olanda, dar ne apropiem de 10 miliarde de euro investite in Romania si suntem unii dintre cei mai importanti investitori. Aproximativ 6000 de companii austriece sunt prezente in Romania, dintre care 1000 sunt investitori directi. 100 000 de angajati beneficiaza de investitiile austrice. Aceste 100 000 de job-uri suporta tot atatea familii, deci investitiile austriece au un rol extrem de important pentru Romania.
Cel mai puternic segment pentru investitori a fost cel al serviciilor. In domeniul bancar, 40% din capitalul adus in Romania a fost austriac.
Cea mai mare companie romaneasca cu capital austriac este OMV-Petrom, cel mai mare angajator din tara, cu 25 000 de angajati.
Nu vorbim doar de companiile austriace uriase. Mare parte dintre firmele austriece sunt IMM-uri, active in diverse segmente ale economiei. Porsche Romania are cam 20% din piata. Petrom City s-a deschis de curand in partea de nord a Bucurestiului si ofera locuri de munca pentru 2500 de persoane. Prelucrarea lemnului este un segemnt foarte bine reprezentant. Asigurarile sunt o parte importanta a asigurarilor, la fel industria materialelor de constructii. Domeniul imobiliar este foarte important, austriecii au investit foarte mult aici. S-a investit mult si inca se mai poate investi.
Din circa 1500 de companii cu care am de-a face in fiecare an, circa 10% din problemele cu care suntem confruntati sunte legate de taxe si impozite. Cu siguranta sunt motive de ingrijorare pentru ei. Problemele cheie cu care se confrunta investitorii sunt birocratia, lipsa de transparenta si aplicarea dificila a drepturilor prevazute de lege. Nu este diferit fata de situatia companiilor locale, care poate nu au aceleasi dificultati pentru ca inteleg mai bine limba si sistemul.
Legislatia e neclara, birocratia este mare. Au fost facute ameliorari, dar mai este un drum lung de parcurs pentru simplificarea administrativa. Costurile de bani si timp sunt mari – sunt probleme pe care le intalnim in lucrul cu autoritatile.
Este foarte dificil sa faci planuri pe termen lung daca nu te pregatesti permanent pentru surprize. Nu este un sistem previzibil in Romania iar acest lucru nu ofera incredere investitorilor straini.
Un exemplu este introducerea extrem de rapida a noului TVA, in doar cateva zile. In 27 iunie cred ca a fost implementata masura, iar in prima zi din iulie ea deja trebuia deja sa fie valabila. A fost un soc.
Procedurile lente de rambursare a TVA-ului pentru exportatori, mai ales pentru cei cu mai multe cereri, sunt o problema. Corespondenta romaneasca a autoritatilor fiscale este greu de inteles pentru companiile straine. A fost mai profitabil sa se astepte de catre exportatori decat sa se continue activitatea si a fost dificil pentru firmele cinstite, a incurajat evaziunea fiscala.
Dubla impunere este o problema – sunt regimuri diferite pentru tari diferite. Este motivul pentru care, probabil, Olanda a devenit primul investitor in Romania – un tratat care evita dubla impozitare. Trebui ca toate tarile sa reduca impozitarea investitorilor. Nu este vorba neaparat de plata celor 16%, ci care venit este deductibil sau nu din venitul impozitabil.

Gottfried Schellmann, Presedintele Comitetului Fiscal al Confederatiei Fiscale Europene:

Voi face o comparatie a sistemului fiscal din Europa.
Nimeni nu stie ca toate rezultatele obtinute din contributiile sociale, din impozite, se ridica la 5 trilioane de euro la nivelul Europei.
Europa este in prezent intr-un fel de blocaj: nu poate evolua fara sa reduca foarte mult cotele de impozitare. In multe cazuri a avut loc majorarea TVA. La o conferinta la Moscova am discutat despre majorarea taxelor. Am aflat ca acolo impozitele nu sunt suficiente pentru a face toate platile sociale, au inventat o taxa de 44%, impusa doar angajatorilor. Daca dvs. va plangeti ca unele lucruri s-au intamplat foarte repede, asta este pentru ca tarile au nevoie de surse pentru a sustine bugetele.
Care este situatia sistemelor fiscale in Europa? Aici ma refer la impozitul pentru companii, care este impozitul clasic. Exista un nivel de impozitare pe corporatii, dar si pe actionari. Unele tari folosesc un sistem clasic, cu aceleasi cote si pentru impozitul pe venit, dar multe tari permit investitorilor sa aiba cote de impozitare reduse.
In ceea ce priveste toate aceste aspecte pentru societatile comerciale, multe tari ofera sisteme felxibile pentru impozitarea grupurilor. Austria, Danemarca si Italia ofera astfel de facilitati, dar in Italia sistemul este atat de complicat incat investitorii nu si-l doresc.
