Ce inseamna un razboi valutar

A forta cresterea economica creand un razboi al valutelor nu e o idee noua. Economia mondiala a fost aproape ruinata de razboiul valutar din anii `30, in timp ce crizele valutare din anii `90 au reusit sa distruga constructia monetara europeana (SME) gandita de a lungul catorva decenii. Desi nu asta era solutia optima, multe state au recurs in anii `30 la ceea ce in literatura de specialitate avea sa se numeasca dezalorizare competitiva. Potrivit acestui principiu, o tara isi poate devaloriza moneda nationala in scopul stimularii exporturilor si indirect al consolidarii cresterii conomice. Mecanimul este relativ simplu. O moneda devalorizata ieftineste exporturile in termeni relativi, stimuland cresterea economica. Pentru a se proteja de statele care isi manipuleaza valuta si le creeaza astfel concurenta neloiala, tarile dezavantajate vor apela la protectionism. O instabilitata monetara generata de un razboi valutar plus protectionism ar fi putut pune insa in pericol insasi constructia europeana.

Incepand din 2008, economia mondiala e sub presiunea unei noi crize, considerata de data aceasta a fi una de supraproductie. Ca solutie de iesire din criza, statele incearca si acum, ca si in cazul Marii Depresiuni sa castige competitivitate prin tiparire de moneda – devalorizarea propriei monede – ieftinirea produselor. Desi controversata, o astfel de metoda poate fi folosita cu succes in cazul in care fenomenul este izolat. Daca fenomenul ia proportii si toate monedele se depreciaza concomitent atunci vorbim deja un razboi valutar.

De cele mai multe ori aceste razboaie incep pe fondul cresterii economice insuficiente dintr-o tara. Cel care incepe razboiul este cel care are probleme legate de productia autohtona, ocupare, somaj, sau pur si simplu se confrunta cu dificultatea implementarii reformelor structurale. In aceste conditii, stimularea artificiala a crestereii economice prin devalorizarea propriei monede pare o solutie facila, cel putin pe termen scurt. Statele au de ales practic intre tiparirea de moneda si reforme structurale rapide. De obicei, acestea fin urma, mai ales daca sunt de tip strategie –soc (si nu strategie graduala) sunt dureroase si nepopulare. Altfel spus se alege intre reducere drastica de cheltuieli si inflatie. Alegandu-se varianta tiparire bani, deci inflatie, se mizeaza practic pe impactul psihologic mult mai scazut asupra populatiei.

Care e realitatea

Jucatorii principali in momentul actual sunt Banca Centrala a Japoniei, Rezerva Federala americana, Banca Centrala Europeana si Banca Angliei. In acest moment, aceste banci au practic rate ale dobanzii de politica monetara apropiate de zero. Banca Japoniei si Rezerva Federala au anuntat achizitii nelimitate de obligatiuni ceea ce a insemnat acumulare masiva de lichiditati pe piata si slabirea celor doua monede, dolarul si yenul. Totusi, cele mai vulnerabile monede in momentul de fata sunt yenul si lira sterlina. Yenul se afla la cel mai scazut nivel fata de dolar dupa 2010, in vreme ce lira sterlina continua sa se deprecieze fata de o serie de alte monede, slabe la randul lor.

Un rol cheie in declansarea/stoparea unui potential razboi valutar il va juca zona euro. Ramane de vazut cum va proceda BCE cu dobanda de politica monetara. In numai cateva luni, euro a crescut semnificativ fata de dolar, si nu numai, ceea ce a diminuat proportional competitivitatea exportatorilor europeni pe pietele mondiale. In conditiile in care evolutia monedei europene nu este justificata de fundamente economice, economia europeana va putea fi vulnerabilizata de un euro apreciat, subminand astfel perspectivele de crestere. Ca de obicei, parerile decidentilor europeni sunt diferite cu privire la evolutia cursului euro. Exista voci care spun ca evolutia monedei este justificata de perspectivele economice. Cu alte cuvinte, fundamentele economice favorabile sunt cele care explica aprecierea monedei europene, prin urmare nu avem de ce sa ne ingrijoram cu privire la evolutia cresterii economice europene. De obicei aceste voci vin dinspre Germania, care, fiind cea mai mare economie europeana nu este la fel de afectata de aprecierea euro precum Franta, de exemplu. In plus, nemtii nu au nevoie sa ieftineasca artificial exporturile, deoarece ei au mizat intotdeauna pe calitatea acestora. Si nu in ultimul rand, pana la urma un euro puternic este benefic pentru Germania pentru că ii ieftineste importurile.

Dupa Japonia, Norvegia, Coreea de Sud, Taiwan, Mexic, chiar si China si-ar putea devaloriza valuta in perioada urmatoare. Cazul Venezuelei este, poate, unul dintre cele mai evidente semne ale riscului inceperii unui razboi valutar mondial. Moneda acesteia s-a devalorizat cu circa 30%, ceea ce a afectat si va continua sa afecteze semnificativ veniturile multor companii atat europene cat si americane. Incepe sa se contureze incet dar sigur cercul vicios de care toata lumea se teme. Desi vocile oficiale neaga existenta sau conturarea unui astfel de razboi, in opinia mea riscul ramane inca ridicat atat timp cat argumentele acestora nu vor fi suficient de puternice.

Ce trebuie stiut

Principala consecinta a unui razboi de devalorizare succcesiva a monedelor va fi generarea unei situatii de hiperinflatie la nivel global, probleme cu somajul, etc. Afectate nu vor fi numai economiile dezvoltate, ci si economiile emergente. Din cauza dobanzilor la niveluri minime record practicate in statele dezvoltate, a programelor de relaxare cantitativa ce injecteaza lichiditati maisve in economie, monedele multora dintre tarile emergente s-au intarit, afectandu-le grav competitivitatea.

Solutia de iesire din criza nu poate fi tiparirea de bani, ci sustinerea unei cresteri economice sustenabile prin investitii masive, cresterea productivitatii si implementarea de reforme structurale acolo unde este necesar. Sustinerea cresterii economice prin devalorizare are un viciu fundamental: prin devalorizare exporturile sunt stimulate artificial. Cu alte cuvinte, tarile ce-si devalorizeaza moneda vor exporta mai mult pentru ca marfa devine mai ieftina in termeni relativi, nu pentru ca este mai buna. Prin urmare, cresterea economica obtinuta este una artificiala, fortata, motiv pentru care va fi una de natura temporara si nu permanenta, sustenabila.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro