Banca Nationala a Romaniei – de ce nu ne apara ea de francul elvetian?

Reactii vehemente au aparut in presa, dar si in mediul politic, in urma cresterii bruste a francului elvetian fata de euro, cu 14% in ziua de 15 ianuarie 2015. Procentul de 30% aparut la un moment dat, a fost pentru doar cateva minute. Este de inteles ca oamenii care sunt direct afectati de aceasta evolutie au o implicare emotionala mult mai mare decat ceilalti, insa de la niste cifre de sistem si de la niste ordine de marime trebuie pornit: avem 75.000 de datornici in CHF, insumand 2,5 miliarde EUR (o medie de 33.000 EUR/ debitor), conform datelor comunicate de BNR in urma discutiilor recente cu Ministerul de Finante. Deci, nu vorbim despre 100.000 sau despre 200.000, ci despre circa 75.000 de persoane, sub 5% din numarul total al debitorilor persoane fizice.

Ce putea sa faca Banca Nationala in 2007 sau 2008? Nu doar sa avertizeze, ci eventual sa restrictioneze, sa descurajeze prin reglementari accesul la acest tip de credite. Nu vorbim aici de interdictie, caci in baza unei piete libere nu putem fi de acord cu acest lucru, ci eventual sa restrictioneze. Probabil ca atat timp cat cifrele si volumul expunerilor nu au degenerat la nivelul intregului sistem, vorbim de sub 5% din total, nu s-a considerat oportun sa se restrictioneze suplimentar aceste credite. Mai putea, de asemenea, sa supervizeze modul de vanzare si de promovare al acestor credite, caci de multe ori au fost prezentate ca fiind aproape fara risc, sau in orice caz, mult mai atractive fata de cele in EUR sau in RON.

Cu ce ramanem este cu recomandarea, care a devenit intre timpinvatatura, anume sa nu iei credit in alta moneda decat cea la care ai ‘legate’, sau in care ai denominate veniturile.

Acum suntem in 2015, iarpropunerile vehiculate in spatiul public cu titlu de solutii, si acestea nu doar recent, ci in ultimul an sau in ultimii doi ani,nasc fiecare dintre ele cate un cerc vicios. Asadar nu le putem accepta fara a ne pune intrebarea “cu ce efecte”? Sa le luam intr-o ordine:

1) Sa se fi interzis creditele in franci elvetieni. De ce doar in franci si nu in EUR sau in USD?

Acum este foarte simplu de spus ca ar fi trebuit interzise. Ne uitam pe un grafic si spunem ‘ce bine ar fi fost daca nu ar fi fost asa de rau’. Insa revenind la momentul initial – 2007 sau 2008 – a opta pentru un credit in franci elvetieni sau in euro, era o varianta legitima. Nu stiu daca si corecta, iar realitatea a dovedit ulterior ca nu a fost, dar a fost legitima. Dorim sa fim parte a unei piete europene, ne asumam si aceste riscuri, de a lua decizii gresite.

Am fi vrut oare sa fim izolati economic, in sensul de a nu avea acces la instrumente in alte monede? Fie ca vorbim de credite sau de investitii. Cu alte ocazii ne plangem ca nu avem o piata financiara dezvoltata. Orice sector lasat sa evolueze (mai) liber, implica si riscuri sau erori.

2) Sa se stabileasca un plafon de 10% peste cursul la care s-a contractat creditul. Sau de 20%?

In septembrie 2014 a devenit irevocabila decizia Tribunalului Galati intr-un proces dintre o persoana fizica si Volksbank SA, decizie in urma careia banca se obliga sa practice un curs de schimb cu maxim 10% peste cel la data contractarii creditului. Este o solutie asupra unei situatii contractuale, asupra unei relatii client-banca, iar specialistii in drept pot stabili daca o astfel de practica se poate generaliza sau nu.

Insa nu putem cere unei institutii, in speta de fata BNR-ului, sa generalizeze prin reglementare o astfel de solutie. Pentru ca revenim la economic si la cifre:

– daca s-ar legifera ‘de maine’ ca toate creditele in CHF sa fie platite la cursul de la data semnarii plus 10%, estimez ca am avea un curs mediu la 2 sau 2,2 RON/CHF (multe fiind contractate la 1,8 sau 2 RON/CHF).Diferenta pana la un curs de 4,4 RON ar insemna jumatate din valoare, asadar 1 miliard si ceva de euro! Diferenta suportata de catre cine?

– iar daca extindem rationamentul si la creditele in EUR, caci si acesti debitori s-ar putea considera indreptatiti: sa presupunem un curs plafonat la 3,9 RON/EUR – am estimat aici ca majoritatea creditelor ipotecare si de consum in euro anterioare anului 2009 (stoc 11-12 miliarde EUR la acel moment) s-au contractat la 3,5 – 3,6 RON/euro.Diferenta pana la cursul actual ar insemna alte 1,5 – 2 miliarde euro. Cu cel de mai sus s-ar face 3 miliarde de euro. Aceeasi intrebare, din banii cui s-ar acoperi?

