Care este prețul corect al cloud-ului guvernamental? România a pus în PNRR 500 de milioane de euro, cum e în alte țări / Despre proiect, pro și contra

500 de milioane de euro a alocat Guvernul Cîțu prin PNRR pentru realizarea unui cloud guvernamental, o infrastructură IT prin care toate ministerele și agențiile ar urma să fie legate într-o singură rețea și o singură bază de date interoperabilă. Despre controversatul proiect de cloud guvernamental se vorbește din guvernarea PSD, doar că atunci, în mandatul de premier al Vioricăi Dăncilă, costurile erau estimate la 45 milioane euro. Premierul Cîțu spune că noua sumă a fost stabilită de specialiști, iar anexele la PNRR arată și despre cine e vorba: Serviciul de Telecomunicații Speciale.

Ce este acela un cloud guvernamental și ce beneficii ar trebui să aducă pentru cetățeni și firme

O infrastructură IT de tip cloud implică în primul rând existența unor centre de date performante cu multe servere conectate la internet și software care permite utilizarea centrelor de date. Pentru utilizatori, simpli cetățeni, firme ori instituții publice, cloud-ul oferă aplicații informatice care pot fi accesate peste web, de oriunde și în orice moment, fără a avea grija resurselor (spațiu, capacitate de procesare etc). Principalul beneficiu, cel puțin pentru instituțiile publice, ar fi reducerea cheltuielilor pe achiziția neunitară de hardware și software și crearea de sisteme care nu comunică între ele.

Giganți precum Amazon, Microsoft ori Google au investit miliarde de dolari în astfel de centre de date pentru a susține serviciile furnizate la nivel mondial.

Cel mai recent exemplu este Amazon care a anunțat că va investi 2,5 miliarde euro pentru construcția unor centre de date în regiunea Aragon din Spania.

VIDEO Ce este cloud-ul și centrele de date care îl susțin

Google, spre exemplu, explică pe site-ul propriu cum centrele de date conțin o multitudine de servere care susțin servicii precum Gmail, Youtube ori Search. Practic atunci când cauți ceva pe motorul de căutare Google ori te uiți la un clip pe Youtube serverele lucrează pe fundal pentru ați livra aceste servicii și ele stochează datele și informațiile tale, precum email-uri ori fotografii. Datele stocate în „cloud” sunt de fapt date stocate pe serverele din centre de date.

Cloud-ul guvernamental în România: Cum s-a ajuns de la 45 milioane de euro plus investiții ulterioare la 500 milioane de euro

În Guvernarea PSD, când premier era Viorica Dăncilă, Ministerul Comunicațiilor, condus de Petru Cojocaru (PSD), în parteneriat cu Agenția pentru Agenda Digitală a României (AADR) și Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS) au vrut să dezvolte o platformă națională de cloud guvernamental, un proiect cu o valoare de 45 milioane euro (fonduri UE și de la buget).

Bogdan Cojocaru, ministrul Comunicatiilor

Foto: Arhiva personala

„Principalul beneficiu în implementarea proiectului de Cloud guvernamental vizează reducerea cheltuielilor în rândul instituțiilor publice. Concret, se vor reduce costurile pentru achiziționarea de echipamente și servicii IT în sectorul public, inclusiv hardware, software, dar și pentru alte operațiuni. Instituțiile publice nu vor mai avea povara asigurării mentenanței sistemelor informatice, fiind diminuate deopotrivă costurile pentru migrarea serviciilor către platforme noi.”, declara, în vara anului 2018, Petru Bogdan Cojocaru, ministrul Comunicațiilor și Societății Informaționale.

Atenție! Și atunci se preciza în Ghidul solicitantului că proiectul va asigura resurse tehnologice în mediu virtual pentru instituţiile publice, în vederea livrării serviciilor publice în format electronic, prioritar pentru evenimentele de viață, iar ulterior, prin investiții suplimentare se va extinde cloudul guvernamental, astfel încât să fie transferate restul aplicațiilor software utilizate în administrația publică.

Augustin Jianu, fost ministru al Comunicatiilor

Foto: AGERPRES

Augustin Jianu, fostul ministru al Comunicațiilor în Guvernul Grindeanu, care a vrut să facă acest proiect în parteneriat public-privat, a atenționat atunci că așa cum era gândit la vremea respectivă acel cloud va fi o cheltuială mai inutilă decât portalul eRomânia, din aceleași motive: se pune ‘carul înaintea boilor’ – milioane de euro pe o infrastructură care nu se știe dacă și cum va fi folosită.

