Bucuresti, orasul mortii lente

Printr-un text care circula de cateva zile prin mesageria electronica, cercuri de prieteni cu constiinta civica se informeaza despre un studiu efectuat de Asociatia Eco-Europa si colaboratorii sai, la initiativa si sub coordonarea presedintelui Dragos Stan.

Este o campanie de culegere de informatii de mediu in Bucuresti, in urma careia s-a constatat o inrautatire alarmanta a sanatatii locuitorilor si o deteriorare grava a factorilor de mediu din oras. Cum toti cititorii lui HotNews.ro sunt prietenii mei, sunt sigur ca nu-i va lasa indiferenti acest tablou sumbru al situatiei grav existente in Capitala.

TRANSPORT

Pe langa tonele de praf pe care le inhaleaza lunar, cele doua milioane de locuitori ai Bucurestiului inspira si emanatiile gazoase cancerigene ale celor aproximativ doua milioane de automobile (cu tot cu cele aflate in tranzit sau venite pentru aprovizionare). Numarul acestora, pana in prezent, s-a dublat la fiecare cinci – sase ani.

Aproape jumate dintre automobilele care circula in Bucuresti functioneaza pe baza de benzina cu plumb. Fiecare masina elimina un kilogram de plumb pe an, substanta deosebit de nociva, care distruge calciul din oase, generand saturnism, decalcifieri. Femeile nasc copii anemici, cu un intelect scazut si un comportament in general deviant cand cresc.

Din cauza poluarii, aproximativ 30% din barbatii bucuresteni sunt sterili, iar femeile Capitalei au cel mai scazut nivel de fertilitate din tara.

CANIONUL

Statiile de betoane raspandite pe tot teritoriul, cladirile abandonate si vanturile care intra nestingherite in oras (din cauza defrisarilor masive, care au afectat perdelele de protectie din jurul Capitalei) depoziteaza lunar, conform ultimelor statistici, 273 tone de praf pe kilometru patrat.

Vantul, din fenomen salvator, a devenit un factor nociv in oras, deoarece blocarea circulatiei aerului prin aglomerarea constructiilor, mai ales a celor inalte, a condus la aparitia efectului „de canion”, adica la retinerea agentilor toxici (praf, oxizi, plumb, ozon etc) la nivelul la care respiram, iar la periferie nu face altceva decat sa aduca tone si tone de praf.

AGLOMERATIA URBANA

Pe de alta parte, din cauza aglomeratiei, Bucurestiul a devenit unul dintre acele orase in care nu iti doresti sa locuiesti: 9.009 persoane pe kilometru patrat, in conditiile in care in Berlin isi disputa aceeasi suprafata doar 3.905 locuitori, in Viena – 3.850, in Budapesta – 3.674, iar in Bratislava – 1.226.

Cel mai aglomerat sector din Bucuresti este sectorul 2, cu 12.724 locuitori pe kilometru patrat, urmat de sectoarele 3, cu 12.273 si 6, cu 10.874 locuitori/kmp. In schimb, sectorul „rezidential”, 1 adica, are o aglomeratie de doar 3.446 loc./kmp.

ASFIXIATI DE GUNOAIE

Bucurestiul produce aproape 2.000 de tone de deseuri pe zi. Primaria a recunoscut ca, in ultimii 15 ani, numai 80% din cantitatea de gunoaie menajere a putut fi colectata, restul de 20% ramanand a acoperi spatiile verzi, terenurile virane, malurile lacurilor etc).

O data cu venirea valurilor de caldura, de seceta, aceste deseuri menajere intra in putrefactie si aduna roiuri de muste si tantari, emana cumplite miasme ce calatoresc prin atmosfera si viciaza aerul pe care-l respiram.

APA CARE TE ATACA

Bucurestiul este singura capitala europeana fara o statie de epurare normala (detine una, dar este subdimensionata). Anomalia este ca, in industrie, 80% din apa consumata se ia din adancime, deci din cea mai nepoluata apa, in timp ce pentru populatie se ia din rau, prin statiile de filtrare.

Pentru a diminua riscul de imbolnavire al consumatorilor se recurge la clorinarea apei, lucru cu consecinte deosebit de grave asupra sanatatii populatiei. Introdus in apa pentru a ataca materia organica, clorul ingerat, absorbit prin piele sau inhalat sub forma de aburi la dus, ajunge in corp, unde are acelasi efect ca si in apa – ataca materia organica.

Clorul rezidual reactioneaza cu materia organica, formand trihalometanii (THMs), unul dintre acestia fiind cloroformul, substanta suspectata de producerea cancerului.

Sistemul de dezinfectare a apei cu clor, un gaz corosiv, solubil in apa, face sa scada rezistenta conductelor metalice care o transporta si in acelasi timp creeaza probleme de sanatate celor care sunt alimentati cu de 3-4 ori mai mult clor decat concentratia maxima admisa de organismul uman.

