Aproape că utopicul canal București-Dunăre, cu tot cu un port în Capitală, dar și o așa-numită gară de mare viteză, în planul mobilitate urbană pentru zona metropolitană

Construirea unui canal de la București la Dunăre, cu tot cu un port în oraș, este un plan aproape că străvechi, cu prime mențiuni de pe la 1864, de pe vremea lui Cuza.

Ba chiar, în secolul ce a urmat, la sfârșitul anilor ’20,  Parlamentul de la București adopta o lege  care prevedea construirea unui canal care să transforme Bucureștiul în port la Dunăre. Dar a venit recesiunea din anii ’30 și nu s-a mai întâmplat nimic. 

Și înainte de cel de-al doilea Război Mondial a existat și un proiect pentru un canal București-Oltenița, cu un port în  aval de abator. Și el a fost abandonat.

În comunism, și Ceaușescu a avut acest plan, ba chiar s-a și apucat de șantier, după inaugurarea canalului Dunăre-Marea Neagră.  În 1984, după inaugurarea Canalului Dunăre-Marea neagră, au început lucrările la București-Dunăre, pentru care a ales varianta cea mai costisitoare și mai complicată tehnic. După 1989, șantierul a fost abandonat, iar în 1994, a intrat oficial în conservare.

Citește, pe B365.ro, cum reapare pe hârtie transportul navigabil din capitală, în Planul de Mobilitate Urbană Durabilă pentru regiunea București-Ilfov, care se află acum în dezbatere publică.