Cateva romanisme de ziua maghiarilor

Avem un fel unic de a ne invarti in jurul cozii, de a relativiza totul si de a gasi cele mai bune justificari fie pentru a nu face nimic, fie pentru a exagera artistic. E modul nostru de a fi, de a pica dintr-o extrema in alta. Calea justa, echilibrul, actiunea onesta ni se par ceva plictistior, obositor, nedemn. Astea nu-s de nasul nostru. De pilda, de ziua maghiarilor de pretutindeni combatem extremistii maghiari prin extremisme si ne aparam de politicienii unguri care ataca voturile maghiarilor din Ardeal luand cu asalt voturile moldovenilor de peste Prut.

Nu ne place ce fac ungurii, dar suntem mandri de vigilenta noastra patriotica sau procedam identic. Inselatoria asta pesupune stiinta si exercitiu. Nu-i la indemana oricui sa practice exact ceea ce deplange mai tare.

Nici cu mitingurile nu-i usor. A scoate romani in strada pentru o cauza alta decat banii este in sine o adevarata minune. Solidarizarea in general ne cam pute. Cel mai bun exemplu e cazul Plesu, linsat de Antena 3. Revista 22 a initiat un apel la solidaritate, a organizat un miting programat duminica, oamenii au semnat dar instant au aparut discutii, indoieli, suspiciuni strecurate istet. La ce bun solidarizarea, m-am plictisit de apeluri fara finalitate, ce sa caut la miting, asa-i trebuie daca s-a bagat in troaca porcilor, lasa ca si Plesu e cam basist, si-o merita etc etc.

Scopul solidarizarii este empatia insasi. Asa se manifesta nevoia de a fi alaturi de cineva atacat josnic, ingrozitor de las si nedrept. E un mod foarte uman de a te manifesta, nimic mai mult, frumos tocmai prin gratuitatea lui. A raspunde la o oroare cu un deget intins natang catre victima sau a pretinde „rezultate” de pe urma unor actiuni pur simbolice ilustreaza perfect incapacitatea noastra de a citi coerent realitatea, de a-i raspunde adecvat si logic. Suntem incapabili sa gandim simplu, pragmatic, firesc.

Orice gest cat de mic devine un lung prilej de dezbateri filozofice pentru a ne pune in valoare inteligenta, superioritatea, pentru a nu „pica de fraieri” sau a nu fi „luati de prosti”. Din grija asta maniacala pentru propria icoana, incurcati in demonstratii lungi si fara sens, ajungem sa nu mai facem in final nimic. Suntem, din punctul acesta de vedere, maestri baltirii, doctori in teoria chibritului, experti in arta fofilarii si neasumarii unor pozitii clare (Dragos Aligica a expus excelent pe Facebook acest timp de „echidistanta” foarte romaneasca).

Presedintele Traian Basescu s-a declarat solidar cu Plesu, dar a avut decenta sa nu paraziteze o manifestare organizata de societatea civila. Nu si Mihai Neamtu, care se lipeste cu partiduletul sau de orice grup ce se anunta mai mare pentru a creste putin in ochii publicului. Ne omoara oportunismul, lipeala, improvizatia ca mod de a progresa. Goana disperata dupa castigul facil se practica si in politica, nu doar in afaceri sau in viata de zi cu zi.

Ca simplu cetatean, cu Plesu te solidarizezi sau nu, mergi la miting sau nu. Punct. In rest, NU ne prea intereseaza de ce NU o faci, nici DE CE semnezi apeluri ori de ce mergi la miting. Invitatia nu cere nici un fel de explicatii sau justificari nimanui. Nu esti in stare sa comiti un gest simplu, ferm, fara atatea farfastacuri, ochi dati peste cap si strambaturi din nas? Foarte bine. Stai acasa dar scuteste-ne macar de vorbarie, sofisme si demonstratii de egolatrie!

Exact la fel se pune problema si in cazul celuilalt miting, pur electoral, initiat de Traian Basescu si PMP impotriva accizei la carburanti. Unii vor stramba din nas ca-i o smecherie de-a lui Basescu de a mai salta PMP in sondaje, altii vor refuza invitatia pe motiv ca a venit din parta Elenei Udrea prin intermediul unui videoclip cam stangaci realizat, dar putini vor gandi pragmatic: pana la urma e un prijlej de a pune presiune pe guvern impotriva unei noi taxe foarte discutabile. Te folosesti sau nu de ocazia asta.

