FOTOGALERIE VIDEO Folk Maraton, editia I: Uitati-va in jurul vostru cum colcaie viata. De bine, de rau, traim bine!

Dorel Visan – recitand poezii proprii si de Adrian Paunescu si citind „un fel de testament” lasat de Marin Sorescu. Alina Manole – cantand despre ingeri, greieri, pitici si despre o luna patrata. Tapinarii – filosofand despre zei, fericire si politica. Doru Stanculescu si Sorin Minghiat – amintindu-ne cum suna muzicuta si flaut. Mircea Baniciu si Vladi Cnejevici – proclamandu-se „Beatlesi fani”. Emeric Imre – spunand ca Baniciu este „omul datorita caruia m-am apucat de muzica folk”. Pavel Stratan – facand confesiuni haioase: „Eu sanatate multa am/ Si asta datorita ii/ Ca n-am baut si n-am fumat/ Pana in clasa-ntai”. Vasile Seicaru – cu pletele descoperite si cu un tricou imprimat cu chipul lui John Lennon. A.G. Weinberger – interpretand Yesterday (Beatles) si Redemption Song (Bob Marley). Pe 30 septembrie, la Sala Palatului, acestia si inca vreo cativa au adus un omagiu de patru ore si jumatate in cadrul primei editii a evenimentului Folk Maraton si au aratat ca „se insanatoseste incet-incet tara asta”.

„Vreau sa incep aceasta intalnire cu un fel de testament, lasat noua de Marin Sorescu”, a fost introducerea facuta de gazda serii, actorul Dorel Visan, in fata unei Sali a Palatului pline.

„Ramane tot mai putin dupa noi. N-avem timp s-aprofundam. N-avem timp sa facem umbra pamantului. N-avem timp sa ne creasca aripi. N-avem timp sa le falfaim. N-avem timp sa ne bagam capul sub aripa, din cand in cand, sa ne fie mai cald. Pentru ca n-avem timp s-avem aripi. Pentru ca n-avem timp sa ne gandim ca ne-ar trebui putin aer. Asa, cam cat incape intr-un tub de sticla. Putin aer, care sa te tina cand vrei sa zbori. Tot ce ramane dupa un avant spre cer, dupa nori, este un ghemotoc de pene. Cat ramane dupa vrabia mancata de pisica sub masa. Putin… Destul de putin. Dar daca ma gandesc bine, n-avem ce face nici cu astea. Da! Sigur, sunt nori, ar trebui sa incercam. Poate ca sunt facatoare de minuni, ca aschiile din sfantul zbor”.

„Azi noapte am avut un vis foarte ciudat. Se facea ca eram […] atarnat de o ata, deasupra unui fluviu. Cand in sus, la cer, cand in jos, de intram cu fundu-n apa. Dar nu ne era frica. Nu ne era frica, pentru ca ne tineam de ata. Da, erau doua ate. Doua! Cu o mana ne tineam de ata si cu cealalta ne tineam de… Da, erau doua ate. Dar foarte subtiri. Atat de subtiri, ca ne taiau in palma. Oare de ce n-or da astia niste acte mai groase? Macar in vis sa ne dea mai mult material. Ah! Am nimerit pe alta planeta. Asta nu-i pamantul nostru. Asta nu-i planeta noastra! Glumesc, nu va faceti griji, glumesc, eu sunt foarte glumet. O sa fie bine! Din ce in ce mai bine! Ne refacem. Ne refacem cat ai zice peste. Sa zicem multumesc ca traim. Traim? Traim? Traim? Traim? Traim! Uitati-va in jurul vostru cum colcaie viata. De bine, de rau, traim bine!”

„Acest spectacol se va repeta cam de doua ori pe an, ca sa se pastreze aceasta frumusete a folkului, aceasta ramura a muzicii, in care mizeria si vulgarul si degradarea au intrat mai putin”, a continuat Dorel Visan.

„Vor canta in aceasta seara cantareti de mare clasa, cantareti cunoscuti, aproape ca nu ar trebui sa le mai spunem numele, pentru ca ii cunoastem. Si pentru un minut, sau pentru o ora, sau pentru mai multe ore, poate ca vom simti fiecare ca avem, totusi, macar cate o aripa. Asa spunea un intelept: ca Dumnezeu i-a lasat fiecarui om cate o singura aripa, ca sa poata zbura numai daca se imbratiseaza”.

Nicu Alifantisa adus cu el (piesa in limba aromana) si Emotie de toamna, Ce bine ca esti, Cantic di sarmanitaBalada dromaderelor.

