Cateva observatii despre Guvernul Voiculescu

Guvernul Ponta II este, la o analiza atenta, Guvernul Voiculescu. Avatarurile sale politice – Liviu Dragnea si Crin Antonescu – stapanesc zonele financiare si de control din noul guvern rezultat dupa alegerile din 9 decembrie 2012. Victor Ponta a ramas sef in Guvern doar cu numele. Partidul, si asa controlat in mare parte de Drangea, trece acum in totalitate sub tutela sa. In mana secretarului general al PSD sta de acum biciul si zaharelul: dezvoltarea regionala si administratia. Va fi dispecer de fonduri europene, va imparti banii din administratie. Ambele sunt parghii eficiente de imblanzit baroni locali si lideri de filiale. Cine din partid se mai uita la ce zice Victor Ponta?

Premierului Victor Ponta ii raman schimburile politicoase de injuraturi cu Traian Basescu, ca sa nu incalce acordul predat liderilor europeni, si pozele facute la Bruxelles cu acestia din urma. Ponta a avut ocazia sa formeze o majoritate alternativa cu UDMR, sa-si consolideze astfel puterea dar a cedat presiunii baronilor PSD, ratand astfel ultima sansa de se elibera de troica raului Voiculescu-Dragnea-Antonescu.

Nu ca Ponta ar fi personajul pozitiv impiedicat sa faca bine de troica pomenita mai sus, dimpotriva. E un plagiator dovedit si un politician profund instabil. Insa scorul mare obtinut de USL in 9 decembrie a impus o realitate pe care nici Traian Basescu nu a mai putut sa o ignore. A trebuit sa-l desemneze pe Victor Ponta premier. Liderul PSD avea, am mai spus-o, doar doua optiuni: cu sau fara liberali la guvernare.

Un Guvern cu UDMR si fara liberali era singura solutie pragmatica, rationala in tentativa de a limita ascensiunea unei puteri abuzive, de a elimina unele influente nefaste asupra Romaniei. Erau opoi obligatoriu de izolat, prin trimiterea lor in opozitie, vocile violent anti-occidentale si anti-americane din politica romaneasca.

Aceast tren a trecut, iar Ponta nu se va mai intalni curand cu alta ocazie de a castiga mai multa autonomie, de a-si consolida puterea uzurpata de Voiculescu&co si de a se scapa de situatia umilitoare de a fi pus la colt in studiourile Antenei 3 ori de cate ori deviaza prin initiative personale de la linia politica impusa de Dan Voiculescu.

Veti spune, poate, ca atribuirea titulaturii de „Guvern Voiculescu” este o exagerare. Voiculescu nu doar ca este parintele si ideologul USD, dar contributia sa in campanie a fost in mod evident importanta prin prestatia Antenei 3. Prin urmare, era logic si legitim, din perspectiva sa cel putin, sa revendice cat mai multa putere, direct sau prin politicieni foarte apropiati ca profil si mod de actiune. Apoi, ca Voiculescu influenteaza in mod clar guvernarea in functie de interesele sale s-a vazut limpede in ultimele zile ale Guvernarii Ponta, cand a impus modificarea legii CNA printr-o ordonanta botezata in mod sugestiv in presa „ordonanta Voiculescu”.

Ponta avea posibilitatea sa-i limiteze influenta in noul cabinet intr-un singur mod: construind o majoritate fara el. Or, la cele mai mici manifestari de independenta (anuntarea oficiala a negocierilor cu UDMR imediat dupa inchiderea urnelor, discutiile cu Traian Basescu) Victor Ponta a fost pur si simplu executat la Antena 3 si adus la ordin in partid de baronii cu interese comune cu ale lui Voiculescu (Mazare, Nichita, Oprisan, Dragnea).

Si acum cateva observatii de continut: avem un guvern obez, departe de supletea promisa in campanie si cu probleme serioase de integritate. Fenechiu si Dragnea sunt trimisi deja in judecata si risca o condamnare in timpul mandatului. In mod normal, asta ar dauna imaginii guvernului.

