Banca Mondială: Adaptarea la schimbările climatice va duce la creșteri de prețuri și de impozite, iar contractul social al României este deja tensionat

Acțiunile de atenuare a schimbărilor climatice din România vor necesita sprijinul populației pentru că vor implica majorări ale prețurilor de consum și/sau ale impozitelor, atrage atenția Banca Mondială într-un raport destinat țării noastre.

Mulți români sunt preocupați de schimbările climatice, dar numărul celor care sunt dispuși să plătească pentru asta e mic

„Aplicarea cu succes a noii paradigme depinde de sprijinul consumatorilor, contribuabililor și votanților. Acest lucru este deosebit de important, deoarece contractul social al României este deja tensionat: 63 la sută dintre români declară că au tendința să NU aibă încredere în guvernul național și 76 la sută identifică lipsa drepturilor sociale ca fiind o problemă gravă”, se mai arată în document.

Mulți români sunt preocupați de schimbările climatice și de mediu (problemele climatice fiind a cincea problemă invocată de români, după Sănătate, Corupție, Infrastructură și Educație), dar numărul celor care sunt dispuși să plătească pentru a evita pagubele create de climă și de mediu nu este foarte mare.

Mai puțin de jumătate (aproximativ 46 la sută) dintre respondenții din România ar fi dispuși să plătească o sumă egală cu 1 la sută din PIB-ul lunar pe cap de locuitor al țării (puțin peste 1000 de dolari) pentru a reduce impactul schimbărilor climatice, iar alți 12 la sută ar plăti o jumătate din această valoare – considerabil mai puțin decât banii necesari.

Procentul respondenților dispuși să plătească această sumă este ușor mai mare în cazul femeilor și al persoanelor care locuiesc în zone cu populație densă, mai notează autorii raportului citat.

În cazul gospodăriilor cele mai sărace care se încălzesc cu lemne, impactul pompelor de căldură asupra facturilor de electricitate le-ar face inaccesibile

Ce mai arată documentul:

• Sectorul rezidențial și sectorul serviciilor reprezintă împreună aproape 40 la sută din cererea de gaze naturale la nivelul țării, 50 la sută din cererea de energie electrică și 74 la sută din cererea de servicii de încălzire.

• Pentru decarbonizare va fi necesară electrificarea aparatelor de gătit și adoptarea pompelor de căldură pentru sistemele individuale de încălzire (preferabil pompe de căldură reversibile, care au capacitatea de a răci în timpul verii); în special pentru acestea din urmă va fi nevoie de instrumente de finanțare inovatoare, cu o posibilă combinație cu granturi, date fiind costurile imediate considerabile ale acestor proiecte.

• În cazul gospodăriilor cele mai sărace, care în prezent se încălzesc cu lemne, impactul pompelor de căldură asupra facturilor de electricitate le-ar putea face inaccesibile, chiar și în situația în care costurile de instalare ar fi acoperite complet din granturi.

• Sistemele de încălzire districtuală, pentru cartiere mari și centralizate pentru încălzirea clădirilor rămân o sursă importantă de încălzire în România, deși baza de utilizatori a acestora a scăzut cu 85 la sută, ajungând la numai 1,3 milioane de persoane, între 1992 și 2020.

• Căldura regenerabilă cu temperatură scăzută din surse geotermale, solare, bioenergie și deșeuri este disponibilă pe larg în multe regiuni din România, dar este în continuare nefolosită la potențialul maxim din cauza capacității tehnice limitate și nevoii de renovare și adaptare a infrastructurii existente.

Schimbările climatice în România vor altera momentul, frecvența și intensitatea precipitațiilor

• Schimbările climatice în România vor altera momentul, frecvența și intensitatea precipitațiilor. România se confruntă deja cu o dihotomie – pe de o parte, este deja aproape de pragul de penurie de apă, inclusiv manifestată prin fenomenele recente de secetă, iar pe de altă parte este expusă grav la riscul de inundații, cu pierderi anuale potențiale proiectate de până la aproape 2 miliarde EUR pe an.

• România a avut cel mai mare procent de populație (21 la sută) fără acces la infrastructură sanitară elementară în 2020, apa este un element critic pentru generarea de curent cu emisii scăzute de carbon (atât pentru hidroenergie, cât și pentru energia nucleară), decarbonizarea transportului depinde de utilizarea rutelor maritime și fluviale, iar agricultura irigată în mod tradițional de ploaie are nevoie din ce în ce mai mult de irigații.

• Nevoia ca România să crească dramatic implementarea Managementului integrat al resurselor de apă (MIRA) este urgentă.

Tendința cartierelor de a absorbi și a reține căldura (efectul de insulă urbană de căldură) e o problemă deosebită, numărul de zile caniculare în București și Cluj fiind de trei ori mai mare decât în zonele rurale din jur

Temperaturile în creștere și frecvența crescută a fenomenului de caniculă vor genera și alte amenințări pentru economie, pentru oameni și pentru infrastructură.

Proiecțiile legate de clima în mediul urban arată o creștere substanțială a căldurii urbane până în 2050 (o creștere de 50 la sută a numărului de zile caniculare într-un scenariu climatic cu un nivel ridicat de emisii) și se estimează că numărul victimelor asociate cu evenimentele de temperatură extremă a crescut cu 25 la sută în perioada 1991-2018. Acest efect este exacerbat de tendința cartierelor construite de a absorbi și a reține căldura (efectul de insulă urbană de căldură) și reprezintă o problemă deosebită pentru populațiile urbane (unde este concentrată și o mare parte din activitatea economică), numărul de zile caniculare în București și Cluj fiind de trei ori mai mare decât în zonele rurale din jur.

Deși riscul seismic nu este afectat direct de schimbările climatice, cele două probleme sunt corelate, întrucât fondul de clădiri al României generează în prezent 42 la sută din consumul total final de energie și este foarte vulnerabil la riscurile seismice.

Pentru a face față riscului seismic ridicat aproape 4 milioane de clădiri din România necesită recondiționare sau reconstrucție

Pentru a face față riscului seismic ridicat și pentru a beneficia de pe urma creșterilor de eficiență energetică, aproape 4 milioane de clădiri din România construite înainte de anii 1980 (dintre care aproximativ 95 la sută sunt locuințe unifamiliale) aflate în zone expuse unui dezastru seismic mediu/ridicat vor necesita recondiționare sau reconstrucție și reabilitare.

România are în continuare printre cele mai ridicate rate ale sărăciei din UE. Între 2015 și 2020, ponderea românilor care trăiau sub pragul de risc de sărăcie (adică cu mai puțin de 6,85 USD pe zi în PPC 2017) a scăzut rapid de la 27,8 la 10,7 la sută, pe seama piețelor de muncă puternice la nivel național și în UE și a creșterii veniturilor salariale și a pensiilor.

Însă rata sărăciei în România rămâne printre cele mai ridicate din UE, iar inegalitatea este pronunțată. Coeficientul Gini de venituri disponibile echivalente a fost de 34,3 în 2020 (cu o creștere la 32 la sută în 2022), adică printre cele mai ridicate valori dintre statele membre ale UE, în timp ce impactul transferurilor sociale asupra reducerii sărăciei și a inegalității este printre cele mai slabe din blocul UE. În condițiile în care prosperitatea economică este distribuită inegal, „Povestea celor două Românii” persistă. Disparitățile regionale în ceea ce privește veniturile și prestarea serviciilor sunt semnificative.

Sărăcia este foarte concentrată în zonele rurale, care găzduiesc aproximativ 70 la sută din persoanele sărace din România. Banca Mondială a rezumat evoluția generală a dezvoltării țării sub sintagma „Povestea celor două Românii”: una urbană, dinamică și integrată în UE, cealaltă rurală, săracă și izolată.

Populația săracă are acces limitat la oportunități de angajare productivă și întâmpină dificultăți în a beneficia de creșterea economică

Populația situată în partea inferioară a distribuției veniturilor are acces limitat la oportunități de angajare productivă și întâmpină dificultăți în a beneficia de creșterea economică a țării. De asemenea, sărăcia și inegalitatea au o dimensiune etnică puternică, populațiile rome confruntându-se cu decalaje profunde față de grupurile non-rome în ceea ce privește toți indicatorii de dezvoltare.

Aproape o jumătate din cei 40 la sută din partea inferioară nu lucrează, încă 28 la sută activează în agricultura de subzistență și numai 41 la sută dintre persoanele rome adulte au ca activitate principală o muncă plătită. Disparitățile sociale se amplifică, grupurile vulnerabile (de ex. populația romă) suferind multiple forme de privațiuni. Mai mult, decalajul de gen în ceea ce privește participarea forței de muncă la piața muncii este cel mai mare din UE.

Calitatea și cantitatea forței de muncă și a capitalului disponibil, precum și creșterea lentă a productivității restricționează potențialul țării și competitivitatea internațională a acesteia.

Populația scade din cauza emigrării și a îmbătrânirii, iar inactivitatea larg răspândită în rândul femeilor și al tinerilor reduce ratele de participare a forței de muncă.

Gospodăriile cu venituri mici depind foarte mult de combustibili fosili subvenționati pentru încălzire, alternativele curate disponibile fiind puține sau inexistente

Deficitul de competențe și competențele nepotrivite – deja constrângerea cea mai larg raportată pentru firme –, rata posturilor vacante dublându-se între 2013 și 2019 – devin din ce în ce mai acute. În ciuda sectorului TIC înfloritor, competențele digitale de bază ale populației României sunt cele mai scăzute din UE. Vasta economie neagră, estimată la 21 la sută din PIB (CE 2019), generează provocări suplimentare.

Atenuarea schimbărilor climatice va afecta în mod disproporționat regiunile în care sunt concentrate activitățile poluante (de ex. industria cărbunelui), precum și anumite ocupații, competențe sau grupuri de venituri, prin schimbările structurale.

Impactul fenomenelor meteorologice extreme generate de schimbările climatice (cum ar fi inundațiile și seceta), potențialele pierderi ca urmare a măsurilor de atenuare și capacitatea de adaptare nu sunt distribuite echitabil la nivelul populației române.

De exemplu, gospodăriile cu venituri mici depind foarte mult de combustibili fosili subvenționati pentru încălzire, alternativele curate disponibile fiind puține sau inexistente.

Mulți dintre cei săraci și vulnerabili, în special populația romă, locuiesc în așezări informale și/sau se confruntă cu privațiuni severe în materie de locuințe, și sunt expuși în mod disproporționat la dezastre naturale, la stresul termic și la boli. Jumătate din forța de muncă feminină din România nu este angajată formal, iar România are cel mai mare procent de femei angajate informal în agricultură din tot blocul UE27, astfel că femeile riscă să fie afectate în mod disproporționat de tranziție.

Vezi aici Raportul integral