Cercetatorii au detectat urme de apa pe suprafata Lunii care sugereaza existenta unei surse de apa in adancime

Cercetatorii au detectat urme de apa pe suprafata Lunii, in minerale de pe satelitul natural al Pamantului, date ce sugereaza existenta unei surse necunoscute de apa sub suprafata lunara, probabil la mare adancime, informeaza Jet Propulsion Laboratory de la California Institute of Technology.

Folosind instrumentul Moon Mineralogy Mapper (M3) de la bordul sondei Chandrayaan-1 al Organizatiei Indiene pentru Cercetare Spatiala, ca parte a unui studiu finantat de Agentia Spatiala Americana, cercetatorii au detectat de la distanta apa magmatica – apa care izvoraste din adancime, din interiorul Lunii, la suprafata astrului.

Rezultatele cercetarii, publicate in numarul din 25 august al revistei Nature Geoscience, reprezinta prima detectare a acestui tip de apa pe satelitul Pamantului. Studii anterioare indicau existenta apei magmatice in esantioane de roci prelevate de pe Luna de misiunea Apollo a NASA, in anii 1960.

Cercetatorii au studiat cu ajutorul instrumentului de cartografiere al sondeicraterul Bullialdus, din apropierea ecuatorului lunar. Zona reprezinta un punct de interes pentru oamenii de stiinta deoarece deoarece, considera acestia, ar putea cuantifica mai bine cantitatea de apa din interiorul rocilor datorita pozitionarii craterului de impact si a tipului de roci din regiune. Zona centrala a craterului este alcatuita dintr-un tip de roca care se formeaza adanc in interiorul scoartei lunare si in manta atunci cand magma este blocata in subteran .

„Aceasta roca, care in mod normal se gaseste la mare adancime, a fost excavata din interiorul Lunii in timpul impactului care a creat craterul Bullialdus”, a explicat Rachel Klima, geologist planetar in cadrul Laboratorului de Fizica Aplicata (Applied Physics Laboratory – APL) al Universitatii Johns Hopkins (Maryland, SUA).

„In comparatie cu zona inconjuratoare, am aflat ca portiunea centrala a craterului contine o cantitate semnificativa de hidroxil – o molecula formata dintr-un atom de oxigen si un atom de hidrogen – dovada ca rocile din acest crater contin apa care a provenit de sub suprafata lunara”, a adaugat Klima.

In 2009, intrumentul M3 a obtinut primele harti mineralogice ale Lunii si a descoperit molecule de apa in regiunile polare ale satelitului natural. Se crede ca aceasta apa este sub forma unui strat subtire format de vanturile solare care matura suprafata Lunii. Craterul Bullialdus se afla insa intr-o regiune cu un mediu nefavorabil pentru ca vanturile solar sa produca cantitati semnificative de apa pe suprafata.

Detectarea apei in interiorul Lunii de pe orbita inseamna ca cercetatorii pot incepe sa testeze intr-un context extins o parte din datele obtinute in urma analizei unor esantioane, inclusiv pe fata ascunsa a Lunii, regiuni indepartate de cele cuprinse in misiunea Apollo. Timp de zeci de ani, cercetatorii au crezut ca rocile prelevate de pe Luna erau seci si ca urmele de apa depistate in ele erau rezultatul unei contaminari cu surse terestre.

„Acum ca am detectat apa care provine probabil din interiorul Lunii, putem incepe sa o comparam cu alte caracteristici de la suprafata lunara. Aceasta apa magmatica interna ne ofera si indicii privind procesele vulcanice ale Lunii si despre compozitia interna a acesteia, lucru care ne ajuta sa abordam anumite intreari privind modul in care Luna s-a format si modul in care procesele magmatice s-au schimbat atunci cand aceasta s-a racit”, a adaugat Rachel Klima.