Lovitura impotriva mafiei: Guvernul il lasa pe Patriciu pe drumuri (de Doc)

Patriciu declara razboi “mafiei drumurilor” ! Splendid!! Adica, e o veste excelenta orice razboi declarat mafiei – in oricare din sensurile termenului, fie ea economica sau altfel.

… Numai ca, ummm, citesc detaliile cazului, si nu inteleg absolut deloc cum anume e declarat razboiul acesta. Pe scurt, lucrurile stau cam asa: printr-un ordin de data foarte recenta, Compania Nationala care se ocupa de drumuri a impus folosirea unui anumit tip de bitum pentru asfaltarea drumurilor nationale, europene si autostrazilor din Romania.

Singurul furnizor intern este rafinaria Vega, apartinand sus-numitului Dinu Patriciu, care a inceput sa-l produca cu doua luni in urma. Nu stiu daca acest tip de bitum este atat de bun, si se impunea asfaltarea tuturor drumurilor nationale cu el. Se prea poate. Articolele de ziar mai scriu ca folosirea lui scumpeste cu ~20% pretul lucrarilor de asfaltare.

Acestea fiind spuse, imi poate explica si mie cineva cum anume s-a declarat prin asta razboi mafiei drumurilor? Firmele de constructii sunt obligate sa foloseasca alte materiale, le pot lua de la Patriciu sau din import, de unde le-o fi mai convenabil. Pretul oricum e platit de cei care contracteaza aceste lucrari, adica de bugetul public. Repet intrebarea, cum anume e afectata “mafia drumurilor”?…

Dar e un truc mediatic care, in sine, e atat de simplu si de eficace incat merita aplaudat. Deja publicul e pregatit pentru pacaleala asta de cliseul mediatic prin care totul se reduce la “un nou episod al razboiului intre palate”.

Si atunci, ce poate fi mai usor decat sa falsifici si sa deturnezi dezbaterea de fond, prezentand cazul ca alt episod de acelasi fel? Chiar si celor care nu-l plac chiar deloc pe Dinu Patriciu le-ar veni greu sa-i reproseze ca se arunca intr-un razboi economic contra firmelor care ii sprijina pe adversarii sai politici.

“In cel mai rau caz,” vor zice destui, “e bine ca se mai bat si intre ei.” E o amagire!

Cum s-ar fi putut declara efectiv razboi mafiei drumurilor? Simplu: daca dl Patriciu ar fi infiintat firme care sa faca acelasi lucru – adica drumuri; daca ar fi facut oferte mai rentabile, mai bune ca raport pret-calitate; daca ar fi castigat in acest fel contracte in regim de concurenta onesta, adica fara interventia de orice fel a autoritatilor; si daca ar fi scos astfel firmele inamice

(economic si politic) si mafiote de pe piata. S-au intamplat toate astea? Reformulez, s-a intamplat oricare din astea? Nu. De fapt, din contra. Faptul ca acest ordin a fost anuntat cu atat de putin timp inainte sa intre in vigoare, si in conditiile in care pe piata asta nou creata exista o singura firma, nu face decat sa afecteze in rau regimul concurentei din acest domeniu.

Adica sa duca la costuri mai mari pentru aceeasi calitate. Cine plateste aceste costuri? Inca odata, buzunarul nostru.

E adevarat ca prin astfel de interventii de sus, prin schimbari bruste de reguli impuse de autoritati pot fi afectate economic companiile adversarilor politici. In caz extrem pot fi ruinate cu totul.

Bun, cu ce ne ajuta asta pe noi? Ca sunt inlocuite firmele unora cu ale altora? Doar cei cu interese partizane pot aplauda astfel de manevre, si, ironic, si acestia ar putea sa constate ca s-au bucurat prea repede.

Cu toata pledoaria dlui Patriciu pentru o alianta PNL – PSD, in curand ar putea ajunge la putere cei de la PD, care ar putea foarte bine sa (re)faca exact acelasi lucru, in interesul lor – avand in plus argumentul precedentului. Cu alte cuvinte putem vorbi eventual de un razboi intre mafii, pe banii nostri, nu pentru ei.

Avem aici, in ce-l priveste pe Dinu Patriciu, un nou exemplu al unei falsificari despre care am mai discutat.

Care sa fie explicatia pentru pozitionarea exceptionala a firmei sale? Coincidenta? Inspiratia divina? Sau o inspiratie ceva mai mundana, mai precis informatii privilegiate din partea prietenilor sai politici? Dl Patriciu se prezinta ca un capitalist sincer, adept al liberalismului; adica, considerand definitia termenilor, al pietei libere, al concurentei cinstite si al neinterventiei statului in

economie. Insa, dincolo de pretentiile sale, ce spune si ce face il demonstreaza drept un adept al corporatismului, adica al unei relatii privilegiate intre marii actori economici si stat.

dezbate pe blogul lui Doc