Analiza: Neptun Deep, numele tău e incertitudine.

Cel mai comod pentru opinia publică, dar mai ales pentru politicienii nărăviți la obiceiuri dâmbovițene, este să arate cu degetul spre „străinii lacomi”; în cazul de față spre austriecii de la OMV. Da, este destul de ciudat cum austriecii se simt în pericol dacă Spațiul Schengen se extinde cu România și Bulgaria, dar au permis cu ochii închiși unui trepăduș rusofil ca Rainer Seele, cu aparența unui manager profesionist, să le compromită securitatea energetică legând cu lanțuri groase destinul companiei lor petroliere de planul Kremlinului de a folosi energia ca armă împotriva Europei. Însă nu problemele austriecilor trebuie să ne preocupe, ci vulnerabilitățile pe care noi înșine le provocăm economiei României, prin decizii eronate sau lipsa de decizie, nepricepere, politicianism ori populism coroziv.

Conform datelor publicate de Comisia Națională de Strategie și Prognoză, sunt estimate pentru anul 2023: o producție internă de gaze naturale de 7,61 milioane tep (în creştere cu 2,1% față de 2022) și importuri de 2,185 milioane tep (în scădere cu 6,2%).[1] Adică în anul 2023 estimăm că va trebui să importăm 22,3% din gazele naturale de care avem nevoie, ceea ce înseamnă dependență de importuri oricum am formula concluzia.

România și Republica Moldova evaluează propuneri comune de proiecte pentru interconectarea rețelelor de gaze naturale și energie electrică din cele două țări vecine, sens în care s-a elaborat un draft de Memorandum de înțelegere[2]; citez câteva fraze din textul memorandumului:

Din perspectiva securizării rutei de aprovizionare prin sud (…), odată cu operaționalizarea interconectorului care leagă Grecia de Bulgaria, se deschid noi oportunități de aprovizionare a Republicii Moldova, prin tranzitarea României. Din punct de vedere al resurselor de hidrocarburi de la Marea Neagră, în contextul unei decizii favorabile de investiții în cel mai scurt timp, acestea vor juca un rol important la nivel regional, astfel încât gazele naturale din Marea Neagră ar putea fi valorificate atât pe piața din România, cât și pe piețele din regiune, inclusiv către Republica Moldova, prin gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău.

Mai departe: Mass Global Energy Rom – o companie înființată în martie 2022 în România de omul de afaceri iordanian Ahmad Ismail Saleh – și-a adjudecat la licitație în august anul trecut activele fostei termocentrale Mintia din cadrul Complexul Energetic Hunedoara.

În septembrie 2022, reprezentanții Mass Global Energy Rom au avut o primă rundă de discuții cu oficialii Transgaz și și-au formulat solicitările: un necesar de 2,5 miliarde mc gaze naturale anual, pentru a alimenta o termocentrală de 1700 MW. Cum România a extras circa 9 miliarde mc anul trecut, ar rezulta că cei 2,5 miliarde mc solicitați ar reprezenta aproape 28%.[3] Investiția de la Mintia ar urma să fie finalizată în anul 2026.

Doar trecând în revistă cele două exemple anterioare, rezultă că în 2027 România trebuie să satisfacă din producția proprie sau din import alte circa 3,5 miliarde de mc de gaze naturale, peste consumul actual. De unde? Nu sunt multe variante. Producție onshore Romgaz posibil crescută cu 0,8 – 1 miliard mc și – eterna mare speranță – cele 6 sau 7 miliarde mc de gaze pe care asocierea OMV Petrom – Romgaz ar urma să o extragă din zăcământul „Neptun Deep”.

Dar cum în Marea Neagră certă la această oră este doar producția BSOG din zăcămintele de mică adâncime „Ana” și „Doina” (perimetrul XV Midia)[4] și vechile zăcăminte de mică adâncime ale OMV Petrom, a căror exploatare a început în anul 1987, pare fie că dorim să creștem foarte mult dependența de livrările din Azerbaidjan și vindem în același timp pielea ursului din pădure cu zăcământul „Neptun Deep”.

O ISTORIE CARE NE DUCE CU GÂNDUL LA LECȚII PROBABIL NEÎNVĂȚATE

În primăvara anului 2015, Rainer Seele este desemnat să preia jobul de CEO al OMV Grup. OMV Grup este deținut în proporție de peste 30% de statul austriac, prin compania de acțiuni Österreichische Beteiligungs – ÖBAG, care are primul și cel mai greu cuvânt de spus în angajarea unui CEO. Cine era la acel momentul managerul german de 54 de ani Rainer Seele? Era fostul CEO al Wintershall Holding (2009 – 2015) și președinte al Camerei de Comerț Rusia – Germania (din martie 2012).

