Cameleonismul ridicat la rang de arta (de Tom Gallagher)

Dezbaterea motiunii de saptamana trecuta a fost una dintre cele mai interesante din ultimii 15 ani. A aratat ca Mircea Geoana nu va deveni arhitectul unei noi infatisari a PSD. Ca mostenitorii comunistilor nu se vor transforma intr-un partid angajat in favoarea pluralismului economic si politic, asa cum o facusera mostenitorii generalului Franco imediat dupa moartea dictatorului spaniol, in 1975.

Atunci, alaturi de noul Rege al Spaniei, Juan Carlos, statea Adolfo Suarez, tanar birocrat demn de incredere, provenit din interiorul regimului franchist si care s-a dovedit a fi groparul acestuia. Fusese guvernatorul unei provincii si seful unei televiziuni.

Stia unde erau parghiile puterii si le-a scos din functiune una cate una, convingandu-i pe dinozaurii regimului militar ca era vorba doar de o curatenie fara amploare.

In urma cu 30 de ani, nimeni nu acorda multe sanse reformatorilor spanioli. UE era inca departe, iar imaginea Spaniei era una a dictatorilor militari, a loviturilor de stat si a constitutiilor cu viata scurta. Prin contrast, UE e foarte implicata in Romania zilelor noastre.

Calitatea implicarii sale nu a fost foarte buna, dar este vorba de unul dintre cele mai inspirate momente ale Bruxelles-ului. Jonathan Scheele, oficialul rabdator care administreaza magazinul UE din Bucuresti de pe Str.

Jules Michelet, are un nou boss, Olli Rehn, care vrea ceva reforme adevarate, nu lozinci dragute! In domeniul justitiei, reformele sunt gandite sa puna capat devalizarii resurselor statului. In jurul lui Geoana sunt unii dintre beneficiarii de top ai anilor de jaf. In provincie, baronii urmaresc lucrurile ingrijorati.

L-au catapultat pe Geoana la conducerea PSD in aprilie, pe cand bagajele lui erau facute pentru o slujba la Londra.

Don Fabrizio, personajul principal din romanul lui Giuseppe di Lampedusa, Ghepardul, din Sicilia anilor 1860, declara: „Daca e vorba ca lucrurile sa ramana la fel pe aici, atunci trebuie sa aiba loc oarece schimbari”.

Cartea descrie cum un sistem oligarhic a supravietuit neatins in timp ce elita insulei s-a adaptat sfarsitului monarhiei de Bourbon si venirii noilor conducatori „din Europa”, regii Piemontului, care au unificat intreaga Italie.

Cosmar pesedist cu Basescu la Cotroceni

Geoana e precum tanarul Tancredi, a carui misiune este sa pastreze si chiar sa intareasca oranduirea veche plecand in lume pentru a face noi aliante si pentru a deturna orice schimbari din Nord, care nu erau binevenite.

Si priviti cat de bine o face! Geoana se opune unor schimbari destul de modeste menite sa asigure ca sistemul juridic slujeste binele public si o face cu mai multa convingere si elocinta decat ar putea arata vreodata Iliescu sau Nastase.

Si totusi popularitatea lui in sondaje ramane respectabila si, in ziua votului asupra motiunii, are loc chiar o ceremonie la Viena, unde PSD devine membru plin al Internationalei Socialiste, cu participarea unor ilustri precum Guenther Verheugen si Pierre Moscovici.

Cat si-ar dori acum baronii sa-l fi neutralizat pe Iliescu si sa-l fi trimis pe Nastase in 2004, nu in 2005! Sarmul si sinceritatea lui Geoana le-ar fi putut permite sa fure nu doar primul tur de scrutin, dar si pe cel de-al doilea, si atunci cosmarul cu Basescu la Cotroceni nu i-ar mai fi torturat.

Desi inchis in mansarda, Iliescu ramane un pericol

Iliescu, un trist Rege Lear inchis in mansarda de tanarul uzurpator, inca reprezinta un pericol, atat pentru baroni, cat si pentru Geoana. Dupa ce a dansat pe mormantul proaspat al lui Iliescu, Geoana a realizat ca o asemenea veselie poate provoca furia necontrolata a batranului. Recent, a propus ca Iliescu sa devina seful unei fundatii.

Vladimir Tismaneanu, profesorul american cu acelasi background rafinat de nomenclatura ca si Geoana, s-a facut ecoul acestui apel intr-un recent interviu in Observator Cultural.

El a subliniat si ceva nementionat niciunde in cartea sa, „Marele Soc”, produsa in primavara lui 2004, pe cand Iliescu se afla la apogeul autoritatii sale: „Ion Iliescu a crescut in cultura politica a bolsevismului. El nu este fractionist… Previziunea mea: m-as indoi ca Ion Iliescu va iesi din PSD. Nu e genul. Logica leninismului este una a monolitismului autoritar”.

Tismaneanu stie ca Iliescu e foarte sensibil la tema locului sau in istorie si, fie ca cei doi s-au intalnit sau nu in decursul recentei vizite a profesorului in Romania, acest mesaj este menit sa-i dea lui Iliescu un motiv sa se opreasca si sa se gandeasca ce ar trebui sa faca mai departe.

Ion Iliescu poate prelua deja presedintia Fundatiei Ovidiu Sincai gratie lui Adrian Severin. Presiunea occidentala asupra Belarusului creste, iar Severin are o slujba importanta de supraveghere, este raportorul special al Natiunilor Unite in Belarus.

in acest context, Tismaneanu a facut si o sugestie ispititoare, ca Iliescu „putea fi un excelent negociator sau mediator in crizele din fostul spatiu sovietic…”.

Daca Iliescu poate fi impiedicat sa treaca in opozitie totala ocupand in schimb posturi lipsite de putere care totusi ii satisfac orgoliul, orice facator de pace va merita pe veci recunostinta lui Geoana.

Geoana executa acum cel mai indraznet exercitiu acrobatic al carierei sale

Trebuie sa se dovedeasca prietenul baronilor pentru a nu pierde controlul partidului sau. In acelasi timp, el trebuie sa-si pastreze inalta reputatie pe care o are printre eurocrati, de a fi o veritabila forta a progresului. Asta e o fatarnicie, asa cum a dovedit-o dezbaterea motiunii de saptamana trecuta.

Mihai Razvan Ungureanu ar face un bine pe termen lung tarii sale daca ar dezumfla imaginea gonflata de care se mai bucura Geoana. Nimeni nu e mai bine plasat decat Mihai Razvan Ungureanu pentru a o face. Eurocratii adormiti trebuie sa inteleaga faptul ca, facand cauza comuna cu cele mai retrograde forte din politica romaneasca, Geoana si-a distrus reputatia de liberal.

In zece saptamani, el a devenit un obstacol mult mai periculos in calea unei reforme sustinute decat a fost vreodata Iliescu, pentru ca pur si simplu el stie mai bine sa-si ascunda adevaratele sale instincte politice.