Adrian Nastase – evaluare sociologica

A participat direct la un scrutin, cel din 2004, dar putem masura ce s-a intamplat atunci pe trei nivele diferite:

1. Nastase, presedintele PSD:

In 2000, social-democratii au venit la putere datorita unui mare val de emotie anti-Conventie. PSD obtinea locul intai in randul unor categorii de votanti in randul carora de obicei performa slab: romanii cu studii superioare, locuitorii din mediul urban, bucurestenii, „decreteii”, etc. Ca si acum.

Era de asteptat ca situatia sa nu dureze. Toate guvernarile de pana atunci, FDSN/PDSR sau nu, suferisera erodari puternice.

Si totusi, evolutia aliantei PSD+PUR, care a fiintat atat in 2000 cat si in 2004, a fost urmatoarea:

• In 2000, la Senat: 37,09%
• In 2004, la Senat: 37,13%

• In 2000, la Camera Deputatilor: 36,61%
• In 2004, la Camera Deputatilor: 36,61% (nu, nu este o greseala de scriere).

Scorul obtinut de PSD in 2004 a fost mai bun decat cel al CDR din 1996 sau cel al FDSN in 1992. De fapt, si acesta este un lucru care a fost in genere uitat datorita rezultatului alegerilor prezidentiale, PSD a primit in 2004 mai multe voturi si procente decat Alianta DA.

2. Nastase, candidatul la presedintie:

Presedintele de atunci al PSD a reusit o performanta interesanta, si anume al treilea scor inregistrat vreodata in primul tur al alegerilor prezidentiale din Romania (fiind depasit doar de Ion Iliescu in 1990 si 1992). Afirmatia anterioara este adevarata indiferent daca vorbim despre voturi sau procente.

Sa ne uitam de exemplu la candidaturile PSD la presedintie din ultimii douazeci de ani – cea a lui Nastase e marcata cu rosu:

• 1996: 32%, 4,1 milioane voturi.
• 2000: 36%, 4,1 milioane voturi.
• 2004: 41%, 4,3 milioane voturi.
• 2009: 32%, 3,1 milioane voturi.

Vorbim in mare parte de efectul organizatiilor eficiente de partid la care am facut aluzie la punctul anterior. Dar este evident ca s-a supralicitat post-factum imaginea unui om arogant, hiperintelectualizat, rupt de realitatile sociale ale natiunii in care candida. Traian Basescu, un candidat mult mai carismatic si mai apropiat de „popor”, a obtinut in primul tur al prezidentialelor cu sapte sute de mii de voturi mai putin (2004) si respectiv 1,1 milioane voturi mai putin (2009) decat Nastase.

Mai sintetic: din 1993 incoace, doar Nastase a trecut de 40% in primul tur.

3. Adrian Nastase – invinsul

Infrangerea lui Adrian Nastase are la baza un fenomen simplu de marketing politic, care va da batai de cap cuiva si in 2014, dar care l-a afectat pe Nastase mai mult decat pe oricare candidat la prezidentiale de dupa 1989 cu exceptia lui Corneliu Vadim Tudor: dispunerea nefavorabila a votantilor tertiari. Tipicul alegerilor prezidentiale din Romania este urmatorul: doi candidati intra in turul doi, fiecare cu intre 28% si 41% din voturile acordate in primul tur. Restul votantilor – adica cei care au sustinut perdantii de pe locurile trei, patru, cinci, etc. – vin insa la vot si in turul doi. Analizeaza din nou situatia, se reorienteaza, schimba ierarhiile. Vorbim de asemenea despre oameni care nu au venit la vot in primul tur, si care isi exprima preferinta doar in turul doi.

Aceste categorii compun votantii tertiari – ei nu apartin electoratului vreunuia din cei doi candidati care intra in turul doi. Efectul votului lor este de obicei decisiv. Ca sa luam doua exemple:

In 1996, Ion Iliescu avea 4% in fata lui Emil Constantinescu dupa primul tur. In randul votantilor tertiari a pierdut decisiv, incheind turul doi la 9% in urma lui Emil Constantinescu.

In 2004, dupa primul tur, Traian Basescu era in urma lui Adrian Nastase cu 7%, dar votantii tertiari l-au adus la Cotroceni.

Ce s-a intamplat mai concret?

Adrian Nastase a obtinut un scor de 26% in randul votantilor tertiari. Cu 35% era presedinte. In realitate, o singura data a castigat cineva prezidentialele obtinand mai putin de 50% din voturile tertiarilor: TB in 2009.

Din alta perspectiva, Adrian Nastase a primit 600 de mii de voturi de la tertiari, mai putin decat oricare candidat ajuns vreodata in turul doi cu exceptia lui Vadim in 2000.

Campania lui Traian Basescu a jucat magistral cartea anti-coruptiei, cooptand aproape in totalitate electoratul lui Vadim (1,3 milioane in primul tur). Reusita a fost atat de completa ca nu a mai contat ca Harghita si Covasna au optat pentru Nastase, primul dintre judete in mod covarsitor.

De altfel, lista candidatilor la presedintie care n-au intrat in turul doi – si care au furnizat votanti pentru Traian Basescu in acea mansa – este o lunga enumerare de oponenti declarati ai PSD (Ciuhandu, Petre Roman) sau de figuri care apelau la mesaje anti-coruptie si pro-‘lege si ordine’ (Vadim, Becali sau independentul Gheorghe Dinu – 113 mii voturi! – al carui clip electoral poate fi vazut aici, pentru edificare).

De atunci si pana acum, PSD n-a mai guvernat niciodata fara un partener major. Performanta lui Mircea Geoana in primul tur al alegerilor din 2009 a fost semnificativ mai slaba (un milion de voturi si/sau 10% mai putin). Nivelul de incredere in Adrian Nastase, atat cat a fost masurat anul trecut, este indepartat de cele ale lui Ponta si Antonescu. Legea il impiedica pe Adrian Nastase sa candideze la presedintie in 2014, dar forta PSD este evidenta si prin faptul ca acest lucru nu conteaza, partidul avand si alte optiuni.

Comenteaza pe Sociollogica.

In loc de post-scriptum: evaluarea lui Nastase, facuta de cel mai puternic adversar pe care l-a avut A.N., poate fi gasita aici.