BNR – in cautarea dezinflatiei pierdute (de Gh. Cercelescu )

Consiliul de administratie al Bancii Nationale a decis cresterea dobanzii de politica monetara de la 7 la 7,50%. Este o reactie la tendintele din economia romaneasca, marcata de puternice presiuni inflationiste, care ne indeparteaza de intervalul tintit in acest an (3-5%).

Originile presiunilor sunt cunoscute, forta cu care actioneaza este insa mai mare decat se astepta banca centrala in momentul stabilirii tintelor de inflatie pentru 2007 si 2008. Chiar si cei mai pesimisti analisti nu si-au inchipuit, probabil, ca seceta din agricultura va ridica atat de sus preturile volatile.

Cine ar fi putut banui actualele tensiuni turco-kurde si consecintele lor dramatice asupra pretului combustibililor, indeosebi al petrolului, care se apropie cu pasi repezi de 100 de dolari barilul?

Nici in ce priveste inflatia de baza, care este la mana BNR, nu existau motive sa se anticipeze depasirea nivelului avut in vedere in modelul folosit la tintirea inflatiei. Dar si cursul de schimb, care este un important element in descrierea inflatiei, are o alta traiectorie decat cea preconizata.

Cand leul crestea in greutate ca voinicul din poveste, preturile de import, care sunt in inflatia de baza, favorizau foarte mult procesul de dezinflatie. Socurile externe au taiat insa din elanul monedei nationale, care nu se mai apreciaza ca acum 8-9 luni, astfel incat stimulentul de dezinflatie s-a redus. Un alt factor legat de cursul de schimb este cel al accizelor.

Daca leul nu se apreciaza cat s-a proiectat initial si accizele influenteaza negativ procesul de dezinflatie.

Printre vestile proaste despre inflatie s-a strecurat si una buna. O vreme, PIB-ul efectiv a fost mai mare decat cel potential. Iar cand faci presiuni sa realizezi o productie peste nivelul pe care ti-l permit conditiile existente in economie (de forta de munca, de capital si tehnologie) trezesti demonii inflationisti.

De ceva timp, decalajul dintre PIB-ul efectiv si PIB-ul potential se reduce, fapt ce slabeste presiunile inflationiste. Ajustarea se face din ambele sensuri. Creste capacitatea de a produce neinflationist si se reduce ritmul expansiunii efective a economiei.

Analistii financiari sustin ca exista suficiente indicii ca ne apropiem de un echilibru intre cele doua PIB-uri, ca nu vom mai avea presiuni inflationiste din partea unei cereri excesive. Totusi, factorii care actioneaza in directia cresterii inflatiei sunt mult mai numerosi decat cei care fac presiuni in directia reducerii ei.

Iar decizia Consiliului de administratie al BNR de a creste dobanda de politica monetara cu o jumatate de procent vine in sprijinul celui de-al doilea grup de factori. Scumpirea creditului atrage capital strain. Intrarile de valuta maresc cererea de lei si duc la aprecierea monedei nationale, care favorizeaza procesul de dezinflatie.

Este evident ca politica monetara incearca, prin mijloacele sale specifice, sa faca fata noilor rabufniri inflationiste. Este insa la fel de clar ca numai cu dobanda sau cursul de schimb nu se mai poate rezolva mare lucru. Daca o politica este restrictiva, iar alta laxa nu poti obtine niciodata rezultatele dorite.

Romania are nevoie, mai mult ca oricand, de coordonarea politicilor economice, financiare si sociale. O asemenea coordonare este cu atat mai necesara cu cat Romania intra in randul tarilor cu economie de piata, care au o viata ciclica. Noi nu avem conturat inca un ciclu economic. Nu stim daca mai avem de urcat, suntem pe culme sau am inceput sa coboram.

Un lucru este insa cert: perioadele de ascensiune economica si de dezinflatie vor alterna cu cele de incetinire sau chiar stopare a cresterii si de eruperi ale inflatiei. Arta, de acum incolo, este de a armoniza in asa fel politicile incat astfel de variatii sa fie cat mai mici. In ultima vreme, au avut loc mai multe discutii pe aceasta tema intre guvern si banca centrala.

Iar, potrivit declaratiilor oficiale, s-a ajuns la o mai buna intelegere a nevoii de colaborare intre politici. Exista insa temerea ca intr-o perioada bogata in scrutinuri de tot felul este greu, daca nu imposibil, sa si faci ceea ce promiti.