Cea mai proasta solutie e boicotul. De ce votez in 25 mai

Intalniti, foarte probabil, tot mai multi cunoscuti scarbiti pe buna dreptate de personajele, de harmalaia si derizoriul campaniei din acest an. Parca niciodata n-a fost atat de urata, de violenta si de stupida. Oamenii de buna credinta se retrag reflex in carapace, fac pasul inapoi, cu mana la nas. Totul in Romania politica de azi le pute ingrozitor. Nimic nu-i satisface, nici un partid nu le ofera puritatea visata sau macar un dram de decenta.

Daca le sugerezi sa voteze cu lista candidatului X sau Y, vor gasi repejor argumente valide sa-ti faca praf optiunea. Te vor privi ca pe ultimul prost care inca nu s-a prins ca toti sunt o apa si-un pamant. Uite aici, esti chior, numai corupti, expirati, populisti sau incompetenti! Ce sa alegi?

Sunt destui care nu mai fac nici o diferenta intre partidul lui Ponta, partidul lui Antonescu, partidul lui Udrea, partidul lui Blaga, partidul lui Ungureanu sau oricare altul inscris la europenele din acest an. Aceasta stare de spirit a contaminat deja spatiul public. S-au inmultit periculos apelurile la boicotarea partidelor la alegerile europene din 25 mai.

Editorialisti inteligenti, manati de bune intentii, ca Ioana Lupea (Adevarul) sau Florin Negrutiu (Gandul)anunta fie ca nu voteaza, fie ca pun stampila aiurea in semn de protest. In ton cu ei, pagina de Facebook a Miscarii UnitiSalvam indeamna la un fel de greva cetateneasca prin neparticipare: Vrem o Europă în care să avem cu cine vota. Pe 25 mai, noi votăm în stradă! In fine, saptamana trecuta si Cartel Alfa si-a indemnat sindicalistii sa nu voteze cu nici un partid, din varii motive valabile oricand, oriunde, in orice tara.

Iar ca ei gandesc, cum spuneam, tot mai multi. Numarul celor care refuza sa voteze creste nu doar in Romania, ci si in Europa. Intreg continentul traverseaza o profunda criza democratica, cu vechi partide care si-au pierdut legitimitatea, fiind alese de un numar mic de cetateni. Tot mai multi se simt fie nereprezentati, fie voteaza pseudo-oferte politice, ciudati, zaltati si extreme pentru a sanctiona astfel osificarea sistemului.

Marea povocarea in Romania si aproape oriunde in Europa este restabilirea increderii in politica si politicieni, redesteptarea interesului in randul publicului, in special atragerea celor tineri in joc. Scarba, dezgustul, refugiul in false teme si alegerile excentrice nu rezolva deficitele democratice. Dimpotriva, le agraveaza.

A protesta prin neparticipare, greva cetateneasca sau prin anularea votului este, oricum o intoarcem, un gest perfect inutil intr-o democratie. Nici un politician nu se va simti presat, amenintat sau obligat sa schimbe ceva. Dimpotriva, cu totii se vor bucura nespus ca scapa atat de usor de electoratul exigent, cu pretentii, capabil sa le ridice probleme, sa gandeasca cu capul lui. De pilda, Traian Basescu a afisat indiferenta si chiar usor dispret fata de un autor absolut onorabil ca Ioana Lupea. Exact asa se vor purta toti politicienii fata de orice manifestare publica indreptata impotriva establishmentului: cu indiferenta si dispret.

De ce s-ar panica daca adversarul lor – adica alegatorul educat si mai greu de convins – tocmai depune armele? Cele mai puternice arme intr-o democratie raman, oricat de banal suna, votul si implicarea continua. Altceva nu exista. Doare ele pot salva democratia de dusmanii ei. Si, desigur, revolutiile. Cum nu s-a descoperit un sistem mai bun in locul democratiei, ma tem ca orice revolutie ne intoarce la unul din – ismele care au facut ravagii secolul trecut.

Evident ca toate partidele sunt imperfecte, dar nu toate functioneaza la fel de subred. Sigur ca toate partidele romanesti, de stanga sau de dreapta, s-au compromis de-a lungul timpului, mai mult sau mai putin. Dar nu toate conduc la fel de prost. Intre coruptia unora si altora identificam, totusi, diferente enorme.

Nu putem pune semnul egal intre modul in care un partid sau altul respecta reguli si institutii democratice, independenta justitiei, libertatea presei etc. Sigur ca la varf gasim o groaza de expirati, dar parca nu sunt chiar toti depasiti si rasuflati. Mai sunt destui carora inca le pasa si muncesc onest, eficient, pentru binele public. A-i abandona e un act de lasitate.

A te feri din calea lor inseamna a lasa spatiu de manifestare doar electoratului captiv. Cata orbire! Sa pretinzi ca lupti pentru progresul mentalitatilor si al societatii in general lasand cele mai conservatoare si antiprogresiste forte sa-ti decida soarta, in locul tau, prin vot. In mod fatal, dupa votul tau imaculat dar neexprimat deci nefolositor nu va plange nimeni. In schimb, votul cumparat, manipulat, votul iresponsabil ne va face pe toti sa plangem. Si exact din cauza asta fiecare vot dat in cunostinta de cauza conteaza.