„Ministerul Comunicațiilor (MCSI) “pune carul înaintea boilor” și construiește un sistem prin care livrează IaaS (Infrastructure as a Service), fără să știe exact le ce va fi folosită infrastructura sau de către cine. MCSI repetă greșelile pe care le-a făcut și în cazul proiectului e-România 2, proiect prin care Guvernul Boc a cheltuit aproximativ 12 milioane de euro pentru a dezvolta o platformă inutilă. Acest proiect de cloud este “exact ce ne lipsea” – încă o platformă. (..)

MCSI a aprobat de curând și un alt ghid pentru “e-Guvernare și interoperabilitate”. Deși ghidul de cloud prevede că “proiectul va asigura resurse tehnologice în mediu virtual pentru instituțiile publice, în vederea livrării serviciilor publice în format electronic, prioritar pentru evenimentele de viață”, ghidul de e-Guvernare și interoperabilitate nu prevede utilizarea cloud-ului guvernamental pentru evenimentele de viață aferente stării civile.

Ba mai mult, în conformitate cu ghidul de e-Guvernare și interoperabilitate MAI își face propria infrastructură tip cloud, pe care încearcă să o “deghizeze”, într-o manieră extrem de “inteligentă”, sub denumirea de “Hub”. Pentru că nu există nicio explicație logică, nu pot decât să presupun că grupurile de interese din jurul MAI și MCSI au împărțit frățește banii europeni pentru digitalizare.”, declara în vara anului 2018 Augustin Jianu.

Proiectul nu a mai fost dezvoltat, dar ideea a rămas.

De ce ar fi costat doar 45 milioane euro proiectul de cloud din guvernarea PSD?

Surse guvernamanetale care au dorit să-și păstreze anonimatul au precizat pentru HotNews.ro că „la acel moment s-a dorit ca proiectul să fie sub 50 milioane de euro, ca să nu se implice Comisia Europeană – marea frică a funcționarului român. Sursa estimărilor privind costurile a fost atunci Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS). Doar că li s-a cerut să se încorseteze în 45 milioane de euro, ceea ce a produs blocaj. Pentru că toată infrastructura, inclusiv centrele de comandă și securitate, nu se încadrau.”

Trei ani mai târziu, în 2021, Guvernul PNL-USR-PLUS-UDMR, condus de premierul Florin Cîțu, a propus alocarea a 500 milioane de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) pentru cloud-ul guvernamental.

Click pentru a deschide

În anexele la PNRR este prezentată o detaliere a celor 1,89 miliarde de euro care vor lua calea digitalizării

Click pentru a deschide

Pentru cloud guvernamental este alocată suma de peste 373 milioane de euro, iar pentru migrare/dezvoltare aplicații – alte 170 milioane de euro.

Cum s-a ajuns de la 45 milioane de euro la 500 milioane de euro?

„Eu vă spun ce spun specialiștii. Există un cost. În PNRR totul este în detaliu și ar trebui văzută și partea de cost, cum a fost fiecare proiect bugetat. Specialiștii spun că este necesară suma de 500 de milioane de euro”, a declarat în data de 3 iunie, premierul Florin Cîțu, la finalul unei ședinte de Guvern în care s-a adoptat o propunere de politică publică care vizează cheltuirea a 2,4 miliarde de euro în următorii 10 ani pentru transformarea digitală a României.

Cine sunt ‘specialiștii’ care au indicat suma de 500 milioane euro pentru cloud: Serviciul de Telecomunicații Speciale

Premierul nu a spus cine sunt acești „specialiști”, dar Anexele integrale la PNRR publicate de Guvern prezintă estimarea costurilor pentru fiecare componentă a viitorului cloud guvernamental, iar sursa datelor este Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS).

Click pentru a deschide

În PNRR se spune că realizarea cloud-ului guvernamental va presupune dezvoltarea și operaționalizarea a 4 centre de date Tier IV by design, infrastructură si tehnologii pentru servicii de cloud până în decembrie 2024.

