Anatomia elitei ruse in actualitate (de Vasile Ernu)

Configuratia noii puteri de la Moscova la acest sfirsit de an pare tot mai clara. Noua elita care se structureaza in urma ultimelor miscari de la Kremlin pare tot mai bine conturata. O sa incerc in rindurile care urmeaza sa-i trasez un contur pornind de la faimoasa carte, Anatomia elitei ruse a Olgai Kryshtanovskaya, cunoscut sociolog rus de la Institutul de Sociologie a Academiei Ruse.

Cartea a aparut mai intii in Germania, dupa care, in scurt timp, si in Rusia, unde a facut destul de multe valuri. Autoarea cartii si-a dedicat cincisprezece ani studiului elitei politico-financiare ruse si a fost printre primii cercetatori care au analizat si impus in contextul postsovietic notiuni precum”familia” (grupul din jurul lui Eltin) „oligarhi” si „siloviki” (persoane din sfera puterii, proveniti din Armata, FSB, KGB, Interne). Ultimul termen pe care autoarea il atribuie noii elite ruse din perioada Putin este notiunea de militocratie.

Pentru a intelege ceea ce se intimpla astazi ma voi opri in acest articol doar la ultimele trei. E curios faptul ca in perioada guvernarii lui Eltin au existat – cum constata autoarea – doua tipuri de elita care se disting una de alta si care au coexistat. in acea perioada, in Rusia a functionat o „structura de putere policentrica” cu o elita mixta compusa atit din birocratia si nomenclatura vechilor structuri, cit si din reprezentantii noii elite financiare.

Aceasta structura policentrica, care nu este specifica traditiei politice rusesti, a dus la crearea unui numar mare de grupuri industrial-financiare si la „marsul triumfal al oligarhilor”. in acea perioada, au fost acaparate o multime de centre si pozitii de influenta de catre oamenii din cercurile de faceri. Momentul in care a avut loc stoparea acestui proces este anul 1998, anul marii crize financiare. Astfel ca, oprirea accesului oligarhilor la sferele centrale de putere si influenta, sustine cu argumente autoarea, a inceput in ultima perioada a lui Eltin si nu in perioada lui Putin.

Putin a fost cel care doar a continuat acest proces. Perioada lui Eltin a fost poate cea mai catastrofala din punct de vedere politic si a avut cea mai „defectuoasa politica de cadre”. in aceasta perioada, statul „a pierdut controlul nu numai asupra canalelor de patrundere in elita, ci si de iesire din ea”, circulatia cadrelor fiind „haotica si ilogica”. Concluzia autoarei legata de aceasta perioada este simpla: lupta dintre grupurile din interiorul elitei ruse a dus la crearea unui mecanism care-si recruta membrii nu prin alegeri, ci prin numire directa.

Odata cu venirea lui Putin, a venit si impunerea ordinii de o maniera mult mai radicala. Practic, Putin a repus in functiune o structura foarte familiara si eficienta a politicii ruse: axa verticala cu putere de decizii de sus in jos. Pentru a face structura cit mai functionala, Putin si-a consolidat pozitia largindu-si sfera de control si punind Duma pe plan secund. in perioada Putin au mai intervenit doua schimbari esentiale. Pe de o parte, s-a revenit la „politica de mobilizare”, iar pe de alta parte, a inceput un proces nou de schimbare a elitei, care pe zi ce trece, capata o culoare tot mai kaki.

Odata cu Putin, are loc o revenire la toate nivelele puterii a unei elite „militaro-cekiste”, pe care Kryshtanovskaya o numeste militocratie. Nu e vorba insa de un stat militar, chiar daca in structurile centrale ale puterii se afla mai multi oameni din rindurile armatei si serviciilor speciale chiar decit in perioada lui Brejnev.

Elita lui Putin este foarte compacta si are trasaturile „unei corporatism dur, inchis, cu inclinatii spre un mod de gindire si actiune autoritar, care doreste sa-i controleze pe toti si tot”. „Democratia suverana” propovaduita de Putin, si numita de autoare militocratie, se bazeaza pe o lege simpla: ordinul sefului este lege pentru subaltern, deci nu se discuta, ci se executa. Daca Stalin a avut dreptate cind sustinea „cadrele rezolva totul”, atunci ascensiunea „gradatilor” la putere capata o „actualitate ingrijoratoare”.

In contextul schimbarilor de la Kremlin si a alegerilor parlamentare care au avut loc, cit si celor prezidentiale care urmeaza, Putin merge pe aceeasi linie bine trasata: monopolizarea tuturor structurilor puterii. in acest moment el detine o majoritate covirsitoare in parlament, viitorul candidat la presedentie pe care il sustine este un „copil” de-al sau iar cele mai importante structuri economice precum Gazpromul sint sub controlul Kremlinului.

In noul context politic se pare ca se dezvolta o elita care combina perfect militocratia cu noua clasa economica supusa statului. Capitalul privat rus este tot mai des chemat la „datorie” pentru a se subordona noilor proiecte pe care Kremlinul le numeste „proiecte nationale”, trabsformindu-se intr-un capitalism de stat. Pe foarte multi intelectuali rusi aceasta stabilitate ii sperie si asteapta anul 2008 pentru a vedea ultimele rearanjari politice si directia noii politici de la Kremlin.