LACURILE DE AGREMENT – PERICOL PUBLIC

In ultimii 15 ani, apele lacurilor bucurestene preiau cantitati uriase de gunoi menajer si deseuri industriale ce se descarca direct in lacuri de catre cetateni si unitati economice.

De asemenea, lacurile mai preiau si o parte din deseurile lichide (fecaloid-menajere) ale locuintelor nou amplasate in vecinatatea acestora, la care se adauga cantitatile uriase de detergenti rezultati din spalarea masinilor, covoarelor etc.

DAMBOVITA, CE MIZERIE!

Canalizarea subterana a raului Dambovita permite tuturor particularilor si fabricilor riverane sa-si deverseze mizeriile neepurate fara a fi trasi la raspundere. Zilnic, cel putin 5 vagoane de materii fecaloide curg la vale, netratate, alimentand prizele de apa ale oraselor invecinate – Calarasi, Galati, Braila sau ale cetatenilor Deltei.

Pentru a nu mai vorbi si de apele celor cateva mii de fabrici care nu poseda sisteme de epurare eficiente, cu repercusiuni uneori de neimaginat asupra echilibrului natural si a sanatatii oamenilor.

CEL MAI MARE CIMITIR

Apoi, Capitala este probabil una dintre cele mai mari „cimitire” de autovehicule din lume. Potrivit unor estimari, 5 la suta din cele peste 1.500.000 de autovehicule inmatriculate in oras sunt abandonate prin parcari, garaje, curti, pe trotuare sau chiar pe carosabil, in vecinatati uneori foarte curioase, ocupand inutil spatii pe care le degradeaza.

Asta pentru a nu mai pomeni de nevalorificarea unor piese auto reciclabile sau refolosibile.

CANCER, MACARALE…

In Romania, azbestul este folosit cu nonsalanta la noile constructii (in placile de azbociment) si ca izolant, cu toate ca aceasta substanta este deosebit de periculoasa. Este interzisa in Europa civilizata de peste 30 de ani pentru ca particulele de azbest inspirate in plamani sunt cancerigene.

Peste 120 de macarale abandonate de circa 15 ani ne polueaza privirea si risca sa se prabuseasca peste noi. Demontatul lor costa mai mult decat contravaloarea fierului lor vechi.

Cele sapte pasaje rutiere din Bucuresti nu au fost reparate de 20 de ani si reprezinta un pericol atat pentru soferi, cat si pentru pietoni. Exemplul cel mai graitor este pasajul Marasesti, care, din cauza neconsolidarii, intra in fiecare luna cu cinci centimetri in pamant.

LACUL MORII – PERICOL IMINENT

Stratul freatic de suprafata s-a modificat periculos de mult in sensul cresterii cotelor sale la un nivel care poate periclita siguranta constructiilor din Bucuresti in cazul unor cutremure de pamant. Exista zone unde apa ajunge chiar sub fundatia unor cladiri. Acestea risca sa-si piarda verticalitatea din cauza solului imbibat cu apa.

De vina este si amplasamentul defectuos gandit al Lacului Morii. Acest „lighean” prost izolat, situat la peste 17 metri deasupra cotei Bucurestiului, a modificat prin presiunea exercitata conform principiului vaselor comunicante, cota naturala a zonei. Mai mult, o calamitate naturala ar dezagazui intre 20 si 60 de milioane de metri cubi de apa care ar inunda Capitala.

Acesta este raportul dezolant privind starea reala a orasului. La el, fiecare dintre noi poate adauga nenumarate aspecte cotidene care ne otravesc existenta. Este, de fapt, un raport la fel de dezolant asupra calitatii reale a seriilor de politicieni alesi in modul cel mai democratic, care s-au perindat in ultimii 15 ani la primaria generala si la cele ale sectoarelor.

Niciunul dintre ei nu s-a distins printr-o viziune sau o strategie care sa faca din Bucuresti un oras european si l-au lasat sa se adanceasca tot mai mult in mizeria sa tipic levantina.

Sa luam, ca singur exemplu, unul din cele mai mari jafuri post-decembriste, de dimensiuni comparabile cu „tunurile” bancare sau din privatizare: asfaltarea practic continua a strazilor, urmata la fel de neintrerupt de distrugerea lor pentru interventii subterane. Pentru ca se deruleaza permanent, nimeni nu pare sa constientizeze dimensiunile banesti ale dezastrului.

Pe primarii de sectoare chiar ca nu merita sa-i mai tina cineva minte – nici chiar pe cei care sunt actualmente in functie. Pe primarii generali ni-i mai amintim. Unul isi deruleaza linistit afacerile, altul este ingrijorat de vanturile reci ce vin din Suedia.

Ambii primari generali celebri au parasit functia pentru onoruri si mai mari: unul a fost prim ministru, iar altul a ajuns presedintele tarii. Sa ne dorim din toata inima ca similitudinile dintre ei sa se opreasca aici!