Cateva observatii despre mocirla lui Basescu si Ponta

Poate ati uitat de unde a inceput totul. In urma cu o saptamana, pe 8 aprilie, ziarul Gandul publica extrase din referatul procurorilor in cazul Duicu, si prezenta in esenta un posibil caz de trafic de influenta la varful Guvernului. In referat scria negru pe alb ca premierul Ponta l-a sunat pe seful politiei, Petre Toba, pentru a-l chema la Palatul Victoria. Aici se afla baronul Duicu, venit la Bucuresti sa-si instaleze un amic pe o functie importanta in Ministerul de Interne, drept rasplata pentru niste interventii in justitie care l-au scapat pe baron de ANI.

HotNews.ro a publicat in copie pasajul din referat care reprezinta practic acuzatia de trafic de influenta la varful guvernului. Este fara precedent ca procurorii sa relateze cu atata claritate fapte menite sa incrimineze un prim-ministru, implicandu-l astfel intr-o urata afacere de coruptie. Dar totul a cazut, din pacate, in derizoriul luptei politice.

„Aici, de la cabinetul prim-ministrului, l-a sunat pe Ponea, transmitandu-i ca la premier se afla ministrul afacerilor interne. Apoi, Duicu i-a transmis lui Ponea un SMS, transmitandu-i ca prim-ministrul l-a chemat pe Toba Petre (seful Politiei Romane – n.red)la Guvern. La solicitarea primului ministru, Toba s-a prezentat la Guvern, prilej cu care aici s-a intalnit cu Duicu care i-a solicitat mentinerea temporara a lui Ponea in functia detinuta si promovarea sa ulterioara in functia de director adjunct al Directiei Ordine Publica, solicitare cu care numitul Toba Petre s-a aratat de acord”, se arata in referatul DNA.

Cum s-au pierdut pe drum toate aceste acuzatii? Cum am ajuns noi, astazi, in loc sa discutam despre coruptia de la usa premierului, o tema care in orice tara din UE zgaltaia serios scaunul premierului, sa vorbim aiurea despre subiecte colaterale, ridicole? Cum s-a reusit, pentru a nu stiu cata oara, sa se mute intreaga atentie de la fondul problemei la forma? Azi toata lumea e scarbita de cat de urat vorbesc presedintele si premierul (groaznic, intr-adevar). Subiectul principal nu mai este, prin lansarea abila a unor diversiuni, cat de mult s-a intins coruptia in Guvernul Ponta, cu tentacule pana in biroul primului ministru (ceea ce-i mai groaznic decat limbajul de mahala). Procedeul deturnarii atentiei este deja clasic. Un foc se stinge istet cu o mare valvataie aprinsa alaturi.

Cu cateva ore inainte de aparitia informatiilor bomba din dosarul Duicu, premierul Ponta anunta precipitat finalizarea verificarilor realizate de corpul de control al guvernului in cazul Nana. Ponta a iesit frumos la televiziunea lui Ghita, acuzand ca 80% dintre terenuri sunt returnate ilegal, ca s-ar fi comis un lung şir de infracţiuni şi retrocedări ilegale si ca beneficiarul final din 2013 este Traian Băsescu. Subiectul Nana se umflla a doua zi, taman cand in public apar primele informatii despre presupusul trafic de influenta la varful Guvernului, cu Ponta protagonist intr-o acheta cu baroni. Nu doar corpul de cotrol al guvernului, ci si subcomisia parlamentara termina, ca prin farmec, ancheta in cazul Nana. Senatoarea PSD Gabriela Firea pluseaza: toate contractele sunt lovite de nulitate deoarece firma italiana de la care a cumparat terenurile fiica presedintelui ar fi fost inactiva la data realizarii tranzactiei.