Estonia are un sistem iesit din comun: in anul 2001 a introdus un impozit pentru corporatii bazat pe urmatorul concept: atata timp cat detii castiguri, nu platesti impozitul pe corporatii, dar daca nu ai investitii il platesti. Aceasta directiva nu se aplica in cazul companiilor care au filiale. In tratatul de aderare, Estonia a prevazut sa aiba un anumit sistem pana in 2008.
Franta si Germania au revenit la un un sistem clasic de impozitare: impozitul pentru companii putea fi comparat cu impozitul pe venit pentru dividendele pe care le primesc investitorii. Curtea de Justitie a ajuns la concluzia ca acest sistem nu este compatibil cu prevederile europene.
Fiecare tara care a trecut prin alt sistem de business are nevoie de investitori straini. In Austria aveam investitori in sectorul auto, la inceputul anilor ’80. Acesti investitori ne-au ajutat sa invatam concepte internationale de comert.
Multe tari au oferit facilitati fiscale pentru investitii. Aceste state si-au reconfigurat sistemele de impozitare pentru a sustine domeniul de cercetare-dezvoltare. Investitorii straini au o pozitie preferentiala. Nu vreau sa vorbesc despre statele noi din UE, ci la statele membre mai vechi. Investitiile sunt masive in aceste state.
Formatul pentru depreciere si amortizare in majoritatea statelor este bazat pe o metoda simpla, sau cum vedem in Olanda, exista tot felul de deprecieri si scheme de amortizare care se aplica.
Trebuie sa mentionez un stat, Letonia, care are un sistem care aplica metode de scutire la nivel de impozite pentru corporatii: nici un divident nu este impozitat, exista impozitare pe un singur nivel.
Am observat ca exista o miscare de scadere a cotelor de impozitare in domeniul impozitelor pentru companii. Guvernul Marii Britanii este supus unei mari presiuni – multe companii isi cauta alte tari din cauza impozitului de 28%.
Cele mai bune sisteme de armonizare se gasesc in Europa. TVA-ul nu mai este nicaieri la fel de armonizat ca in Europa.
Singura tara cu un sistem complet armonizat: China. Dar aici este mai usor: tara are o constitutie prin care totul este delegat parlamentului, iar in acea institutie exista adesea unanimitate.
Adevarata problema cu care se confrunta investitorii straini este cea de limba, cu greseli ce provin din traduceri eronate. In Romania ati facut o treaba foarte buna, comparativ cu Austria. Noi aveam deja alaturi de noi un stat fondator al UE – ce a trebuit noi sa facem a fost doar sa preluam versiunea in germana a directivelor. Dvs. a trbuit sa le preluati din alta limba si sa le traduceti, cel mai probabil din franceza sau engleza.
95% dintre versiunile preliminare ale legislatiei UE sunt in engleza, dar un tip de engleza care nu este folosit de englezi in jurisdictia proprie.
Uneori vom vedea lucruri de-a dreptul surprinzatoare in traduceri.
In UE avem 23 de limbi si vom avea 25 dupa aderarea Croatiei si a Islandei. Trebuie sa fim siguri ca ne intelegem corespondentii. Intr-un sistem organizat este bine sa avem o directiva care sa fie inteleasa la fel de toata lumea. Ar trebui sa existe o singura sursa de concepte juridice pe care sa discutam. Uneori nu intelegem exact ce ne cere cealalta parte.
Statele din Estul Europei au o preferinta pentru sistemul forfetar.
In Franta exista un sistem simpatic pentru familii: exista familii in care o singura persoana are venit si are 5 persoane in intretinere – se poate ajunge la deduceri foarte importante – pana la 100 000 de euro pe an. Cuplurile sunt luate in considerare pentru impunere.
Partea de asigurari sociale la nivel european este foarte importanta in totalul taxelor.
Germania cere celorlalte tari sa reduca cota de impozit pe profit, dar eu obtinut 17 miliarde de euro din acest impozit.
In Italia ar trebui sa fie o evaziune fiscala foarte mare din cauza sistemului complicat, dar guvernul a reusit totusi sa colecteze o suma semnificativa, mai ales din banci si din companiile de asigurari.
Exista multe banci mici in Italia si doua doua banci mari. Sistemul legal este foarte restrictiv – nu veti gasi preluari de companii straine. Acesti domni se descurca intre ei.
Multe din tari se bazeaza pe impozite indirecte. TVA-ul ar trebui sa aiba cea mai mare pondere in sistem, dar nu este asa in realitate, lucru care ne schimba perspectiva asupra acestei taxe.
Danemarca nu are impozite de asigurari sociale asupra angajatorilor.
Marea Britanie este foarte diferita de celelalte tari – au o relatie slaba intre TVA si restul impozitelor. Impozitul pe profit este foarte mare, din cauza bancilor.
Exista tari cu taxe mari pe imobiliare, pentru a tine specula sub control.