Desigur ca si Basescu&Udrea incearca sa exploateze nemultumirea ta. Dar cele doua interese se intersecteaza undeva, poti castiga si tu ceva cu putin pragmatism si cinism. Cu se folosesc ei de tine, foloseste-te si tu de ei! Daca stai inteligent acasa nu te alegi sigur cu nimic. Insa, ha, ha, ha, nu ma prindeti voi cu smecherii si trucuri iefine. Noi suntem niste destepti, ne prindem iute si adoram sa ne pierdem vremea discutand despre forma, nu despre fondul problemei. Cel mai inteligent lucru este sa nu facem nimic deoarece in felul asta nu riscam nimic. Vorba lunga saracia omului trebuie sa fie proverb extras din vasta intelepciune romaneasca.

Ar mai exista o varianta, foarte probabila si ea: sa ratam ambele mitinguri din lene si nepasare, comoditate, ca vine primavara, timpul frumos. De ce sa ne batem noi capul cu toate astea? Ei sa fie sanatosi cu mitingurile lor si hai noroc. (Asta daca nu cumva totul esueaza intr-un lung prilej de bascalie si ranjete manzesti)

Foarte romaneste s-a consumat si mica dezbatere despre pamfletari si injuraturile lor grosolane. Pai, nu-i poti baga in aceeasi oala pe Banciu, coane, ca-i de-al nostru. Injura la fel de urat, desigur, dar se ia de ceilalti, avand mereu o cauza nobila si fara a servi un mogul detestabil ca Voiculescu. Asa ca nu merge comparatia cu Badea sau Patraru. Pentru a risipi orice indoiala ca este intr-adevar altfel, Banciu a tras oblonul cu un hai sictir scuipat din geamul camionului in capul autorului, aruncandu-mi sub nas o cutie cu rahat turcesc, ceea ce m-a scutit sa revin cu precizari.

Pamfletarilor nu era un text despre cine pe cine injura sau de ce, despre diferentele dintre acesti mici monstri mediatici ci despre cum o fac, despre limbajul lor, era exact despre ce-i uneste. Cine a zis ca Banciu injura din exact aceleasi motive cu Badea sau Patraru?

In esenta, procedeaza exact la fel, coborand mereu tot mai jos in pestilential si insalubru. In discutie era limbajul si atat, murdaria revarsata pe ecran seara de seara, afrontul continuu adus bunului simt. Dar tot foarte romaneste se transeaza si asta in comentarii, pe forumuri sau de armatele de fani scosi din minti: daca e „de-al nostru”, atunci totul e permis sau se iarta. Daca e „de-al lor”, orice ar face e gresit sau se pedepseste din oficiu.

In fine, cazul e pe cale a-si gasi o rezolvare tot in stil romanesc: interzicem „pamfletul” pentru ca nu-i putem tine in frau pe „pamfletari”. Mai avem si o dezbatere savanta. Nu e clar daca pamfletul merge la TV sau doar in scris, daca e gen publicistic sau scriitoricesc. Cui naiba ii pasa de asta? Esenta discutiei era in cu totul alta parte: cum ii taxam pe cei care sar calul. Iar pentru ca s-a dovedit incapabila sa aplice amenzi sau alte sanctiuni in mod eficient, constant si nepartinitor, CNA a ajuns la solutia ca trebuie interzisi cu totii.

Nevoia apartenentei la o haita bate gandirea autonoma si alunga spriritul critic. Excesul este, in definitiv, un simptom al frustrarii si neputintei. Asa ca sa ne bucuram, totusi, cand se mai intampla sa batem pasul pe loc decat sa plangem in pumni ca ne-am dezvoltat intr-o directie gresita.

Parca-i si vad pe romanii adevarati tragand, la final, intr-o lehamite sora cu moartea, concluzia clasica: de parca ungurii or fi altfel! 🙂

Pana una alta, sa nu uitam de unde-am plecat. Ar fi un gest de minima politete – din pacate prilej de noi insulte pentru numerosi romani, incapabili de a-l respecta pe celalalt – sa le spunem celor peste un milion de maghiari si din Romania sau de aiurea la multi ani de ziua lor. Vom mai trai ani buni impreuna oricat s-ar stradui politicienii sa ne separe.

P.S. Dl Mihai Neamtu imi atrage atentia pe Facebook ca a anuntat inca de marti un miting in sustinerea dlui Plesu deci nu avea cum sa paraziteze evenimentul GDS anuntat ulterior. Problematica ramane totusi tentativa unui partid de a exploata imaginea unei personalitati pentru a castiga vizibilitate.