Analize necesare în primii doi ani de viață și ce riscuri există dacă nu sunt făcute la timp

Analizele medicale în primii doi ani de viață ai copilului sunt importante, pentru că această perioadă este una crucială în dezvoltarea lor. Detectarea precoce a unor boli genetice sau a altor afecțiuni medicale care pot afecta dezvoltarea fizică și mentală a copilului de-a lungul vieții le face mai ușor de gestionat și tratat. Iată care sunt testele medicale recomandate în primii doi ani de viață și ce riscuri există dacă nu sunt făcute la timp.

În România, există controale de prevenție gratuite pentru copii de la 0 la 17 ani. Acestea sunt împărțite pe grupe de vârstă și pornesc din maternitate, urmând apoi să fie făcute la domiciliul copilului sau la cabinetul medicului de familie. La analize părinții sunt trimiși cu cei mici în cazul în care medicul pediatru/medicul de familie depistează anumite nereguli în dezvoltarea copilului în cadrul consulturilor periodice. Aceste consulturi se fac la naștere (în maternitate), apoi la cabinetul medicului de familie/pediatru la o lună, două, patru, șase, nouă luni, apoi la 12 luni, 15 luni, 18, 24 și 36 de luni.

Teste de screeing pentru nou-născuți

Nou-născutul trebuie să facă câteva teste de screening în primele 6 până la 8 săptămâni. Majoritatea copiilor sunt sănătoși și nu vor avea niciuna dintre afecțiunile pe care le-ar putea depista testele de screening pentru nou-născuți. Dar pentru acei copii care au o problemă de sănătate, beneficiile screening-ului pot fi enorme. Tratamentul precoce le poate îmbunătăți sănătatea și poate preveni dizabilitățile severe sau chiar moartea. Testele de screening sunt rapide și simple și nu vor dăuna copilului în niciun fel.

Examenul fizic al nou-născutului

Fiecărui copil i se face un examen fizic amănunțit imediat după naștere pentru a i se verifica ochii, inima, șoldurile și, la băieți, testiculele. Aceasta examinare identifica copiii care pot avea afecțiuni care necesită teste sau tratament suplimentare. Examinarea se efectuează în termen de 72 de ore de la naștere și apoi din nou la vârsta de 6 până la 8 săptămâni, deoarece unele afecțiuni se pot dezvolta în timp.

În timpul examinării din maternitate, neonatologul va verifica:

– Ochii. Medicul va verifica cu ajutorul unei lanterne speciale aspectul și mișcarea ochilor ca să descopere dacă poate fi vorba de cataractă. Aproximativ 2 din 10.000 de copii se nasc cu cataractă la unul sau la ambii ochi și au nevoie de tratament. Dar examinarea nu va putea spune cât de bine poate vedea copilul.

– Inima. Neonatologul ascultă cu un stetoscop inima bebelușului pentru a verifica bătăile acesteia și îi verifică pulsul. Scopul acestui control este pentru a identifica dacă există murmur cardiac, sunetul sângelui care curge prin vene. În majoritatea cazurilor, murmurul cardiac nu necesită niciun fel de tratament, fiind frecvent la copii. Există, însă, și excepții. Un murmur cardiac poate fi legat de o valvă cardiacă deteriorată sau suprasolicitată. Circa 8 din 1.000 de copii au boli cardiace congenitale care necesită tratament.

– Șolduri. Nou-născutului i se va verifica articulația șoldului. Cunoscută sub numele de displazie de șold, această afecțiune trebuie depistată din timp pentru a putea fi tratată. Altfel, duce la probleme de articulație și de mers.

– Testicule. Băieții sunt verificați pentru a vedea dacă testiculele lor au coborât în scrot. În timpul sarcinii, testiculele se formează în interiorul corpului copilului. Acestea nu pot coborî în scrot decât la câteva luni după naștere. Aproximativ 2 până la 6 din 100 de băieți au testicule coborâte parțial sau deloc. Acest lucru trebuie tratat pentru a preveni posibilele probleme mai târziu în viață, cum ar fi fertilitatea redusă.

Screening-ul metabolic

Se face în maternitate, la 48-72 de ore de viață. Implică recoltarea câtorva picături de sânge din călcâiul copilului. Acest screening poate să identifice boli potențial fatale sau debilitante, prezente la naștere, dar care nu sunt evidente în primele clipe de viață. Majoritatea bebelușilor trec cu brio peste acest test, dar este important să fie făcut mai ales dacă în familie există boli ereditare.