Propunerea aceasta s-a mai modificat intre timp in discursul public, cu trimitere la o Directiva Europeana care recomanda statelor sa implementeze un plafon de 20%. Rationamentul tot ar conduce la 1,5 – catre 2 miliarde de euro minus in sistem.

Sau daca se insista pe o astfel de idee, pentru a nu crea un dezechilibru, respectiv debitorul sa fie acoperit de riscuri la o anumita depreciere, corect ar fi sa se prevada si un nivel inferior. Adica, daca cineva si-ar face acum un credit in EUR, cand moneda europeana echivaleaza cu 4,5 RON iar cursul ar cobori sub 4,1 in urmatorii 4 sau 5 ani pana la ipotetica intrare in euro (daca se va intampla), atunci debitorul sa plateasca cel putin la 4,1 RON. Este cu titlu de exemplu sugestia, nu o vad a fi implementata, insa este ilustrativa pentru avea un tratament egal pe cele doua scenarii de evolutie; cursul leului nu doar se depreciaza, el se mai si apreciaza pe intervale de cativa ani.

Au incercat si altii o conversie generalizata la un curs mai mic, dar nu au reusit – vezi situatia din Ungaria

Vecinii nostri au fost mult mai expusi pe cursul valutar CHF: pana anul trecut, cam doua treimi din cei cu credit ipotecar, erau imprumutati in franci elvetieni! Initial, Guvernul Orban, caci nu putem spunem “Banca Nationala a Ungariei”, aceasta pierzandu-si de mult timp independenta, a dorit conversia in moneda nationala a tuturor creditelor contractate in euro si in franci, la cursul de la momentul acordarii creditului. Pe hartie, toate bancile si-au calculat pierderi potentiale de miliarde de euro, unele au luat in calcul iesirea de pe piata, iar in final s-a ajuns in toamna trecuta la schimbarea creditelor in forinti la cursul de la momentul conversiei.

E adevarat, acea masura i-a ferit pe debitori de saltul recent al CHF, dar validarea acesteia este doar una retroactiva. Iar acum ajungem la treia idee aparuta in spatiul public:

3) Sa se fi convertit la un moment dat creditele in franci elvetieni, in lei

Daca am merge pe un astfel de rationament, ar trebui din nou sa-l extindem la toate creditele, inclusiv in EUR sau in USD (si dolarul a crescut cu peste 50% fata de leu, incepand cu 2008). Daca n-am face acest lucru, ar insemna sa pretindem unui decident sau unor decidenti, ca acum 1 sau 2 sau 3 ani sa fi intuit ca vom avea aceasta apreciere doar a francului elvetian si sa aplice doar acestei monede un astfel de tratament. Deci, ori s-ar fi facut pentru toate monedele, ori pentru niciuna.

Si revenind cu una dintre intrebarile de mai sus: daca s-ar fi decis “administrativ” conversia tuturor creditelor in EUR inapoi in moneda nationala atunci cand cursul era 4,4 sau 4,5 acum 2 ani? iar debitorul nu ar fi avut sansa unui curs cu 5 pana la 10% mai mic in unele sub-perioade?

In concluzie, solutiile reale privesc mai degraba relatia banca – client:

Faptul ca avem in continuare un numar semnificativ de procese castigate de clienti in detrimentul bancilor arata ca solutii exista, intr-un cadru juridic, unul privat.

Poate unii s-ar fi bucurat sa vada vreo banca falimentara, cu toate ca impactul sistemic nu este de neglijat intr-un astfel de caz. Nu vedem falimente clasice, ci vedem iesiri de pe piata ale unor banci afectate dramatic de “veselia” cu care acordau credite. De pilda, actionarii Volksbank isi asuma o pierdere in momentul in care vand reteaua catre Banca Transilvania, deci apare si responsabilitatea creditorului in aceasta ecuatie. Tot Volksbank a studiat posibilitatea sa accepte rambursari ale creditelor in CHF la un curs cu 30% mai redus – ar fi o acceptare de catre un actor privat, care a constatat ca nu este realist sa astepte o recuperare mai mare de la debitori. Intre timp, decizia se amana in conditiile in care Volksbank Romania va fi inglobata in Banca Transilvania, dar probabil va reveni ca solutie, sub o forma sau alta.

OTP Bank Romania anunta ca pentru urmatoarele 3 luni va practica o dobanda cu pana la 1,5% mai mica la creditele in CHF. Este banca a carui Presedinterecomanda romanilor acum cateva luni in Ziarul Financiar sa-si pastreze creditele in CHF, pe principiul “mai rau nu poate fi”. Dar, iata ca poate fi.

Citeste intreg articolul si comenteaz pe Contributors.ro

Banca Nationala a Romaniei – de ce nu ne apara ea de francul elvetian?

