Cine decide abandonarea aderarii la Schengen?
Guvernul? Sa fim bine intelesi aici, actualul guvern e expresia vointei unei majoritati parlamentare foarte solide, are indirect un mandat foarte puternic pentru programul sau politic. Ca principiu, guvernul Ponta are dreptul si obligatia de a pune in practica acest mandat politic. Nu conteaza ca, dintr-un punct de vedere obiectiv, acesta s-ar putea sa fie gresit; nu conteaza cata lume si de ce nu este de acord cu el. E o chestiune, repet, de principiu democratic, scrie Doc pe blogul Inventarul stricaciunilor politice.
Doar ca eu nu-mi amintesc ca „abandonarea Schengen” sa fi fost pomenita catusi de putin, nici macar la investitura guvernului si cu atat mai putin in alegeri. Guvernul Ponta nu are mandat pentru asa ceva. Si nu vorbim de o chestie minora aici, vorbim de un obiectiv diplomatic al Romaniei, mai mult, vorbim de modul in care tara noastra intelege sa relationeze diplomatic cu tarile din Uniune, e o chestiune mult mai serioasa decat consecintele unui acord. Nu doar ministrul de Externe, nici macar Presedintele statului nu ar avea dreptul sa roteasca intr-o astfel de chestiune politica noastra externa, fara niciun fel de mandat in directia asta. E de neconceput.
Cand l-am auzit prima oara pe dl Corlatean, azi-dimineata, am avut convingerea deprimanta ca se dovedeste ca ministrul nostru de Externe e un imbecil. Prima oara, cand l-a luat gura pe dinainte spunand ca Olanda nu mai leaga aderarea la Schengen de MCV, am zis ca a fost o scapare data de inexperienta. Insa trasnaia de azi vine prea iute si e prea mare ca sa mai lase vreun dubiu rezonabil. Eu pastrez convingerea asta, dar, oricum, pe moment e prea putin relevant. Citesc ca premierul si presedintele Senatului, sefii lui (si) pe linie de alianta politica s-au alaturat ideii prezentate de ministru. Prin urmare, nu mai e doar o dovada de imbecilitate ministeriala, e o optiune care este considerata cat se poate de serios.
In acest caz, trebuie tratata cu aceeasi seriozitate. Repet, nu exista mandat popular pentru o astfel de schimbare de politica externa. Nu exista dar poate si trebuie sa fie cerut. In cazul in care liderii actualei puteri insista pe ideea ca „aderarea la Schengen nu ne mai intereseaza”, ar trebui sa vedem daca sunt in asentimentul populatiei. De exemplu, printr-un referendum.
Comenteaza pe blogul Inventarul stricaciunilor politice.