Asa a inceput un monstruos scandal intre presedinte si premier. S-au aruncat cuvinte grele, s-au trecut toate liniile rosii si limite ale bunului simt de ambele parti. Greu de stabilit daca premierul Victor Ponta stia ca dosarul Duicu contine acuzatii explozive la adresa sa, ripostand in consecinta cu acuzatii si sesizari la Parchet impotriva presedintelui Traian Basescu, sau daca aparitia celor doua evenimente – referatul procurorilor si finalizarea anchetei Nana – este o pura coincidenta. Foarte probabil ca Ponta a incercat sa pareze acuzatii de o gravitate maxima cautand, pe de-o parte, sa minimalizeze cazul Duicu si sa maximizeze cazul Nana. Ponta a prezentat dezvaluirile aparute inpresa drept o inscenare basista si a negat vehement faptele prezentate de procurori in dosarul Duicu. Pentru a fi mai convingator, s-a si mutat din Palatul Victoria, gest de un ridicol sublim dar in logica fricii de „inscenari” si a razboiului prezentat mai sus.

Astfel, o investigatie realizata de procurorii anticoruptie fost ingropata de o ancheta pur politica. In plus, publicului i se transmite mesajul ca totul se reduce la eternul „razboi intre palate”, ca Basescu l-a atacat pe Ponta cu cazul „Duicu” iar premierul i-a replicat sefului statului cu dosarul „Nana” sau invers, depinde de perspectiva. In tot cazul, Traian Basescu a intrat in jocul lui Ponta, acceptand sa coboare, cum s-a exprimat, „in mocirla”. Si a intrat adanc, riscand sa compromita totul in jurul sau: anchetele procurorilor, credibilitatea DNA, demnitatea functiei.

Exact in acest punct, sustinatorii lui Basescu vor sari urland: bine i-a facut lui Ponta, merita sa raspunda cu un cap un gura la cate lovituri sub centura a incasat, hotilor si derbedeilor trebuie sa le vorbesti pe limba lor ca sa inteleaga etc, etc, etc. Cei care gandesc asa nu sunt cu nimic diferiti de publicul Antenei 3, obisnuit sa urasca, nu sa gandeasca.

Daca ar gandi putin, ar realiza ca amenintarile adresate senatoarei Firea, avertizata de seful statului ca intr-o buna zi s-ar putea sa nu-si gaseasca sotul pe acasa la cate probleme are primarul Pandele, au facut un rau imens justitiei si DNA-ului in special. Adica tocmai intr-un moment cand DNA-ul ajunge cu ancheta in cancelaria primului ministru, Traian Basescu se trezeste sa sugereze ca dispune de justitie cand si cum are chef, ca are puterea de a neutraliza cu anchete pe oricine il calca pe coada.

Fix cand Ponta il acuza ca dirijeaza anchete impotriva sa, ca „insceneaza” montaje de presa, presedintele Traian Basescu ofera pe tava argumente adversarilor sai. Greu de explicat ce-a fost in capul presedintelui: doar furie oarba, iresponsabiliate generata de dorinta de a-si intimida adversarii? S-a lasat tarat cu buna stiinta in jocul lui Ponta? Nu si-a dat seama, la experienta lui, cat rau poate face cu comportamentul sau credibilitatii justitiei?

Totusi, cea mai mare amenintare, pericolul permanent, la adresa justitiei sunt Victor Ponta si PSD, nu Traian Basescu. Doar la Antena 3 realitatea e prezentata exact pe dos. Din pacate, acest lucru nu se mai vede atat de clar astazi. Si Traian Basecu compromite credibiltatea actului de justitie aruncand cu vorbe fara sa gandeasca prea mult, oferind munitie gratis adversarilor sai. Dar, atentie mare, Ponta si PSD nu se joaca doar cu vorbele, ci sunt pusi pe fapte mari. Ei chiar vor sa controleze justitia nu doar din varful limbii, la intimidare, ci si in realitate. In harmalaia din aceste zile, aproape nimeni n-a mai observat cum PSD se pregateste de zor in Parlament de noi modificari la Codul Penal. Apoi, nimeni nu si-a mai batut capul sa lamureasca o serie de acuzatii fara precedent:

