Cauzele, semnificatiile si efectele unei suspendari

Presedintele Traian Basescu a fost suspendat cu votul a 256 de parlamentari in dupa-amiza zilei de vineri, 6 iulie, la capatul obisnuitelor targuieli purtate pe principiul nu exista vot fara beneficiu. USL si-a pregatit minutios fiecare pas, a respectat cu strictete ultimatumul lui Dan Voiculescu, aliatul lui Crin Antonescu, dar a incalcat toate regulile jocului. Voiculescu avertizase pe data de 1 mai ca, daca presedintele nu va demisiona in 30 de zile de la investirea noului guvern, va fi demis in 60 de zile. Guvernul Ponta a depus juramantul pe 7 mai, suspendarea a venit in 59 de zile. Cum s-a ajuns aici?

Inainte de analiza cauzelor, doua vorbe despre semnificatiile suspendarii. Guvernul Ponta a reusit o contraperformanta rara: de la mineriadele din anii 90′ incoace, nici un regim nu a reusit sa sperie cancelariile occidentale atat de tare intr-un timp atat de scurt. Niciodata de la agresiunea batei incoace democratia si statul de drept n-au suferit mai crunt decat azi, cand Guverul Ponta preia in forta puterea totala prin intermediul unor ordonante de urgenta.

Clasicele ingrijorari exprimate la Bruxelles cam cu jumatate de gura au palit in fata reactiei dure a Germaniei. Dupa blitzkrieg-ul puterii de la Bucuresti impotriva statului de drept (executia unor sefi de institutii cheie ca Avocatul Poporului, judecatorii Curtii Constitutionale, presedintii celor doua camere, presedintele tarii), ministrul gernam de externe, Guido Westerwelle, s-a vazut indreptit sa puna in discutie capacitatea Romaniei de a se integra in UE: „Avem nevoie de mecanisme noi pentru a putea reacționa mai repede în comun în cazul în care o țară parteneră din UE ignoră grosolan litera legii sau spiritul comunității europene de valori”. Alti parlamentari germani din CDU au avansat ideea suspendarii Romaniei din Consiliul European.

Germania da astfel glas unor frustrari mai vechi din Vechea Europa: Romania nu era pregatita in 2007 sa intre in UE, asa cum nici in 2012 nu merita sa ramana in club. Nici alte tari, ca Bulgaria sau Grecia, probabil. Din aceasta perspectiva, putem spune ca pe 6 iulie n-a fost suspendat doar presedintele Traian Basescu. USL a suspendat Romania de pe orbita occidentala. A suspendat speranta in destinul si viitorul democratic al acestei tari. A suspendat increderea Occidentului in eficienta efortului de a scoate o tara balcanica, de la marginea imperiului, aflata mereu in pericolul de a cadea in campul gravitational al Rusiei, din mlastina istorica in care a baltit decenii intregi. Tentativa esuata din 2007 a coalizat cam aceleasi forte, cam aceleasi fete in frunte cu Dan Voiculescu, cu diferenta ca atunci Traian Basescu plutea inca pe valul simpatiei populare.

In 2012, avalansa s-a pornit dupa incarcerarea fostului premier pe data de 20 iunie, Adrian Nastase. Acest moment a declansat revolutia borfasilor. Nu suna, totusi, cam exagerat? Cum e posibila o insurectie a penalilor intr-o tara europeana, monitorizata la capitolul justitie? Ce justifica utilizarea unui oximoron ca “revolutia borfasilor”? Cum se poate ca o mana de oameni compromisi dupa orice standarde civilizate sa intoarca opinia publica in favoarea lor? Incarcerarea influentului Nastase pe 26 iunie in ciuda eforturilor sistemului de a-l salva, eforturi sustinute inclusiv institutional de premierul Victor Ponta si de ministrul de interne Ioan Rus, a distrus mitul intangibilitatii politicienilor indiferent de rangul lor, provocand panica generala.

Dan Voiculescu, autorul ultimatumului suspendarii, se afla la data condamnarii lui Adrian Nastase – urmata a doua zi de trimiterea la inchisoare a altui mogul vestit, Sorin Ovidiu Vantu – aproape de capatul unui proces penal la Inalta Curte. Acest proces se putea termina printr-o achitare sau condamnare. Existau sanse mari ca Voiculescu sa aiba soarta lui Nastase. Ca sa evite verdictul, acest politician veros, poreclit Varanul tocmai pentru a exprima voracitatea sa, a demisionat din Parlament pe 25 iunie pentru a-si muta astfel procesul la o instanta inferioara (Tribunal) si pentru a castiga astfel timp.