A fost urmat de Alina Manole, care nu a venit singura, ci insotita de Tudor Olaru (bas) si Adrian Cristescu (clape). S-a cantat despre amante (Amantele), despre greieri (Duel cu greiere) si pitici (Am un pitic). „Se spune despre fiecare om ca are un pitic. Despre piticul meu am facut un cantecel.”

„Tu ai un pitic?” a intrebat a fost intrebata sala, care a raspuns afirmativ, catre sfarsitul piesei. „Am un pitic. Si cu ai dumneavoastra, pe care mi i-ati daruit ceva mai devreme, se fac cateva mii”, a „calculat” Alina, pentru ca apoi sa prezente piesa care da si titlul primului ei album, Luna patrata: „Pentru cei care vor sa daruiasca celui drag ceva mai mult decat pamantul.”

„Formatia vocal instrumentala, doua voci si o chitara – Tapinarii„ (adica Adrian Tanase si Cosmin Covei) a inceput romantic, in forta, cu serenada Du-te naibii!

„Buna seara, stimati intelectuali din Sala Palatului. Ne bucuram ca sunteti cu totii!”, a salutat Cosmin, vocea groasa a formatiei. Au urmat explicatii despre ce este fericirea („Fericirea-i un lucru marunt/ E o aripa care vibreaza/ Fericirea e-un lucru mic/ Un pitic ce danseaza”), pe piesa Sunt fericit, care a venit si insotita de o strofa in limba italiana, varianta de Eurovision: „Sono felice/ Mi sento bene/ O scoperto il senso della vita/ Incontrando te”. „Nu mai mergem la Eurovision, ca n-avem show!” Si pentru ca piesa vorbea despre pitici, Cosmin a si-a prezentat colegul intr-o maniera inedita: „Tanase din Salajan, folkistul porno. Toata lumea are ceva porno. Si folkul trebuia sa aiba ceva porno. Noi il avem pe folkistul porno.”

Au urmat piesele Si zeii („Si zeii mor” – „zeul ban si zeul ratiune”), dar si Cum ar fi fost: „Cum ar fi fost viata mea/ Daca prima curva ar fi fost politica/ Poate pe-aceasta scena as fi fost primul om/ S-a nimerit sa fiu un poet monoton”.

Doru Stanculescu si Sorin Minghiat au adus la Sala Palatului muzicuta si flautul, dar si piese care au facut istorie in lumea folkului.

S-a inceput cu Ai, hai (pe versuri populare), „ultima mea compozitie”, cum o recomanda, glumind, Doru Stanculescu. „Piesa urmatoare, aproape la fel de tanara – ca mine – Cum se naste-un mit. Un mit, nu un nimic”, a precizat artistul, iar inainte de Fara petale ne-a facut surpriza de a anunta ca „ne vom folosi de tehnica moderna, in sensul ca il vom avea pe negativ pe Dan Andrei Aldea”.

„Inteleg din starea si din aplauzele dumneavoastra ca va plac cantaretii nostri de poezie”, a spus, la revenirea pe scena, Dorel Visan. „Fiind un spectacol de sensibilitate, de apropiere, de imbratisari sufletesti, am ales texte de aceasta factura. Am sa va recit o poezie dintr-un volum propriu: Pacate. Poezia poarta titlul Ma caut„.

„Prietenii pe care i-am avut

S-au imputinat considerabil.

Eu insumi ma caut tot mai rar…

Cu totii ne cautam tot mai rar…

Nu mai stim unde mergem

Si de unde venim.

Lilieci orbecaind in noaptea polara, fara de sfarsit…

Pesti saltareti intre pietrele raului

Ce de mult e secat.

Am obosit… Si voi sunteti obositi…

Ne-au obosit orgiile

Pe care nu le-am facut

Si femeile pe care nu le-am iubit.

Ne-au obosit batranii

Pe care nu i-am ascultat

Si vremea

Pe care n-am folosit-o.

Cu totii suntem obositi.

Racani netrimisi pe campul de lupta

Ce razama zidul cazarmii

Prea obositi de greutatea armelor

Purtate fara rost.

Sa nu ne mai mintim ca odata

In zori, cand noaptea se va termina,

Sa ne grabim cu totii la culcare

Si sa lasam loc liber salvarii

Cu mamele noastre in dureri.”

Noua serie de artisti a fost inceputa de Mircea Baniciu si Vladi Cnejevici. „Buna seara, dragilor, de cate ori ajung pe scena asta, va marturisesc ca am emotii. Imi amintesc de vremurile, de momentele extraordinare pe care le-am petrecut impreuna cu o buna parte dintre dumneavoastra pe aceasta scena: ma refer la anii ’70, ’80 s.a.m.d., atunci cand ajungeam destul de greu pe scena asta. De fiecare scena aceasta imi da fiori.”

