Alegeri pierdute

Scriu sambata, 27 noiembrie 2004. Evident, nu stiu cine a castigat alegerile dar nici n-am sa pozez in jurnalistul-rebel-independent, adaugand ca “nici nu-mi pasa”. Imi pasa. Mult. Insa cred ca simpatiile sau antipatiile mele politice n-au de ce sa va intereseze.

Nu stiu cine a castigat alegerile insa stiu – cu o enervanta siguranta – cine sunt cei care le-au pierdut: jurnalistii romani.

Fie ca vorbim de ziare, reviste, televiziuni sau radiouri, toate institutiile media importante s-au impartit in doua tabere: cele – foarte multe – care au facut fatis (sau mimand o independenta parsiva) jocurile Uniunii PSD plus PUR si cele – cateva – care au facut propaganda, cu vehementa, in favoarea Aliantei PNL-PD.

A lipsit, din pacate, aproape cu desavarsire, o a treia tabara. Poate cea mai importanta: tabara celor care sa informeze sec, corect, care sa critice (sau sa laude, dupa caz) in mod egal toate fortele politice combatante, care sa militeze pentru normalitate si sa nu faca altceva decat sa profeseze asa cum se cuvine.

Un sablon tocit spune ca “viata e un lung sir de alegeri”. Ei bine, pusi in fata deciziei de a alege in alegeri, ziaristii au gresit: intre demnitate si umilinta, intre stres si comoditate, intre independenta si slugarnicie, intre lupta si delasare, intre ban si onoare, intre sublim si derizoriu, intre profesionalism si diletantism, jurnalistii romani au bifat, de prea multe ori, varianta b).

Cata vreme am pierdut dreptul de-a fi informat corect si complet eu, unul, consider ca am pierdut aceste alegeri. Mai sper doar, cu o doza de naivitate asumata, ca nu e o infrangere definitiva, ca lupta nu s-a incheiat. Altminteri, cu siguranta, aceste randuri ar fi ultimele pe care le-as scrie in calitate (?) de gazetar.