De ce a fost preferat germanul Rainer Seele pentru acest job, ce promitea el? Ei bine, în foarte puține cuvinte, a fost preferat pentru că promitea statului austriac să îi aducă profituri importante din afaceri cu rușii, după o rețetă pe care o știa foarte bine de la Wintershall și care i-a încântat pe cei de la ÖBAG (se numea ÖIAG[5] în acel moment), mai ales după ce se despărțiseră „dezamăgiți” de fostul CEO, Gerhard Roiss, al cărui plan de investiții nu a dat „randamentul scontat”.

Odată instalat în biroul său de la Viena, Rainer Seele a demarat planul de integrare deplină al OMV Grup în rețeaua complicată de afaceri cu Rusia: zăcăminte arctice de gaze, Nord Stream 2 etc. Din acea sferă înaltă în care se afla, Rainer Seele nu credea, de exemplu, că merită să investească în divizia din România a holdingului, iar chestiunea asocierii OMV Petrom cu ExxonMobil din 2008, pentru deschiderea zăcământului Neptun Deep din zona economică extinsă a României în Marea Neagră, i se părea o pierdere de bani.

Lui Seele i-a picat mănușă enervarea lui Liviu Dragnea, care a decis să pedepsească cele două companii modificând prevederile proiectului legii offshore, pentru că i-a oferit pretextul ideal să pună pe hold proiectul Neptun Deep: A decis, în 2019, Exxon Mobil să se retragă din asociere? Cu atât mai bine, nu era problema sa, era problema românilor; din perspectiva sa, OMV Grup făcea afaceri bune cu Rusia și austriecii erau mulțumiți.

Apoi a venit februarie 2022 și Vladimir Putin – care în septembrie 2018 l-a decorat pe Rainer Seele cu „Ordinul Prieteniei”[6] și i-a făcut cinstea de a-l numi prieten personal – a dat ordinul ca armata rusă să invadeze Ucraina. Europa a înțeles de această dată că inamicul de veacuri al Occidentului a pornit războiul și că a putut-o face pentru că i-a oferit resursele de care avea nevoie prin politici oarbe, binecuvântate de Angela Merkel: să facem afaceri cu rușii și astfel îi vom îmblânzi.

Brusc, austriecii s-au trezit față în față cu consecințele modului hazardat în care Rainer Seele pariase la OMV Grup totul pe o singură carte: rușii. Consiliul de Supraveghere al OMV a demarat de urgență o investigație privind neglijențele sale în jobul de CEO; formal investigația s-a axat pe trei puncte: (i) posibile încălcări ale obligațiilor ar fi putut proveni dintr-un acord suplimentar cu un director al grupului OMV, (ii) un acord de sponsorizare cu clubul de fotbal Zenit Sankt Petersburg și (iii) un acord adiționat de furnizare de gaze cu Gazprom Export[7].

În vara anului 2022, rezultatele investigației, dar și negocierile de despărțire cu Rainer Seele erau finalizate. Consiliul de Supraveghere a parcurs materialele și a decis să dea publicității următoarea concluzie, prin vocea președintelui Mark Garett: Consiliul de Supraveghere urmează recomandarea experților juridici și, așa cum stau lucrurile astăzi, nu va iniția acțiuni în justiție, dar va propune viitoarei Adunări Generale Anuale ca fostul Președinte al Directoratului să fie eliberat din funcție.

Și partidul de guvernământ de la Viena – ÖVP – a inițiat în toamna anului trecut o investigație parlamentară asupra riscurilor care planează asupra OMV Grup, după ce a fost plasat de Rainer Seele în poziția de remorcă a rușilor, și l-a convocat la audieri și pe fostul CEO, Gerhard Roiss, care a declarat, printre altele[8]:

Strategia sa la OMV Grup, după izbucnirea războiului din Libia (Primăvara Arabă), unde se aflau câmpurile petroliere cele mai profitabile ale companiei, a cuprins investiții de 3 miliarde de euro în zăcăminte norvegiene, alături de investiții în zăcăminte din România, Austria și Rusia. Dar, la acel moment OMV a mizat mult și pe proiectul Nabucco, care trebuia să aducă gaze din Azerbaidjan în Europa, un proiect care a eșuat. Așa că președintele de atunci al ÖBAG (ÖIAG; n.m.), Siegfried Wolf, i-a cerut demisia.

Prin urmare, strategia sa se axase pe achiziția de gaze din Norvegia și a evitat un angajament extins în relații comerciale cu Rusia, însă, după ce a părăsit postul, succesorul său, Rainer Seele, a respins această strategie. Ca urmare, OMV nu a construit nicio strategie alternativă de asigurare a aprovizionării cu gaze, fiind dependentă de Rusia.

ÎNTOARCERE PE MALURILE DÂMBOVIȚEI, ÎN „SLOW MOTION”

Cel mai comod pentru opinia publică, dar mai ales pentru politicienii nărăviți la obiceiuri dâmbovițene, este să arate cu degetul spre „străinii lacomi”; în cazul de față spre austriecii de la OMV. Da, este destul de ciudat cum austriecii se simt în pericol dacă Spațiul Schengen se extinde cu România și Bulgaria, dar au permis cu ochii închiși unui trepăduș rusofil cu aparența unui manager profesionist să le compromită securitatea energetică legând cu lanțuri groase destinul companiei lor petroliere de planul Kremlinului de a folosi energia ca armă împotriva Europei.

Însă nu problemele austriecilor trebuie să ne preocupe, ci vulnerabilitățile pe care noi înșine le provocăm economiei României, prin decizii eronate sau lipsa de decizie, nepricepere, politicianism ori populism coroziv. Asocierea pentru exploatarea zăcământului „Neptun Deep” din zona economică extinsă a României a fost semnată de OMV Petrom cu compania americană ExxonMobil în anul 2008, adică în urmă cu 15 ani.

Zăcământul „Neptun Deep” se întinde pe o suprafață de aproximativ 7.500 kmp cu adâncimi ale apei care variază între 100 și 1.700 metri. În anul 2012, Domino-1, prima sondă de explorare în ape de mare adâncime din România, a confirmat existența unui zăcământ de gaze naturale. În ianuarie 2016, s-a încheiat cu succes a doua campanie de foraj de explorare în apele de mare adâncime din zona românească a Mării Negre, cu șapte sonde săpate. Majoritatea dintre ele au descoperit acumulări de gaze naturale.

De atunci până astăzi au trecut 7 ani. Peste 1,5 miliarde de dolari au fost investiți în explorare și evaluare în blocul Neptun între 2008 și 2016. Activitățile de explorare au inclus și două campanii de achiziție de date 3D precum și două campanii de foraj de explorare, cu opt sonde de explorare și evaluare forate.[9]

Încă din anul 2008 au început primele discuții pe tema emiterii unei legi care să reglementeze activitățile de extracție offshore, dar primele drafturi ale proiectului de lege au fost redactate abia 5 ani mai târziu, în anul 2013. Ținta asumată la acel moment era ca legea să treacă prin Parlament și să fie promulgată până în anul 2016.

Dezbaterile pe marginea legii, dar și multe poziții asumate public de diverși observatori, comentatori sau chiar experți au abordat tematica mai ales în cheie populistă, culminând cu supărările lui Liviu Dragnea, după marile proteste din prima parte a anului 2017, pe care fostul lider PSD le-a pus pe seama intereselor concernelor multinaționale, care ar fi finanțat protestatarii ieșiți în stradă.

În octombrie 2017, Liviu Dragnea o impune, la început provizoriu, pe Sevil Shhaideh (care fusese și propunerea sa pentru funcția de premier, respinsă însă de Palatul Cotroceni) în Consiliul de Supraveghere al OMV Petrom, apoi pentru un mandat întreg din aprilie 2018. La începutul anului 2018 proiectul legii offshore trecea de Senat într-o formulă oarecum echilibrată.

Ajunsă la Camera Deputaților, însă, legea a încăput pe mâinile pricepute ale lui Iulian Iancu (astăzi numit pentru o sinecură de consolare la ANRE, în Comitetul de Reglementare, cu leafă bună) și, după mai multe amânări, a ajuns la promulgare într-o formă care le impunea petroliștilor o serie de obligații de piață și fiscale destul de dure, plus o lipsă de predictibilitate.

Această apreciere nu-mi aparține doar mie, ci legislatorilor care au decis ulterior modificarea formei adoptate în 2018 a Legii 256, care pedepsea investitorii, așa cum și-a dorit Liviu Dragnea. Din păcate, în 2019, ExxonMobil a decis să renunțe la acordul pentru exploatarea „Neptun Deep” și (deși s-au vehiculat public tot felul de motive pentru această decizie a concernului american, care nu a dat prea multe explicații publice) realitatea certă este că a cântărit foarte greu ostilitatea guvernării de la București față de titularii proiectului.

Abia în mai 2022 liderii actualei coaliții de guvernare au decis modificarea legii offshore, pentru a restabili condițiile în care investitorii să fie stimulați să revadă calculele privind decizia de exploatare comercială a zăcământului, și asta doar pentru că la ușa noastră era deja de trei luni război, declanșat de Rusia lui Putin, iar energia era una din armele pe care le folosea atât împotriva statului invadat Ucraina, cât și împotriva Europei.

Revăzând această desfășurare a evenimentelor, mă tem că între anii 2016 și 2022 guvernanții de la București au făcut erori similare celor pe care omologii lor de la Viena le-au făcut între anii 2015 și 2022, mizând pe calul troian Rainer Seele, care ne-au costat și încă ne costă menținerea dependenței față de importuri.

