Calcule secrete pentru un guvern provizoriu (de Simona Popescu)

Cineva are mare nevoie ca macar o actiune politica majora sa-i reuseasca. Mai ales dupa esecul rasunator al referendumului. Acesta este argumentul care va atarna cel mai greu in balanta atunci cand se va pune problema validarii oficiale a deciziei conducerii PSD de a depune motiune de cenzura la inceputul sesiunii parlamentare. Peste doar cateva zile.

Ca au reusit sa impuna cateva proiecte sociale unui guvern vulnerabil nu se contabilizeaza la procentele PSD atat cat ar avea nevoie acest partid pentru relansare. De aceea este de presupus ca nu vor renunta la ideea inspirata de aerul curat de la Bran. Mai ales ca o astfel de actiune are mari sanse de izbanda.

Desi sunt inca multi aceia care cred ca, in cele din urma, PNL si PSD vor ajunge la o intelegere, motiunea nefiind decat un nou santaj pentru ca PSD sa obtina posturi si fonduri bugetare pentru oamenii sai din administratia locala.

In fata amenintarii anticipatelor, pentru ca nu cumva sa pice actualul cabinet, liderul UDMR Marko Bela a spus pe sleau: „Putem ajunge la o intelegere, lucrurile se pot rezolva fara sa trebuiasca sa cada Guvernul”.

Dar daca motiunea de cenzura este votata si Guvernul pica? De aici incolo, orice combinatie posibila devine subiect de speculatii. In primul mesaj adresat clasei politice dupa referendum, Traian Basescu cerea anticipate sau constituirea unui guvern puternic, sprijinit de o majoritate asumata in mod transparent.

Basescu invita politicienii sa caute criteriile pentru desemnarea unui guvern cu o legitimitate maxima in rezultatul alegerilor parlamentare din 2004 si referendumului din mai 2007. Se referea in mod clar la un guvern PD-PNL fara Tariceanu si vocalii sai. Altii au inteles ca s-ar putea constitui si un guvern PD-PSD-PLD. Dar nici PD, nici PLD nu se vor angaja la o guvernare comuna cu PSD.

Se vorbeste mult si despre formula PNL-PSD, un guvern Tariceanu 3. Insa liberalii au spus ca, daca trece motiunea, trec si ei in opozitie. Cuvantul „anticipate” este un fel de bau-bau pentru liderii partidelor. Sunt pregatiti sa le fenteze.

Daca n-au renuntat ei la suspendarea moca a presedintelui tarii, o total neavenita criza politica de vreun an, din care sa incerce toti sa traga foloase electorale, pot declansa si intretine pesedistii, fara nici o remuscare.

Ar putea proceda si in felul urmator: se propune un premier, in orice formula, il voteaza si, dupa o luna, sub orice pretext, aceiasi 322 il pica la vot, ar urma o alta nominalizare votata si, dupa o vreme, anulata de Legislativ. si tot asa pana la termenul alegerilor parlamentare.

PSD nu doreste, pentru ca nu e pregatit, sa-si asume singur guvernarea. si nici n-ar fi lasat. PNL nu vrea sa-si asume deschis colaborarea cu PSD. PD nu ar colabora cu PNL daca Tariceanu ramane lider si nici cu PSD, pentru ca s-ar compromite. PRM n-ar fi primit in nici un Guvern. UDMR sigur nu vrea anticipate, asa ca e dispus la orice compromis.

PC iese din orice calcul deoarece toti se tem ca i-ar putea trada din nou indata ce-si vede sacii in caruta. A inceput deci sa se contureze solutia guvernului de un an. Guvernele Stolojan si Isarescu, variante provizorii, au durat ambele tot in jur de un an. Ele au gestionat problemele curente ale tarii pana la organizarea alegerilor.

In ambele situatii, FDSN/PSD a fost partidul care a contabilizat in favoarea lui cele mai multe procente electorale. S-ar putea ca „guvernul de un an”, fie de tehnocrati, fie bazat pe ideea de uniune nationala, dar oricum condus de un independent, sa acumuleze majoritatea stabila pe care o cerea seful statului. Insa orice propunere este la mana presedintelui.

Daca Basescu nu le agreeaza planul, nimic nu-l obliga sa-l accepte. In cele din urma, va alege solutia pe care el insusi o va considera potrivita. Caz in care maretele proiecte ale celor din umbra vor deveni simple castele de nisip.