Una dintre cele mai importante boli care poate fi diagnosticată în urma acestui test este hipotiroidia congenitală (hormonii tiroidieni sunt insuficienți). Descoperită la timp, bebelușii primesc tratament din prima lună de viață, evitându-se întârzierile în creștere, afectarea dezvoltării creierului și retardul mintal. Testul de screening poate identifica însă peste 40 de afecțiuni metabolice: fibroza chistică, fenilcetonuria, siclemia, imunodeficiența combinată severă etc.

Screening-ul auditiv și cel oftalmologic

Testul auditiv al nou-născutului se face tot în maternitate. Diagnosticul precoce ajută bebelușii cu deficiențe să-și atingă potențialul maxim de dezvoltare. La nou-născuții fără factori de risc pentru surditate este suficient screening-ul auditiv realizat în maternitate, o reevaluare audiologică recomandându-se abia după vârsta de 4 ani.

Pentru cei cu factori de risc pentru surditate, specialiștii recomandă repetarea acestui test la fiecare 6 luni până la vârsta de 3 ani. Screening-ul oftalmologic se face la naștere, urmând ca acesta să fie repetat după împlinirea vârstei de 6 luni, dar până în preajma primei aniversări.

Analize recomandate în primul an de viață

În primul an de viață, vizitele la medic vor urmări în principal creșterea armonioasă a sugarului, greutatea, înălțimea, perimetrul cranian. Aceste vizite ar trebui să aibă loc lunar, acasă ori la cabinetul medicului de familie/pediatru.

Iată ce ar trebui verificat în dezvoltarea sugarului în primul lui an de viață:

Screening-ul pentru depistarea displaziei de șold, la 6 săptămâni

Dacă nu s-a făcut la naștere, ideal ar fi ca această examinare să fie făcută în jurul vârstei de 4-6 săptămâni, deoarece depistarea precoce a displaziei de șold ușurează mult tratamentul. După 6 luni, ecografia de șold devine inutilă, deoarece capul femural se osifică.

Cu ocazia acestui screening, medicul va putea verifica și alte afecțiuni ale sistemului osos: piciorul tal valg, piciorul varus equin pozițional sau congenital, plagiocefalia și torticolisul muscular. Următoarele vizite pentru controlul ortopedic ar trebui programate în jurul vârstei de 6 luni, pentru ca medicul să poată aprecia dezvoltarea motorie a micuțului, și după ce împlinește 1 an, pentru a verifica postura și modul în care pășește.

Ecografia abdominală, până la 6 luni

Ecografia abdominală este utilizată pentru evaluarea și diagnosticarea ficatului, splinei, rinichilor, pancreasului, a veziculei biliare și a vezicii urinare, precum și a organelor genitale interne. Cu ajutorul ecografiei abdominale se pot depista malformații congenitale minore, dar și formațiuni tumorale în stadiu incipient. Ideal ar fi să mergi cu copilul la o ecografie abdominală în primele 6 luni de viață.

Ecografia cardiacă, până la 6 luni

Primul control al inimii bebelușului are loc în maternitate. Dacă neonatologii observă zgomote sau bătăi atipice ale inimii nou-născutului, se recomandă și se realizează o primă ecografie încă de atunci. Poate fi necesară repetarea investigației până la vârsta de 1 an dacă zgomotele persistă.

Ecografia transfontanelară, până la 6 luni

Se recomandă mai ales bebelușilor născuți prematur și celor născuți la termen, dar nașterea lor a decurs cu probleme. Cu ajutorul ultrasunetelor se pot vizualiza prin fontanela anterioară structurile creierului și eventuale sângerări, chisturi, malformații, hidrocefalie.

Screening-ul de anemie, până la 1 an

Șase luni este vârsta la care pot apărea primele semne ale deficitului de fier. Anemia se poate instala atunci când depozitele de fier acumulate în timpul sarcinii încep să se epuizeze în lipsa unei alimentații corespunzătoare vârstei. Bebelușii care provin din mame cu deficit de fier în sarcină, cu hemoragii sau cei născuți prematur își epuizează aceste rezerve chiar mai repede.

Până la vârsta de 1 an este necesară testarea hemoglobinei, procedură ce presupune recoltarea unei picături de sânge din degețel. Anemia feriprivă este frecventă la copiii cu vârste între 9 luni și 2 ani, deci copilul ar trebui testat prima oară înainte de a împlini vârsta de un an.