Vor fi dezvoltate 25 aplicații de servicii digitale guvernamentale cloud-native în PaaS și migrarea celor existente cloud-ready / virtualizate în IaaS până în trimestrul 2 din 2026.

Pentru realizarea primelor 2 centre de date principale, documentația tehnico-economică, infrastructura IT necesară și salarizarea personalului din Unitățile de Management a Proiectelor ( UIP), STS a estimat suma de peste 135,8 milioane de euro. Pentru exact aceleași componente dar pentru celelalte 2 centre de date secundare, STS a estimat suma de 138,7 milioane de euro.

Nu este clar de ce costurile sunt mai mari la centrele de date secundare.

Click pentru a deschide

Alte aproape 200 de milioane de euro sunt alocate pentru sisteme de operare, baze de date, servere de aplicații, testare, suport tehnic și mentenanță evolutivă pentru 5 ani, cifrele fiind estimative pe baza datelor statistice proiectelor anterioare implementate pentru beneficiarii STS, dar și pe baza datelor din piața de profil.

Cloud guvernamental în alte țări: Proiecte în parteneriat public-private în care giganți IT au investit sute de milioane de euro, dar și cloud-uri de stat de peste 1,2 miliarde de euro

Anexa din PNRR care arată costurile estimate pentru cloud-ul românesc prezintă și modele de cloud implementate în alte țări, cele mai multe implementate în parteneriat public-privat cu giganți precum Microsoft ori Google. Sunt însă și cloud-uri de stat care depășesc valoarea de 1,2 miliarde de euro.

Grecia: Microsoft va dezvolta în Grecia un centru de date pentru soluții în cloud pentru cetățeni, firme și bănci, despre care un purtător de cuvânt al Guvernului de la Atena a spus că va presupune crearea unei infrastructuri IT de 500 milioane de euro, plus investiții anuale de 50 de milioane de euro în anii următori. Investiția, anunțată în octombrie 2020 este cea mai mare făcută de Microsoft în cei 28 de ani de când activează în piața elenă.
Italia: Un alt exemplu prezentat de Guvernul României este Planul de Redresare și Reziliență al Italiei care propune realizarea unui cloud guvernamental cu o valoare de peste 1,2 miliarde de euro, din care 50 milioane de euro vor fi alocați pentru crearea unui centru de date de către Ministerul Afacerilor Interne din această țară.
Polonia: Microsoft a anunțat în vara anului trecut un plan de investiții de 1 miliard de euro în această țară pentru servicii de cloud.
În acest sens s-a încheiat un acord strategic cu Chmura Krajowa (National Cloud), furnizorul național de soluții de cloud, creat în 2018 de către PKO Bank Polski, cea mai mare bancă din Polonia și Fondul de Dezvoltare al Poloniei (PFR).

În luna aprilie din acest an, Google a lansat o infrastructură de cloud în Varșovia, Polonia, tot în parteneriat cu furnizorul național de cloud Chmura Krajowa, proiect despre care se estimează că ar fi undeva la 2 miliarde de euro.

Experți IT despre costurile de 500 milioane de euro ale cloud-ului românesc: Între „costuri ok” și ‘o cheltuială inutilă care nu va aduce niciun avantaj cetățenilor’

1. Alexandru Lăpușan, CEO și fondator al Zitec, unul dintre principalii furnizori locali de soluții IT și cloud, consideră că bugetul este foarte mare și că ar putea fi o cheltuială inutilă.

„Incapacitatea guvernului și a oricăror servicii să facă un cloud PaaS va face să fie o cheltuiala inutilă. Va satisface dorințele unora care își doresc clădiri și datacentere. Nu va aduce nici un avantaj cetățeanului.
Este un proiect megalomanic, dar spre deosebire de eRomania nu va fi un fail public, pentru că nu va ști nimeni dacă este folosit sau nu. Este proiectul perfect pentru funcționarul român cu putere de decizie. Singura șansă ar fi fost într-un PPP (parteneriat public privat) cu un furnizor de cloud de top. Dacă modelul polonez ne depășește, măcar ceva apropiat ar fi fost de dorit.
Faptul că migrează o aplicație nu înseamnă decât că îi schimbă hostingul. PaaS înseamnă să îmi virtualizezi infrastructura și pot comanda eu să deschid sau să închid mașini, precum și alte servicii speciale”, a declarat pentru HotNews.ro Alexandru Lăpușan, CEO și fondator al Zitec.