„Doi banateni, unul din Piata Unirii, altul din Elisabetini. Sunt doua cartiere ale Timisoarei, Timisoara pe care n-am uitat-o inca”, a facut Mircea Baniciu prezentarile, pentru a incepe recitalul cu „un cantec care incearca sa vorbeasca despre ce ni se intampla, un cantec ce poarta numele de Intoarcerea la Orient.”

Au urmat Esarfa in dar (piesa despre cand „aveam 18 ani, eram Beatlesi fani”), Dealul cu dor, Viata la tara si Vremuri (celebra piesa a formatiei Phoenix).

„Pentru mine este o mare, mare onoare sa cant dupa omul datorita caruia m-am apucat de muzica folk”, au fost primele cuvintele rostite de Emeric Imre, care a venit insotit de colegii sai de la Emeric Set. Piesele cantate au fost Pereche in potop, Buna varianta rea, Nebun de albsiM-am suparat pe tine.

Marius Batua adus cu el repertoriul grupului Poesis, cantece sensibile –Am uitat de mult cum arati, Elegie, 2000 de ani, Cantec soptit si Ce sa-ti aduc iubito de pe mare.

In acelasi ton a inceput siPavel Stratan.„As vrea sa aduc un omagiu acestui minunat om, Tatiana Stepa. Din pacate, nu se mai afla printre noi, dar cred undeva, de sus, ca ne priveste si ne asculta. Cu parere de rau, mie nu mi s-a oferit nici o sansa de a face cunostinta cu acest om mai de aproape, dar sunt mandru ca am cantat la multe concerte pe aceeasi scena alaturi de ea. Si, ca sa nu plec departe de subiect, ar fi bine sa cant, pentru prima oara, la chitara, piesa Visul„.

Dupa „o piesa pe care n-am cantat-o de foarte mult timp: Liliecii„, Pavel si-a continuat recitalul in stilul care l-au facut celebru in Romania.

„V-am cantat aceasta piesa ca sa pot trece de la romantica la bautura”, a glumit el si ne-a marturisit: „Eu, de cand ma tin minte, mie mi-o placut numai bauturile care incep cu litera s – si jin, si votca, si lichior, si bere, si coniac, si… si restul. De unde a aparut si piesa Eu beu„.

„O piesa noua, pentru voi noua, pentru mine veche. Pentru ca aceasta melodie s-a nascut cam in acelasi timp cu piesa M-am nascut de ziua, Eu beu si altele. Ea trebuia sa fie in primul meu volum Amintiri din copilarie, dar nu stiu cum de s-a intamplat ca n-a fost. In orice caz, nu e departe de Ghita, de tema bauturii si de restul de care vorbesc in versurile mele. De fapt, spun ca o parte incep sa-si piarda copilaria atunci cand dorintele lor nu mai sunt implinite de Mos Craciun”, a glumit Pavel Stratan si a prezentat cantecul Tipic moldovenesc.

„Dimineata lumea stiu ca vor sa plece pe la casi

Da’ de la vrut pan’ la facut ii tare mult de mers.

De ce sa te duci acasa si sa te-ntorci iar inapoi

N-ar si mai bine sa ramai aici langa butoi?

Asa-i de bine ca de bucurie as vrea sa tip

Dau pe gat paharu, (uuu) intra ca-n-nisip.”

„Eu sanatate multa am/ Si asta datorita ii/ Ca n-am baut si n-am fumat/ Pana in clasa-ntai”, a fost marturisirea moldoveanului, insotita de inca una: „Du-du. Se-aude-n capul meu. Du-du” (Du-du).

„Vreau sa va recit un manifest al lui Adrian Paunescu: Nevoia de arta„, a spus Dorel Visan, la ultima interventie a sa la prima editie de Folk Maraton.

„Nu-i arta chiar puterea de a vindeca o rana

Nu-i arta chiar hazardul de-a gandi exact

Nu-i arta riscul insusi de-a tacea cu tact

Cand norul vremii cade la tine pe spranceana.

Eu nu va mai pot spune minciuni. Decad compact

Noroiul ma absoarbe si crinul ma emana

Impozit ti-este arta, conditie umana

Prin care tu, de tine, vei lua poimaine act.

Nu dati un sens risipei cand ne platiti pe noi

Ci puneti frau finantei absurde si corupte!

Nimic nu va ramane din nici un fel de lupte

De nu veti da culturii o parte inapoi

Din miile de aripi furate, smulse, rupte

Sa-si puna pene-n coifuri toti birocratii noi.”