Pentru ca demisia sa intre in vigoare inaintea termenului de judecata, Voiculescu a avut nevoie de un control total asupra datei publicarii actului. Astfel, Guvernul a luat pe 27 iunie Monitorul Oficial de la Parlament si l-a trecut in subordinea sa. De aceasta jonglerie va beneficia insusi premierul Victor Ponta. Ministrul educatiei a desfiintat intempestiv, tot prin OUG, o comisie care avea sa-i judece cazul chiar in ziua pronuntarii verdictului.

Mentionarea acestor date precise ne ajuta sa fixam mai clar data inceperii ofensivei institutionale impotriva statului de drept. Subordonarea MOF este primul act arbitrar dintr-un sir de gesturi abuzive in cascada. Ca ordonantele guvernului sa intre in vigoare instant era nevoia ca si publicarea sa se produca rapid. In paranteza fie spus, actiunile ilegitime ale Guvernului Ponta au debutat in mod simbolic in prima zi de la instalare. Pe 8 mai, in prima sedinta, cabinetul Ponta a trecut Inspectoratul de Stat in Constructii in subordinea sa, a numit un nou sef, pe Adrian Grajdan, care a incercat sa-l scape pe Adrian Nastase de la o condamnare definitiva, motiv pentru care procurorii DNA au deschis un dosar penal pe numele sau sub acuzatia de favorizare a infractorului.

Cel putin pana in acest moment putem observa ca toate actiunile semnificative ale Guvernului servesc interesul particular al unor personaje cu probleme penale majore. Condamnarea si incarcerarea fostului premier, Adrian Nastase, a accelerat declansarea unei adevarate revolutii, incurajate si sustinute de politicieni aflati in relatii proaste cu justitia. Preluarea controlului asupra justitiei – DNA, Parchet General, Curte Constitutionala – a devenit astfel prioritatea zero pentru majoritatea USL.

In mod bizar, scandalul de plagiat in care este implicat premierul Victor Ponta a grabit declansarea procedurilor de suspendare, desi liderul PSD a fost un adversar tacut al ideii cuplului Voiculescu – Antonescu pana sa ajunga el insusi torpilat cu acuzatii grave de furt intelectual. Acuzatiile de plagiat au aparut pe data de 18 iunie in revista Nature, cu doua zile inainte de condamnarea lui Adrian Nastase. Aceste acuzatii au avut insa si un efect pervers: l-au impins pe Victor Ponta in bratele adeptilor suspendarii presedintelui Traian Basescu.

Liderul PSD nu avea nici un interes, pe termen lung, sa-si inlature marele adversar, prabusit in sondaje, abandonat de un partid slabit prin trecerea sa in opozitie si macinat de lupte interne. Pana la izbucnirea scandalului de plagiat, Victor Ponta nu avea motive sa-i deschida calea lui Crin Antonescu si Dan Voiculescu spre Cotroceni, cu atat mai mult cu cat PSD obtinuse un scor peste liberali in alegeri si ii oferea, prin razboiul de uzura cu un Traian Basescu paralizat, fara capacitate de reactie, perspectiva revendicarii functiei prezidentiale in 2014, in dauna PNL.

Fragilizarea totala a liderului PSD in urma scandalului de plagiat l-a facut prizonierul unor interese imediate. Ca sa-si pastreze pozitia de premier, umilit in toata presa occidentala, Ponta a executat fara ezitari comanda marilor inamici ai justitiei. Intre ei: numarul doi din PSD, secretarul general Liviu Dragnea. Unii lideri PSD cu care am stat de vorba vineri, pe holurile Parlamentului, stiu ca Dragnea, din cauza propriilor probleme penale si de teama unor evolutii imprevizibile (eventuala arestare), s-a numarat printre sustinatorii ferventi ai suspendarii din PSD. Emblematica ramane insa fotografia cu senatorul PSD, Catalin Voicu, simbolul retelelor de coruptie de la varful justitiei, votand cu doua maini suspendarea presedintelui.

Pe termen lung, in afara de Victor Ponta, Liviu Dragnea, Catalin Voicu si alti lideri PSD cu dosare penale sau cu probleme de integritate, nimeni din partid nu va avea de castigat, doar de pierdut. Din pozitia de lider al aliantei USL, PSD va trece la mana liberalilor. Unul din liderii PNL abordati vineri a confirmat si ilustrat plastic situatia cu o metafora din registrul suburban al curvasariei politice: Ne aflam in pozitia 69 in USL, acum suntem in pozitia 68. Asta inseamna ca noi, liberalii, le dam o m…e pesedistilor si le ramanem datori. Propulsat la Cotroceni, aruncat in campanie inaintea alegerilor din toamna, Crin Antonescu va tracta PNL, va castiga autoritate in fata unui PSD cu al sau lider facut intre timp praf la capitolul imagine.

