Cinci tendințe sociale despre care nu se va discuta mult în campaniile electorale de anul viitor dar care trebuie gestionate cu maximă atenție

Noul Parlament și viitorul Guvern care se vor instala anul viitor vor avea de gestionat, pe lângă micile incendii economice care la noi apar frecvent (lipsa banilor la buget, absorbția fondurilor din PNRR, necesarul de investiții, eliminarea corupției care ucide ș.a.) și maladiile cronice de care suferim: îmbătrânirea și împuținarea populației României, migrația externă masivă, reforma pieței muncii, nemaivorbind de rata sărăciei sau de tinerii care nici nu studiază, nici nu muncesc.

Populația scade. Vom coborî un loc în UE, fiind devansați de olandezi

Populația țării s-ar putea înjumătăți în următorii ani, arată datele Institutului Național de Statistică într-o lucrare publicată recent. Acum 7 ani, aveam un avans considerabil față de Olanda în termeni de populație. Anul trecut, avansul s-a micșorat de la 3 milioane la 1,5 milioane, în condițiile în care în Olanda populația se mărește, iar la noi scade.

Declinul și îmbătrânirea populației va produce efecte în toate direcțiile: de la numărul de parlamentari și europarlamentari, la modificări structurale consistente în fiscalitate (taxele și impozitele vor trebu mărite pentru ca numărul tot mai mic de oameni care muncesc să poată plăti numărul tot mai mare de pensii în plată) dar și în societate. Conform proiecţiei demografice realizate de Eurostat, evoluțiile demografice vor face ca România să coboare cel puțin o poziție în Europa, Olanda urmând să devanseze țara noastră ca număr de locuitori.

Scăderea populaţiei României va fi însoţită de modificarea structurii pe vârste a populaţiei. Populaţia tânără de 0-14 ani va cunoaşte o scădere semnificativă în următorii 30 de ani, iar ponderea tinerilor în totalul populaţiei va scădea de la 16% acum 5 ani la puțin peste 13%. De asemenea, populaţia în vârstă de muncă de 15-64 ani, va cunoaşte o scădere cu 5,8 milioane persoane. Sursa date, aici.

Detalii aici și aici

Populaţia activă este inferioară populaţiei inactive din punct de vedere economic

Cum facem să îi aducem în piața muncii pe cei care din diferite motive, lipsesc? De vreo câțiva ani, populaţia activă este inferioară – ca pondere – populaţiei inactive din punct de vedere economic.

În anul 2022, populaţia inactivă număra 10,7 milioane persoane şi reprezenta 56,3% în totalul populaţiei. 72,1% dintre inactivi aveau vârsta de cel puţin 15 ani. Majoritatea persoanelor inactive (50,8%) aveau domiciliul în mediul urban. Grupele de vârstă cele mai afectate de inactivitatea economică sunt cele extreme: populaţia

tânără (grupa 15-24 ani) şi persoanele aflate la vârste din grupele superioare (50-64 ani),

Populaţia inactivă din punct de vedere economic cuprinde toate persoanele care nici n-au lucrat cel puţin o oră şi nici nu erau şomeri într-o perioadă de referinţă dată, aflându-se în una din următoarele situaţii: erau elevi sau studenţi, pensionari (de toate categoriile) sau erau persoane care desfăşurau numai activităţi casnice; erau persoane întreţinute sau care obţineau venituri, altele decât din muncă. Una dintre caracteristicile nefavorabile ale forţei de muncă din România este aceea că populaţia activă este inferioară – ca pondere – populaţiei inactive din punct de vedere economic, iar această situaţie se menţine pentru întreaga perioadă supusă analizei.

Numărul tinerilor care nu sunt ocupaţi şi nici nu urmează o formă de educaţie sau formare, îngrijorător

Un alt lucru care trebuie avut în vedere de viitorii guvernanți este numărul de tineri cu vârsta între 15 şi 24 ani, care nici nu lucrează și nici nu urmează o formă de educaţie sau formare, concept cunoscut sub abrevierea din limba engleză, NEET (Not in Employment neither in Education or Training). Acest segment de populaţie reprezintă o categorie particulară de persoane inactive economic.

Rata NEET semnalează dificultăţi în tranziţia de la sistemul de educaţie la piaţa muncii şi problemele legate de ocupare pentru populaţia tânără, necuprinsă în sistemul de educaţie.

În anul 2022, rata tinerilor care nu erau încadraţi profesional şi nu urmau niciun program educaţional sau de formare a fost de 17,5% (în creștere cu peste 3 puncte procentuale față de acum 5 ani), cei mai afectaţi fiind tinerii din mediul rural (23,1%) şi persoanele de sex feminin (20,9%).

Un alt segment de populaţie inactivă din punct de vedere economic îl constituie forţa de muncă potenţială adiţională, reprezentând suma a două categorii de persoane: „inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul” şi „inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă lucrul”. În anul 2022, din rândul populaţiei inactive în vârstă de 15-74 ani, peste 200.000 de oameni făceau parte din forţa de muncă potenţială adiţională. Dintre acestea 56,3% erau femei şi 69,0% locuiau în mediul rural.

Repartizarea pe grupe de vârstă a persoanelor care alcătuiesc forţa de muncăpotenţială adiţională evidenţiază faptul că cea mai mare pondere o deţin persoanele din grupa de vârstă 25-44 ani (40,0%).

Spiritul antreprenorial nu este încă unul foarte dezvoltat în ţara noastră, ponderea patronilor fiind de numai 1,1% în totalul persoanelor ocupate, însă fenomenul este corelat şi cu politicile fiscale şi reglementările legislative în domeniul muncii.

Avem o rată a sărăciei care ne plasează pe ultimul loc în UE

În valori absolute, numărul persoanelor sărace a fost anul trecut de 4,02 milioane de români.

• Unu din cinci români trăia într-o gospodărie ale cărei venituri erau mai mici decât pragul stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent;

• aproape un sfert (24,3%) din populație a fost afectată de lipsa acută a resurselor financiare.

• Aproape 600.000 de persoane de până la 65 de ani trăiau în gospodării cu intensitate foarte redusă a muncii.

• Rata sărăciei persoanelor care trăiau în gospodării cu minori și tineri de 18-24 ani dependenți a fost 23,5% în anul 2022, mai mare cu 5,2 puncte procentuale, decât cea a persoanelor care trăiesc în gospodării fără minori și tineri dependenţi.

Detalii, aici

Migrația externă, o altă mare problemă

Când 11% din populația unei localități cu puțin peste 5.000 de locuitori spune că are intenția să emigreze iar un locuitor din 3 s-ar muta oriunde în țară sau în afară numai să nu mai stea acolo, înseamnă că ceva nu merge bine în localitatea respectivă. Numele ei e Isaccea, județul Tulcea. Banca Mondială a făcut harta intențiilor de emigrare, luând în calcul 41 de orașe, inclusiv Capitala. La nivelul datelor agregate, 11% dintre românii care locuiesc în orașele de mai jos ar pleca din localitatea de domiciliu pentru minim doi ani, iar dintre aceștia, aproape jumătate ar părăsi România.

Dacă luăm populația comunicată de Statistică pentru acele localități, fluxul de oameni ar depăși 650.000 de locuitori, adică mai mult decât dublul populației Brașovului.

Migraţia dă naştere unor preocupări legate de „exodul creierelor”, al mâinii de lucru calificate din ţările de origine, deoarece persoanele cu un nivel superior de educaţie tind să emigreze mai des în cadrul regiunii. Persoanele absolvente de învăţământ superior reprezintă aproape 40% din populaţiile de emigranţi din România, Republica Moldova, Albania, Macedonia de Nord, Republica Kârgâzstan, Kazahstan şi Tadjikistan, se arată într-un raport publicat de Banca Mondială (BM)

Mai multe detalii, aici.