• 1. L-a chemat premierul Victor Ponta pe Petre Toba la Guvern in iunie 2013 pentru a se intalni cu baronul Adrian Duicu la Palatul Victoria asa cum scriu procurorii in referat?
• 2. Unde a avut loc discutia despre o eventuala numire a lui Constantin Ponea, seful IJP Mehedinti, intr-o functie de conducere in MAI: in cancelaria, in anticamera, in biroul premierului? 
• 3. Cum se explica faptul ca doua luni mai tarziu, numele Elisabetei Ponea, sotia sefului politiei din Mehedinti, era propusa de ministrul justitiei, Robert Cazanciuc, intr-o functie de conducere in DNA? 
• 4. Cine a propus-o pe Elisabeta Ponea, fost procuror sef la Parchetul de pe langa Curtea de Apel Craiova? Tot Duicu, care-i promite sefului IJP Mehedinti ca-i va promova sotia in Ministerul Public? 
• 5. Cum e posibil ca un baron local sa exercite o influenta atat de mare asupra premierului si ministrului justitiei, sa propuna oameni in functii cheie drept rasplata pentru ca l-ar fi scapat de o serie de acuzatii aduse de Agentia Nationala de Integritate gratie influentei lor asupra Curtii de Apel Craiova? 
• 6. De ce a fugit premierul unei tari UE din sediul Guvernului si s-a refugiat la Ministerul Apararii? Cum justifica acest gest din care rezulta ca premierul Ponta este incapabil sa exercite puterea, sa-si impuna decizia si autoritatea in propriul Guvern? 

Acesta trebuia sa fie subiectul zero, nu amenintarile reciproce cu puscaria dintre Traian Basescu, pe de-o parte, Victor Ponta si Gabriela Firea pe de alta parte. Ce sens au avut atacurile la persoana, mistocareala ieftina, vadimismele? Cu fondul problemei trebuia sa ne batem cu totii capul azi, de la opozitie, la presa, nu cu degradarea limbajului si cu mocirla in care au coborat premierul si presedintele. Acesta este un fals subiect, o pista gresita care ne indeparteaza de subiectul principal: coruptia din guvern.

Ca totul sa cada intr-un derizoriu total, Victor Ponta a anuntat ca-si muta biroul in sediul MApN, generand astfel un nou set de mesaje parazitare, numai bune de mestecat in gol. Sigur ca e ridicol, nemaivazut si nemaipomenit, sigur ca Ponta vrea sa spuna cu asta ca e vanat de „serviciile” lui Basescu, desigur, dar el exact asta doreste. Sa se discute despre orice altceva, mai putin despre Duicu, Ponea, Toba si aranjamentele baronilor care-l implica si pe el.

Deja publicul stramba din nas, comentatorii vad doar „circul”, unii se lupta cu infantilismele premierului, altii cu grobianismul presedintelui dar nimeni nu se mai ocupa de fondul problemei. Iar esenta sta, totusi, in intrebarile ridicate mai sus. Din pacate, Traian Basescu l-a ajutat, cu sau fara voie, pe Victor Ponta sa iasa dintr-o situatie cam complicata raspunzand isteric unor atacuri vadimiste lansate cu scopul evident de a acoperi acuzatii grave de coruptie.

Acoperite cu o pojghita groasa de noroi si ridicol, acuzatiile grave de trafic de influenta la varful Guvernului abia se mai vad. Din tribune, publicul fluiera spre Ponta sau Basescu, cam toata lumea e convinsa azi ca ancheta Duicu sau ancheta Nana sunt tot un drac, adica razbunari politice, cand de fapt lucrurile nu stau deloc asa.

Una e o investigatie DNA, credibila, care prezinta fapte si probe elocvente (cazul Duicu), alta e o ancheta pur politica, de uz electoral, fara mare valoare sau dovezi convingatoare (comisia Nana). A nu se intelege ca afacerile imobiliare ale presedintelui n-ar fi un subiect care sa merite toata atentia, dar nu e deloc clar ce i se poate imputa presedintelui. In schimb, premierul are o serie de explicatii de dat referitoare la coruptia si coruptii de sub el, explicatii de care fuge ridicand perdele de fum in urma sa.

In fine, am ajuns in acest punct de confuzie totala si isterie maxima. Va fi cam greu de iesit din mocirla lui Ponta, cat timp si Basescu se avanta singur in ea. Pana una alta, opozitia in frunte cu seful statului au ratat momentul. PDL, PNL si PMP au reactionat slab si nu au uzat de toate instrumentele parlamentare/ institutionale pentru a cere clarificarile necesare in legatura cu implicarea lui Victor Ponta si a ministrului justitiei, Robert Cazanciuc, in dosarul baronului Duicu. S-au limitat si ei la circ din varful buzelor.