In prezent se doreste sa se rearanjeze sistemul TVA in Europa pentru a evita frauda. Mai exista o tendinta, promovata de Franta si Germania, care doresc armonizarea integrala a sistemelor fiscale.
Cred ca cerintele de a schimba legea fiscala vor fi intotdeauna un obstacol in calea armonizarii totale in Europa. Romania are impozite pe profit mici; informati-va politicienii ca trebuie sa continuati pe acest trend pentru a atrage investitori. Daca veti creste taxele nu va veti putea pastra investitorii. Romania nu e suficient de matura economic pentru a permite cresterea impozitului pe venit sau pe profit.

Sabine Dommes, Reprezentant al Ministerului de Finante din Austria:

Care este problema dublei impozitari? Statele pot impune impozite cu titlu suveran – atunci cand exista un obiectiv, statul poate impune o taxa. Pentru a evita dubla impozitare si pentru a intari si consolida legaturile cu celelalte state, se incheie conventii privind evitarea dublei impozitari. Aceste tratate determina in ce masura un stat poate impune taxe, pentru a evita dubla impozitare.
Romania si Austria au incheiat o conventie privind evitarea dublei impozitari. A existat un tratat din ’76, care a fost revizuit recent. Noua conventie se aplica din 2007.
Acest tratat este in curs de revizuire in ceea ce priveste o parte din tratat ce priveste schimbul de informatii. Trebuie sa ne adaptam prevederile privind secretul bancar si transparenta totala.
In general, conventia privind dubla impozitare are la baza modelul OECD. In Austria numim aceast model „Biblia noastra”.
Si SUA si ONU au modelele lor proprii de conventii fiscale, dar noi preferam sa ne bazam pe modelul OECD.
Tratatul respectiv trebuie sa raspunda la intrebarea daca se aplica unui anumite persoane, unei anumite circumstante. Urmeaza sfera de aplicare, care trebuie analizata pentru a vedea daca impozitele sunt acoperite de tratat. In general sunt acopertie impozitele pe venit si pe capital.
Austria si Romania nu au un tratat care sa includa si impozitarea mostenirilor si a donatiilor. Conventia nu acopera nici problemele legate de TVA.
Partea centrala a conventiei se refera la drepturile de alocare: drepturile de impozitare sunt alocate in functie de situatie unuia dintre cele doua state implicate.
Exista doua metode de aplicare: metoda scutirii si metoda creditului.
Exista prevederi care nu se refera neaparat la dubla impozitare, cum este cea referitoare la schimbul de informatii.
O persoana care poate fi impozitata fara nici o restrictie este rezident in tara respectiva. Uneori, o persoana poate avea resedinta in doua tari. O companie poate fi inregistrata in Austria, dar isi desfasoara activitatea in Romania. Tratatul are prevederi tocmai pentru aceste situatii Trebuie stabilit statul de rezidenta, care sa faca taxarea.
Trebuie mentionate in mod specific taxele care sunt acoperite de tratat. In cazul negocierilor, includem toate impozitele directe.
Cu toate acestea, se poate intampla ca unele state sa introduca impozite suplimentare. Exista o clauza care prevede ca actul conventiei se aplica si impozitelor introduse dupa semnarea acesteia.
Stabilirea permanenta a unei companii intr-o tara este determinata abia dupa o activitate de 12 luni. Un santier austriac in Romania este considerat o asezare permanenta doar daca e in desfasurare mai mult de 12 luni. Abia atunci va putea fi impozitat.
Prima regula de alocare se refera la impozitarea proprietatilor imobiliare. De exemplu, daca o persoana austriaca detine o proprietate in Romania si o inchiriaza, persoana ar dori sa stie unde isi va plati taxele. In acest caz, Romania are dreptul de impozitare, pentru ca proprietatea se afla pe teritoriul ei. Aici Austria aplica metoda de scutire, pentru a evita dubla taxare.
Cea de-a doua regula de alocare este una dintre regulile cel mai des aplicate, referitoare la profituri generate din afaceri si activitati independente. O intreprindere ar trebui sa fie impozitabila doar in statul in care se afla. O companie romaneasca ar trebui sa fie impozitabila doar in Romania. Totusi, daca aceasta companie are o stabilire permanenta in Austria, o filiala. Astfel, apare un drept de impozitare si in Austria. Filiala va fi impozitata doar in functie de profitul pe care il obtine acolo. Trebuie evitata dubla taxare – Romania se va limita la veniturile din creditare si va impozita doar creditul obtinut de la profiturile filialei.
Avem o companie-mama din Austria care are o filiala in Romania. Sa spunem ca filiala se ocupa de toata contabilitatea companiei. Filiala trebuie remunerata pentru aceste servicii si se pune problema ca centrul trebuie sa plateasca preturile de pe piata internationala, pentru a nu se trece activitatile in tari cu impozite mai mici, pentru a evita evaziunea fiscala.