A lasa o tara pe doar pe mana alegatorilor vulnerabili la manipulare inseamna a contribui la condamnarea ei, a fugi din fata dezastrului, a contribui la distrugere prin pasivitate. Nu doar politicienii pot face rau unei tari, ci si cetatenii absenti, indiferentii si scarbitii care lasa cu buna stiinta o minoritate sa decida in locul majoritatii. Tot timpul se va gasi cineva dispus sa voteze, ceea ce face din boicot o simpla gesticulatie ridicola, ineficienta si cam prosteasca. Stiti povestea cu raul ajutat sa triumfe de oamenii buni care nu fac nimic.

Ar mai fi ceva. Cetatenii nostri scarbiti de toti si toate si-ar dori sa construiasca democratia fara prea mare efort, sa voteze odata la patru ani si in rest sa se ocupe politicienii de tara. Cam putin. V-as intreba asa: te declari nesatisfacut de europarlamentarul, de deputatul sau de senatorul tau, de primarul sau consilierii votati? Foarte bine.

Cum si in ce fel ai actionat pentru a le cere socoteala, pentru a-i obliga sa-si respecte promisiunile? Cum si in ce fel ai participat la insanatosirea sistemului, la o democratie mai puternica? De prestatia politicienilor te-ai saturat, de acord, sa zicem ca toti sunt de rahat. Dar de tine esti multumit? Sincer vorbind, ai ce pune in bilantul personal? Ce ai facut concret pentru a schimba ceva, cat de mic, in jurul tau? In afara de bombaneli, cu ce eforturi te lauzi?

Regret, dar participarea la un simplu mars prin centru, la un miting de protest, un like sau dislike pe FB, o postare indignata pe net nu-s suficiente. Acest gen de actiuni reprezinta minima implicare, mult prea putin pentru a determina schimbari miraculoase in sistem. A te implica inseamna ceva mai mult: de la asociere in organizatii, la munca voluntara, capacitatea de a genera si oferi solutii, la proteste organizate punctual impotriva politicianul x, y si z. La alegeri votezi oameni cu nume si prenume, nu clasa politica in general. Atunci lor adreseaza-te in primul rand, dupa aia rafuieste-te cu „sistemul”, cu „clasa politica” si cu „democratia” pentru care n-ai facut pana azi mare lucru.

In loc sa protestezi impotriva tuturor, vezi mai bine ce au facut alesii tai, consuma-ti energia eficient obligandu-i mereu sa-ti raporteze activitatea, sa-ti ofere explicatii. Cand esti nemultumiti concentreaza-ti atentia asupra unor personaje in carne si oase, nu-ti risipi energia impotriva „sistemului” sau luptand pentru utopii de genul „sa plece toti astia rai si sa vina altii mai buni”. Nu te indrepta impotriva tuturor si nimanui daca vrei sa schimbi cu adevarat ceva. Daca vrei sa pui o lopata de asfalt pe strada ta, mergi la primar, pune presiune, cauti solutii, cere socoteala, transparenta. Apoi decide la vot daca esti multumit sau nu. Cam asa si cu o tara.

A te inchide in casa nu schimba cu nimic peisajul strazii tale. Nu rezolvi nimic nici daca tipi ca in gura mare la toti vecinii ca nimeni din cartier nu merita votul tau atat de pretios. Cineva tot va cheltui, mai bine sau mai prost, bani cu asfaltul de pe strada ta. Iti place sau nu, cineva tot va alege un gospodar, mai priceput sau mai slab. Asa ca actioneaza cat poti macar pentru a-l determina sa o faca cat mai eficient si corect cu putinta. Si – pentru Dumnezeu – voteaza pentru a evita ca hotul satului sa-ti cheltuiasca tie banii!

Unii spun ca nu mai exista raul cel mai mic, ca diferentele s-au sters in timp. Ca toti procedeaza la fel cand ajung la putere: fura, mint, alearga doar pentru ei, nu lucreaza pentru binele public, vin cu incompetenti si cu vorbe goale, cu propaganda si tot restul. Astfel de nivelari sunt mereu abuzive. Raul nu este egal distribuit in politica. Partidele dispun de o capacitate diferita de distrugere, de expertiza, calitatea umana difera substantial de la o organizatie la alta.

De pilda, un PSD instalat in toate institutiile cheie din stat, sub care coruptia s-a intins tentacular de jos pana sus, reprezinta cel mai mare pericolul pentru Romania. Mai priviti si la context, suntem o tara amenintata de o Rusie tot mai nervoasa si de perspective tot mai proaste din cauza tensiunilor din Ucraina. La victoria acestui rau absolut contribuie cu entuziasm toti cei care, manati de bune intentii, baga capul in pamant sau cer sa coboare la prima. In afara de un sentiment cam egoist de superioritate, nu obtin mai nimic iar pe ceilalti, mai mult ii zapacesc si incurca.

Adevarat ca te simti foarte tentat sa le intorci spatele tuturor politicienilor, ca lipsa de perspectiva si orizont te demotiveaza, ca-ti vine sa emigrezi, dar boicotul intr-un moment ca acesta – cand se joaca soarta tarii pe zece ani de acum incolo – este cea mai proasta solutie posibila.