#MediciBuni Dr. Ana-Maria Bota, medic primar ORL: „Tratez fiecare pacient așa cum m-aș trata pe mine însămi. Și mi se pare normal să fac asta”

#medicibuni Dr. Ioana Dumitrașcu-Biriș, medic cardiolog fetal MedLife: „Testele de ADN fetal nu pot înlocui ecografiile morfofetale în sarcină”

#medicibuni Dr. Horațiu Teodorescu, gastroenterolog MedLife: „Tusea, senzația de nod în gât și răgușeala ar trebui să aducă pacienții și la gastroenterolog“

#medicibuni Dr. Lucian Alecu, chirurg MedLife: „Dieta bazată pe alimente grase, procesate, pe consum de alcool și pe fructe dulci îmbolnăvește ficatul“

#MediciBuni – Dr. Ioana Raluca Sima: „ Cele mai multe dintre accidentele vasculare cerebrale și cazurile de demență pot fi prevenite”

#medicibuni Dr. Cătălin Magan, neurochirurg, despre o tânără cu fractură de coloană: „A ajuns la noi complet paralizată, am operat-o de urgență la MedLife Humanitas, iar acum a început să-și miște picioarele”

#medicibuni Dr. Tanita Mavriș, chirurg MedLife: „Adesea denumit «ucigașul tăcut», cancerul ovarian dă simptome precoce care pot fi confundate cu afecțiuni benigne”

MedLife prezintă tehnologia viitorului: de la drone și VR până la roboți medicali ce permit sigilarea vaselor direct de la consola chirurgului

MedLife achiziționează alți doi roboți da Vinci: „Este extraordinar că pacienții noștri vor avea acces la cea mai mare echipă de medici certificați în chirurgie robotică din România”

#medicibuni Dr. Cosmin Olariu, chirurg cardiovascular MedLife: „După 45 de ani, toți bărbații ar fi bine să fie văzuți de un cardiolog”

#medicibuni Dr. Laura Sinea, oncolog MedLife: „Cancerul mamar apare tot mai des la tinere, între 30 și 45 de ani. Este foarte important ca tratamentul să fie inițiat la timp”

#medicibuni Dr. Nicolae Florescu, cardiolog intervenționist MedLife, despre cele mai eficiente tratamente pentru afecțiunile severe ale inimii: „Am avut cazuri de mare risc, rezolvate cu bine, cu spitalizare redusă și cu evoluție ulterioară rapid favorabilă“

#medicibuni Dr. Victor Nimirceag, oncolog MedLife: „Pacientul vine deznădăjduit, cu un diagnostic greu, dar după discuția cu medicul, pleacă cu gândul că există soluții”

MedLife își consolidează poziția pe segmentul de oncologie printr-un nou parteneriat cu Institutul Sânului, extinzând serviciile dedicate tratamentului cancerului mamar

#medicibuni Dr. Cătălin Popa, chirurg MedLife: „Bărbații tineri sunt cei mai predispuși la hernia inghinală, mai ales dacă fac efort fizic într-un context nesusținut”

#medicibuni Dr. Cristian Țibea, ginecolog MedLife: „Avem o rată de succes foarte bună cu robotul, pentru că îmbină acuratețea operațiilor clasice, sau chiar mai mare, cu avantajele chirurgiei minim invazive“

După 14 diagnostice greșite, a ajuns la cel corect: un cancer urologic rar. Conf. dr. Florin Elec, urolog MedLife: „O intervenție chirurgicală cu tentativă de păstrare a rinichiului ar fi fost un dezastru pentru pacientă”

#medicibuni – Dr. Edina Iercan, medic dermatolog MedLife: „Persoanele active, care practică sporturi în aer liber, au nevoie regulat de screening dermatologic”

#medicibuni – Dr. Simina Condruz, oncolog MedLife: „Oncologia nu mai este o specialitate cu șanse mici de reușită. A progresat, avem multe terapii noi, iar pe pacient putem, de multe ori, să-l considerăm și vindecat”

#medicibuni – Dr. Claudiu Chitea, chirurg ortoped MedLife: „Sunt puține intervențiile ortopedice pe care să nu le putem face în România”

#medicibuni – Dr. Cristian Tefas, gastroenterolog MedLife : „Aproape 70% din totalul cazurilor de cancer colorectal ar putea fi prevenite dacă populația s-ar testa cu regularitate”

#medicibuni – Dr. Raluca Bidiga, pediatru MedLife: „Față de acum un deceniu, patologia pediatrică s-a schimbat. Au început să apară tot mai frecvent tiroiditele, diabetul, artritele”

Studiu MedLife: Tinerii români nu au nici informațiile, nici mijloacele necesare pentru a se proteja de bolile cu transmitere sexuală

#medicibuni – Dr. Denissa Olaru, oftalmolog la MedLife: „Lentilele de contact folosite incorect ne pun în pericol vederea și chiar ochii”

#medicibuni Dr. Diana Dobromir, medic-șef Laboratorul MedLife Medici’s: „Dacă nu sunt tratate, infecțiile cu Chlamydia și gonoreea pot duce la complicații severe”