Lucrurile sunt destul de limpezi: nu a existat voință politică ca acordul comercial din 2008 încheiat de OMV Petrom și ExxonMobil să producă rezultate înainte de 2020. Că este așa, o dovedește situația Turciei, care în aprilie 2023 a reușit să aducă la țărm primele cantități de gaze din Marea Neagră[10], deși a declarat descoperirile din zăcămintele pe care astăzi le exploatează abia în anul 2020 (opt ani după România).

O NOUĂ ASOCIERE PENTRU MAREA NEAGRĂ, ACELEAȘI INCERTITUDINI

Partidul AUR – condus de un șef de galerie de fotbal[11] și avându-l ca ideolog pe Sorin Lavric, un misogin patetic[12] – și-a făcut public deunăzi programul de guvernare, un document în care evocă naționalizarea unor companii, inclusiv a pachetului de acțiuni deținut de OMV Grup la OMV Petrom: Pachetele majoritate de acțiuni OMV-Petrom și ale altor companii strategice vor fi recuperate treptat, prin intermediul unor despăgubiri corecte, după ce se va verifica îndeplinirea tuturor obligaților contractuale, inclusiv a celor de vânzare.[13]

După ce s-a reușit cu mare dificultate anul trecut revizuirea Legii 256, în decembrie 2022 Guvernul e emis pe fondul sărbătorilor de iarnă Ordonanța 186, care instituia o taxă de 60% aplicată pe diferența de profit între anul 2022 și media profitului anilor 2018-2021 drept contribuție de solidaritate. Atât OMV Petrom cât și Romgaz – companii asociate pentru dezvoltarea proiectului „Neptun Deep” – ar fi urmat să vireze bugetului de stat ca venituri fonduri importante, diminuând astfel resursele cu care ar putea finanța investiția în exploatarea gazelor din Marea Neagră.

Foamea bugetului este mare, pe măsura populismului afișat de partidele din coaliția de guvernare, și doar intervenția Palatului Cotroceni a mai limitat daunele, prin retrimiterea legii în Parlament. În cele din urmă, în 12 mai ac., forma finală a Legii 119, prin care s-a aprobat Ordonanța 186 din 2022, a fost publicată în Monitorul Oficial într-o variantă care reduce de circa 3 ori valoarea contribuției pe care vor trebui să o achite OMV Petrom și Romgaz. Ambele companii au anunțat că se vor conforma.

OMV Petrom a anunțat că decizia finală de trecere la exploatarea comercială a zăcământului „Neptun Deep” va fi luată la jumătatea anului 2023.[14] Pe de altă parte, compania de proiect Romgaz Black Sea Ltd. anunță că a bugetat pentru anul 2023 un program de investiții total aprobat în valoare de 736.199 mii lei, din care suma de 599.943 mii lei este aprobată ca buget contingent, depinzând de decizia finală de investiție.[15] Ce nu știm încă este dacă vom avea o decizie la mijlocul acestui an sau măcar în acest an, ori dacă asocierea celor două companii o va amâna încă o dată, eventual pentru anul 2024.

Așa că nu ne rămâne decât să punem pe masă certitudinile de acum, doar că nu avem prea multe: o listă scurtă de reorganizări, formalități, proceduri și „declarații ceremoniale”; anumite documente depuse pe la autorități și câteva aprobări date. Practic, luând în calcul obiectivul major final, nu avem mare lucru.

Tranzacția dintre Romgaz și ExxonMobil pentru achiziția ExxonMobil Exploration and Production Ltd. înregistrată în Bahamas a fost finalizată (abia) în vara anului trecut (trei ani după anunțul companiei americane privind retragerea din acord). Cu câteva luni înainte de finalizarea acestei tranzacții, Christina Verchere, CEO-ul OMV Petrom declara:

Înainte de decizia finală de investiție, mai sunt câteva etape. În primul rând, încheierea tranzacției dintre Romgaz și ExxonMobil pentru preluarea participației în cadrul Neptun Deep. În al doilea rând, așteptăm finalizarea procesului legislativ pentru amendarea Legii Offshore. Este crucial ca varianta finală a legii să asigure o stabilitate puternică, să garanteze mecanisme pentru o piață liberă și un cadrul fiscal și de reglementare stabil. Ulterior, putem începe analiza economică a proiectului. Dacă modificările potrivite la Legea Offshore vor intra în vigoare până la finalul acestei sesiuni parlamentare, cu prevederi care să încurajeze valorificarea gazelor din Marea Neagră, estimăm că putem ajunge la o decizie finală de investiție în prima jumătate a anului 2023. –Citeste continuarea articolului și comentează pe Contributors.ro