La succesul revolutiei borfasilor, care si-a proclamat o importanta victorie de etapa vineri, 6 iulie, in Parlament au contribuit UDMR, UNPR si minoritatile. Semnificativ este faptul ca decizia de a lasa parlamentarii maghiari sa voteze dupa propria constiinta, altfel spus in favoarea suspendarii, a fost impusa de Laszlo Borbely, si el cercetat intr-un dosar penal pentru trafic de influenta. UNPR-ul lui Gabriel Oprea n-a fost niciodata altceva decat o adunatura de oportunisti, penali si alti santajabili.

Totusi, actiunea de tip blitzkrieg declansata la guvernul Ponta n-ar fi putut avea loc fara raul originar. Punctul de inflexiune il reprezinta caderea guvernului Ungureanu. Iar la instalarea unei majoritati USL a contribuit, culmea, chiar Traian Basescu prin numirea lui Mihai Razvan Ungureanu, luat de la conducerea SIE si numit premier in ciuda lipsei evidente de sustinere chiar din partea PDL. Aceasta investitie intr-un om provenit din SIE s-ar putea sa fi generat o serie de nemultumiri la varful SRI si sa declanseze o batalie surda intre servicii pentru pastrarea unor sfere de influenta. E posibil sa fi contat si asta in slabirea puterii presedintelui.

Instalarea lui MRU pe data de 9 februarie la Palatul Victoria, declaratiile sale inabile de razboi impotriva baronilor partidului care solicitau bani de campanie, in fine, evacuarea greilor din guvern – toate acestea au strans partidul in jurul lui Vasile Blaga. Dupa un val suspect de tradari din randul apropiatilor lui Blaga, Guvernul Ungureanu a cazut pe 27 aprilie. Mai multi pedelisti l-au indicat pe Vasile Blaga printre papusarii din umbra ai caderii lui MRU, perceput ca un cal troian trimis de Traian Basescu in PDL. Vasile Blaga si apropiatii sai au reusit sa pareze tentativa prezidentiala de takeover a PDL. Marele perdant al Congresului din mai 2011 si-a luat revansa in fata lui Emil Boc devenind presedintele partidului pe 30 iunie, dar si-a subestimat adversarii din exterior.

Liderii PSD si PNL, care pana mai ieri il apreciau ca fiind omul dialogului, l-au revocat fara sa clipeasca pe Vasile Blaga din functia de presedinte al Senatului pe data de 3 iulie la capatul unui sir de actiuni in forta care a debutat luni, 2 iulie. Al doilea om in stat a devenit astfel Crin Antonescu, cel care va asigura interimatul functie de presedinte pana la referendumul din 29 iulie. Atunci vom afla daca Traian Basescu va pleca de la Cotroceni sau vor iesi din politica artizanii sinistrului puci parlamentar. Desigur, putem vorbi si despre responsabilitatea presedintelui in toata aceasta ecuatie coplicata a suspendarii, despre erorile sale incepand cu asumarea frontala a masurilor anti-criza pana la impotenta sa reformista in plan politic, cel mai bun exemplu fiind figurile sinistre promovate a varful PDL in era Boc. Insa acestea palesc in fata abuzurilor de putere, in fata manifestarilor anarhice ale USL. In fata lor, excesele lui Traian Basescu par o gluma proasta. Celor care se grabesc sa puna semnul egal intre guvernul Boc si guvernul Ponta le recomand sa reflecteze asupra acestui text: Esenta Raului.

Cele mai grave consecinte ale suspendarii sefului statului si ale modului imprevizibil de guvernare se vor resimti insa in plan economic. In primele doua luni de la preluarea puteri, Guvernul Ponta a bulversat bancile anuntand insolventa unei mari companii de stat, Hidroelectrica. Asta inseamna expuneri de sute de milioane de euro blocate peste noapte. Una din mizele bataliei pentru preluarea puterii totale o reprezinta si controlul afacerilor din domeniul energiei, cu miza geostrategica.

Orice investitor sanatos la cap, orice banca serioasa se va gandi de zece ori inainte de a-si plasa banii intr-o tara impredictibila si instabila ca Romania sub guvernare USL, unde reguli elementare ale jocului sunt schimbate peste noapte, unde deciziile justitiei sunt ignorate iar marile afaceri risca sa se intoarca, la fel ca in 2000 – 2004, sub controlul unor grupuri restranse, dupa modelul democratiilor diriate din est. In tot cazul, tot ce am vazut pana azi pare sa fie doar inceputul sfarsitului. Cum spuneam la inceput: e mai mult decat suspendarea unui presedinte. E suspendarea Romaniei de pe orbita tarilor cu aspiratii occidentale. Ne vor mai salva si de aceasta Bruxelles-ul, norocul istoric de a beneficia de interesul special al administratiei americane sau de data asta vor invinge ceilalti?