Controlul stomatologic, până la 1 an

Malformațiile dentare ce apar uneori odată cu erupția dinților pot fi prevenite dacă primul control stomatologic al copilului se realizează până la vârsta de 1 an. După acest control, dacă nu există indicații clare de la medicul stomatolog, acest control ar trebui făcut măcar o dată pe an.

Controlul oftalmologic, la 6 luni

Academia Americană de Oftalmologie și Strabism recomandă examinarea oftalmologică între 6 luni și un an, apoi la 3 ani și la 5 ani, înainte de a merge la școală. Nediagnosticarea viciilor de refracție la timp pot duce la un handicap vizual definitiv. Vorbim aici de hipermetropie (dificultate în a vedea de aproape), miopie (dificultate în a vedea la distanță) și astigmatism (modificări de fund de ochi). Studiile arată că un părinte cu anomalii precum strabism, hipermetropie, miopie sau astigmatism are un risc de 70-80% de a avea copii cu astfel de deficiențe.

Analize recomandate în al doilea an de viață

În cel de-al doilea an de viață, controalele medicale de prevenție au loc la 15 luni, 18 luni și la 24 de luni. Sunt o modalitate excelentă să verifici sănătatea copilului la medicul pediatru sau la cel de familie care te va trimite la analize suplimentare cu cel mic dacă este cazul.

Frecvența analizelor de laborator poate varia în funcție de starea de sănătate a copilului. „Mult mai important pentru evaluarea dezvoltării psihosomatice a copilului este examenul clinic și măsurătorile pe care noi le facem în cabinete. Analizele se folosesc doar în situația în care este nevoie de acestea. De ce spun asta? Pentru că există în rândul părinților acest mit – «Vreau să le fac niște analize să văd cum stau». Uneori nu sunt necesare, iar alteori nu ne aduc niciun fel de informație”, spune dr. Gindrovel Dumitra, medic de familie.

Analize de sânge, la 1 an

Dacă nu există alte motive care să indice o recoltare mai rapidă, primele analize de sânge la copii se realizează la vârsta de 1 an, conform indicațiilor Academiei Americane de Pediatrie. Potrivit medicului pediatru, primele analize de sânge ar trebui să cuprindă:

– Hemograma

– Sideremia (măsoară cantitatea de fier circulant)

– Determinarea feritinei (aprecierea metabolismului fierului)

– TGO (analiză specifică ficatului)

– TGP (analiză specifică ficatului)

– Determinarea vitaminei D

– VSH (viteza de sedimentare a hematiilor)

– Fibrinogen (pentru identificarea proceselor inflamatorii acute)

– CRP – proteina C reactivă (un marker al inflamației generale)

– Determinarea fosfatazei alcaline

– Creatinina (indicator al funcției renale)

– Sumar de urină.

Analize de sânge nu sunt necesare până la vârsta de 2-3 ani, dacă nu sunt semne sau simptome care să ne ridice vreo suspiciune și copilul se dezvoltă bine, mănâncă bine, greutatea e normală (nici prea mică, nici prea mare), primește profilaxia necesară cu vitamina D și fier, are achizițiile psihomotorii normale.

Determinarea nivelului de vitamina D, la 1 an

Profilaxia rahitismului începe chiar de la naștere. Dar nu există rețete standard, ci diferențiate, în funcție de vârsta copilului, stadiul de dezvoltare, starea lui de sănătate, condițiile de mediu și alimentație. Tratamentul este început de medicul neonatolog și continuat de pediatrul copilului, conform unei scheme terapeutice stabilită de Ministerul Sănătății.

Orice mămică primește la ieșirea din maternitate indicații privind administrarea de vitamina D, zilnic, până la vârsta de 18 luni.

Diagnosticul de rahitismeste pus pe baza semnelor și a câtorva examene de laborator (radiografia oaselor, analize ale sângelui și urinei). Cu cât este depistat mai devreme, cu atât este mai ușor de tratat. De aceea, vizita lunară cu bebelușul la medicul pediatru, pentru consultație, este obligatorie.

Este important să discutați cu medicul pediatru al copilului pentru a stabili programul de analize și evaluări care sunt potrivite pentru nevoile individuale ale copilului. Programul de evaluare poate varia în funcție de istoricul medical al familiei și de starea de sănătate a copilului. Asigurați-vă că urmați îndrumările medicului pentru a vă asigura că copilul primește îngrijirea adecvată și este supravegheat corespunzător în primii doi ani de viață.

Sursa foto: Dreamstime.com