2. Un alt expert în servicii de e-guvernare care a dorit să-și păstreze anonimatul este de părere că estimarea de costuri este în regulă.

„La nivel de estimări, mi se par ok (sunt în limita specifică estimărilor – i.e, maxim 25% în plus, reglabil în procesul de achiziție). Din anexa de costuri, nu ar strica, totuși, o întrebare: de ce diferă liniile 5 și 12: straniu că centrul de date secundar 2 costă mai mult decât centrul de date principal 2. În rest, costurile sunt ok pentru un Tier IV cloud.”, a precizat sursa citată.

Ce câștigă o firmă privată dintr-un proiect de cloud în parteneriat public privat și ce costuri ar avea statul?

Un astfel de proiect de PPP s-a luat în calcul în 2017 și s-ar fi realizat dacă nu ar fi căzut Guvernul Grindeanu, susține sursa citată.

„În general, în astfel de proiecte de PPP costurile se pot împărți astfel:
1. Statul vine cu terenul, susține costurile clădirilor (inclusiv HVAC-ul (n.a Heating (H), Ventilation (V), Air conditioning (AC) -încălzire, ventilatie și aer conditionat.), pe un proiect comun agreat) și suportă costurile de operare (curent electric, securitate fizică etc).
2. Privatul vine cu tehnologia și tehnica (hardware și software) și cu experții.
La final, statul are un cloud cu resurse asigurate de privat, dar dă la schimb privatului o bucată (jumătate, în Danemarca, de exemplu – ei au făcut cu Google), care îi costă și spre zero pentru că operarea este susținută de stat.”, a mai precizat expertul IT.

3. Un alt expert IT care a dorit să-și păstreze anonimatul este de părere că PNRR-ul este lipsit de viziune, și a transmis un punct de vedere mai elaborat.

„Avem un plan, păcat că nu avem o viziune. PNRR (în ansamblu dar și în ceea ce privește transformarea digitală) este o compilație de proiecte și măsuri propuse cel mai probabil de diversele servicii secrete și de anumite grupuri de interese private. Nu degeaba dl. Câțu face trimitere la „specialiști” când este întrebat despre digitalizare.
Referitor la sumele prevăzute pentru infrastructura de tip cloud, tot ce trebuie înțeles este că nu au sens decât din punct de vedere al achiziției de echipamente și licențe. Cu alte cuvinte, ele nu reflectă serviciile electronice necesare, cantitatea sau calitatea acestora și nici numărul de cetățeni care vor beneficia de acestea – iar asta este extrem de periculos pentru că permite și chiar invită riscul realizării unei investiții supradimensionate nevoilor.
Faptul că sumele sunt structurate în categorii de tip “realizare centru de date”, „infrastructură centru de date”, și apoi separat licențele pentru sisteme de operare, baze de date etc., relevă faptul că statul știe deja ce costuri sunt, deși nu știe ce servicii va presta și către câți utilizatori. Am mai văzut și în trecut aceeași abordare și în cadrul altor proiecte de succes răsunător precum eRomânia. O parte însemnată din ceea ce înseamnă conceptul de cloud este de eliminarea costurilor inutile prin dimensionare elastică și on-demand a infrastructurii, în funcție de cerere.
La noi, infrastructura pare bătută în cuie și cunoscută apriori. Asta ca să nu punem la socoteală și faptul că toate sumele se opresc în 2025 și nu există nicio indicație cu privire la sursa finanțării după 2025. În loc să lase companiile private care știu să facă cloud și care au experiență dovedită de către piață, statul se substituie acestora și creează un cadru rigid pentru finanțarea acestui cloud, în perfectă contradicție cu conceptul de elasticitate.
Nu numai asta, dar statul, deși nu are nicio experiență reală în realizarea de infrastructuri cloud și în livrarea de I/P/SaaS către clienți își propune să gestioneze o bucată însemnată din construcția și managementul infrastructurii. Din păcate, statul nu are nici know-how-ul și nici capacitatea de a face ce și-a propus să facă. Singura abordare viabilă ar fi negocierea unui contract strategic de tip PPP, pe o sumă macro (fără indicații cu privire structura alocării fondurilor) și selectarea a unul sau doi furnizori globali de astfel de servicii care să gestioneze implementarea și livrarea serviciilor în conformitate cu cerințele impuse de stat.
Practic, statul nu ar trebui să facă micro-management ci ar trebui să trateze cloud-ul ca pe un blackbox pentru care să definească doar intrările și ieșirile, fără să își dea cu părerea despre ce ar trebui să conțină acest blackbox sau despre mecanismele prin care se ajunge de la input-uri la output-uri.
Prin contrast, abordarea prezentată în PNRR este similară cu construcția unei case în care acoperișul stă la bază, fundația stă deasupra, iar materialele de construcție necesare sunt bugetate înainte de a exista un proiect tehnic.”, a precizat pentru HotNews.ro sursa citată.