La fel de bine, o eventuala condamnare ar putea fi utilizata ca si pana acum pe post de munitie in eterna lupta cu „justitia lui Traian Basescu”, cu presedintele care „saboteaza mai departe guvernarea cu insitutiile controlate de el”. Numaram apoi destule figuri compromise in diverse scandaluri publice: Banicioiu, Oprea, Sova, Nica.

Ar mai fi de notat ca Partidul Conservator a obtinut in realitate trei ministere banoase: agricultura, turismul si IMM-urile fiind topit intr-unul singur. Ar mai fi de observat apoi ca ministerele de forta sunt la PNL, adica tot la cuplul Voiculescu-Antonescu: internele (Stroe), finantele cu ANAF cu tot (Chitoiu, adica Rusanu, adica garda veche), justitia (Pivniceru).

Unii spun ca Guvernul Ponta 2 arata a cabinet de tranzitie, ca e ceva provizoriu, menit sa dureze putin, cel mult pana la modificarea Constitutiei cand apele se vor limpezi si in interiorul USL. Daca PSD si PNL vor opera modificarea legii fundamentale in primele sase luni de guvenare, asa cum anunta Victor Ponta in campanie, vom afla daca functia de presedinte mai este o miza in 2014. Abia atunci vom sti daca si in ce fel jocul politica se va reseta. Dar pana la modificarea Constitutiei e cale lunga.

Pana una alta avem un guvern Voiculescu, nu Ponta 2, cu sanse bune de a se mentine la putere cata vreme beneficiaza in Parlament de o sustinere de peste 60%. Sigur ca e o majoritate doar aparent solida. Potentialul ei de rupere exista si nu poate fi ignorat data fiind calitatea slaba a noilor parlamentari. Insa tocmai asta ii face si usor de manipulat si de subordonat intereselor unor grupuri restranse de la varful piramidei puterii.

Un rol important in mentinerea sau in prabusirea credibilitatii Guvernului Voiculescu (impropriu spus Ponta II) il vor juca doi factori cheie: unul extern, altul intern. Factorul extern inseamna accesul la finantare, cel intern este legat de justitie.

In martie expira acordul cu FMI si Comisia Europeana si se inmultesc semnalele ca noul Guvern va avea dificultati majore in a ajunge la o noua intelegere. 2013 se anunta oricum dificil din punct de vedere economic, asa ca blocarea accesului la resurse (imprumuturi, bani europeni) ar putea eroda rapid credibilitatea si sustinerea populara a noului cabinet.

La fel de importanta este functionarea justitiei. Mona Pivniceru a ramas ministru dupa esecul recrutarii unor profesionisti respectabili la sefia DNA si Parchetului General. Justitia plus alte institutii de verificare si control vor ramane singurele parghii capabile sa echilibreze cat de cat un sistem care tinde spre putere absoluta. Rezistenta acestor institutii in fata unor agresiuni inevitabile va fi iarasi importanta.

Daca Traian Basescu mai poate juca un rol politic, (semnarea protocolului de colaborare cu Victor Ponta este irelevanta), daca mai are capacitatea de a mentine institutii cheie in viata vom vorbi cu alt prilej. Este un subiect in sine, merita tratat separat.

In lipsa unor institutii independente care sa limiteze si sa sanctioneze eventuale abuzuri ale noii guvernari, puterea nu va avea practic opozitie. PDL nu dispune nici de forta, nici de credibilitate cu lideri ca Vasile Blaga sau Elena Udrea, care viseaza cu voce tare sa preia sefia partidului.

In concluzie, in functie de cum vor evolua evenimentele in plan extern, de modul in care se vor raporta FMI, Bruxelles-ul si Washington-ul la noua putere de la Bucuresti, in functie de supravietuirea unor institutii cheie din stat, in functie de modul cum se vor armoniza interesele PSD si PNL in privinta modificarii Constitutiei, vom sti daca noul Guvern este de tranzitie sau de cursa lunga.

In tot cazul, Victor Ponta pare astazi o simpla marioneta, un politician slab, sufocat de troica Voiculescu-Antonescu-Dragnea.

Cea mai pesimista perspectiva ar fi ca nici macar acesti factori nu sunt in realitate determninanti, cata vreme capacitatea de manipulare prin presa a celor care astazi detin puterea se mentine la cote alarmante.