„Discutand despre birocrati, am cazut in propria mea birocratie si am uitat sa-i anunt pe urmatorii artisti”, a glumit Dorel Visan, care plecase de pe scena inainte de a anunta si „ultimul val” de folkisti ai serii.

Imbracat cu un tricou imprimat cu chipul lui John Lennon, cu pletele descoperite, desi ne-a obisnuit sa aiba mereu ceva pe cap, Vasile Seicaru si-a inceput recitalul cu un cantec nostalgic, cel care da titlul albumului lansat anul acesta: In orasul cu floare de tei.

„La cantecul urmator eram obisnuit ca la microfonul din dreapta mea sa vina, dupa primul vers, cineva. Si sa cante cu mine la refren. Nu stiam cand ajungea la microfon, n-am inteles de ce-si tragea microfonul cu doi metri in spate si iar n-am inteles de ce, la final, n-aveam cum sa-i multumesc, pentru ca ea parasea scena inainte de a se termina cantecul: este vorba de Tatiana Stepa. Cu gandul la Tatiana si cu speranta si chiar cu siguranta ca de cate ori ii vom pronunta numele, ea va trai in sufletele noastre. Sa speram ca sufletul ei, la cantecul acesta, va fi deasupra noastra”, a spus artistul inainte de Antiprimavara.

Au urmat Aruncarea in valuri, Vanare de vant(varianta romaneasca a lui Blowing In The Wind, Bob Dylan),La adio, tu, Din prea mult sau prea putin si Actorul. „Rar ne vedem, dar si cand ne vedem…”, a precizat Sile.

A.G. Weinberger a reprezentat un moment special intr-o seara folk. „Doamnelor si domnilor, ma intreb oare ce-a mai ramas de cantat dupa Vasile Seicaru”, a spus A.G. si a multumit pentru faptul ca i s-a permis sa cante in aceasta lume a folkului.

A prezentat doua piese: Yesterday (Beatles), dar si „un cantec de la un salvator si de la un agent al bunului Dumnezeu. A murit pentru asta. Era jamaican, dar oricum, mesajul sau era universal. Si noua ne canta prin acest mesaj.” „Emancipate yourselves from mental slavery/ None but ourselves can free our minds” a fost mesajul piesei Redemption Song (Bob Marley)

Zoia Alecu a prezentat mai ales piese vesele, ca Le chanson de Ritza (fara vreo aluzie la cazul Ridzi), Vino aici („Un cantec pe care l-am dedicat tuturor prietenilor si in mod special celui mai frumos sentiment care poate exista intre oameni. Acela care se numeste prietenie”) sau Trei galosi.

Repertoriul a fost completat de Iar e luna plina si de „una dintre primele piese pe care le-am compus. Este foarte veche. Ea se numeste Orbii si am sa incerc sa o pun pe urmatorul meu album.”

Maria Gheorghiu, acompaniata de Radu Gratianu la clape, ne-a oferit, inca de la inceputul recitalului, un Curcubeu: „Va doresc sa aveti parte, la un moment dat, de aceasta implinire extraordinara care este curcubeul”.

„Dati-mi voie, pentru urmatoare piesa, sa rostesc numele unui poet exceptional. El se numeste Miron Manega. Si a scris o poezie despre care, atunci cand am citit-o prima data, am spus: aceasta poezie va fi cantec. A durat cam un an pana cand am intrat in starea necesara pentru a scrie acest cantec. Aduna-mi, mama, umbra cu lopata„.

A urmat Floare de vartej, dar mai ales „un cantec dedicat prietenei noastre, Tatiana Stepa. Atat de frumos a inceput artistul Dorel Visan povestea aceasta a Maratonului, vorbind despre aripi… si ma gandeam in timpul acela ca Tatiana deja si-a pus aripi si a plecat in rai. Piesa se numeste Aripi de drum. In drumul spre rai.”

Ducu Berti si Mihai Nenita ne-au oferit inca de la inceput Visul, cantat in premiera la Gala Folk Om Bun, pe 1 martie.

Au urmat Si de-ar fi, Pe cine si cate carari, De mii de ori si Cand s-o-mpartit norocu’ („Se fac 30 de ani de cand am inregistrat acest cantec la Radiodifuziunea Romana. Se pare ca nu l-am inregistrat degeaba. Va multumesc din inima!”).

M-am indragostit numai de ea, Floare de colt si Omul padurii au incheiat patru ore si jumatate care au aratat, cum zicea Maria Gheorghiu: „se insanatoseste incet-incet tara asta.”