4. Andrei Nicoară, un alt expert în servicii de e-guvernare, a tratat recent pe Contributors.ro subiectul cloud-ului guvernamental. Acesta susține că UE a început să pună accent pe conceptul de cloud suveran în contextul răboiului comercial SUA-China.

„Odată cu activarea armelor economice de tip embargo tehnologic de către SUA împotriva Chinei, Uniunea Europeană și-a descoperit vulnerabilitatea strategică și a introdus în discursul public conceptul de cloud suveran.
Viziunea sa cuprinde o rețea de centre de date guvernamentale, în fiecare stat membru, interoperabile și capabile să preia din mers activitatea unui membru dacă acesta suferă un incident catastrofic, toate fiind bazate pe tehnologie hardware și software produsă de companii aflate 100% sub jurisdicție europeană.
Cum administrația americană și-a dovedit controlul asupra activității companiilor americane cu activitate și filiale în Europa, prin legislația CLOUD Act, există un proces de îndepărtare a acestora din zona guvernamentală europeană bazat pe apariția unui standard de evaluare, în lucru la ENISA (agenția UE răspunzătoare de securitatea rețelelor informatice), a serviciilor de cloud, precum și pe un efort privat al unor companii cu rădăcini europene de completare a portofoliului de tehnologii necesare (proiectul GAIA-X).”, susține Andrei Nicoară.

O altă problemă dificilă, în opinia acestuia, este identificarea ” echipei tehnice de înaltă calificare” pentru acest cloud. Deși legislativ ar avea misiunea să ofere aceste servicii ADR nu a acumulat astfel de competențe tehnice, iar CNIF nu a alocat resurse, în realitate singura instituție care oferă în mod curent servicii de centru de date și IaaS pentru instituțiile publice este STS. (..)

Oferirea de servicii de tip PaaS și SaaS de către STS ar muta responsabilitatea asupra unei părți semnificative de activitate guvernamentală din zona SRI – Cert-RO către STS afectând o activitate mult mai complexă decât zona de cyber-security și astfel a suferit, în timp, blocaje mai mult sau mai puțin transparente.

Recurgerea la operarea cloud-ului guvernamental de către un operator privat ar putea fi securizată prin metode specifice însă ar fi, probabil, primită negativ de populație atrăgând costuri politice”, spune acesta.

Andrei Nicoară a dat și câteva exemple de centre de date implementate în România.

„În 2010, ce-i drept cu beneficiar și antreprenor care se cunoșteau bine știind clar ce-și doresc și sub auspiciile unei piețe a construcțiilor mai ieftină, OMV-Petrom a construit în Dămăroaia un complex ce conține cel mai mare centru de date din România, de 1000 mp / 3MW, și birouri pentru 2.500 de oameni cu 130 milioane euro (locație de o dimensiune potrivită pentru a susține întreg IT-ul guvernamental).

Mai recent, în 2020, Telekom a amenajat spații pre-existente ca centru de date pentru 300 de rack-uri cu 3,5 milioane de euro. Deși echipamentele IT sunt preponderente în costul unui cloud existența unor referințe interne de acest gen și internaționale a limitat istoric inițiativele românești de cloud guvernamental la zone periferice, cu sume statistic plauzibile și fragilitate a serviciilor oferite, putând enumera aici cloud-ul ICI de 17 milioane euro și inițiativa ADR de 40 de milioane.„, a mai scris Andrei Nicoară.

HotNews.ro a solicitat un punct de vedere și de la STS cu privire la costurile de 500 de milioane euro estimate pentru cloud-ul guvernamental și vom reveni cu răspunsuri imediat ce le vom primi.