Clima pe glob in 2008: Cel mai rece an de la inceputul secolului
La finele anului, climatologii au anuntat ca 2008 este cel mai rece din secolul XXI – ce e drept, abia inceput. Cu toate acestea, cel mai rece an, din perspectiva temperaturii medii globale a aerului, este cu aproximativ 0.3 grade C mai cald ca media intervalului de referinta 1961-1990, arata Organizatia Mondiala a Meteorologiei. Am stat de vorba pe aceasta tema cu Roxana Bojariu, de la Administratia Nationala de Meteorologie.
Rep: Roxana Bojariu, ce indica aceste date: se raceste sau se incalzeste atmosfera terestra?
RB. Depinde de scara de timp pe care o avem in vedere. Daca privim la scara de timp a mai multor decenii, atunci tendinta de crestere a temperaturii medii este evidenta in datele de observatie.
La scara a doar catorva ani, e vorba insa de o racire relativa, datorata fazei negative a fenomenului El Niño-Oscilatia Sudica (ENSO) care s-a dezvoltat in regiunea ecuatoriala a Pacificului. Aceasta faza negativa este insotita de temperaturi mai scazute decat cele obisnuite ale apei de la suprafata oceanului. Anomaliile termice apar in urma interactiunii cu circulatia atmosferica, care determina masele de apa din straturile adanci si mai reci ale oceanului sa inlocuiasca masele calde, de la suprafata.
Rep: Ce este si cum apare fenomenul El Niño-Oscilatia Sudica – ENSO?
„La scara a doar catorva ani, e vorba insa de o racire relativa, datorata fazei negative a fenomenului El Niño-Oscilatia Sudica (ENSO) care s-a dezvoltat in regiunea ecuatoriala a Pacificului.”
Roxana Bojariu
RB. Fenomenul ENSO face parte din variabilitatea naturala a sistemului climatic. Este, mai precis, o manifestare a cuplajului ocean-atmosfera în zona ecuatoriala a Pacificului.
Variatiile circulatiei atmosferice deasupra oceanului determina incetiniri sau accelerari ale ventilarii straturilor oceanice, mai ales in regiunile estice, diminuand sau accentuand contrastele termice la suprafata Pacificului, care la randul lor modifica circulatia maselor de aer.
Aceste perturbatii se propaga de-a lungul regiunii ecuatoriale a Pacificului, ajungand sa determine fluctuatii ale temperaturii apei de suprafata a oceanului, ale precipitatiilor, presiunii si vanturilor cu o periodicitate cuprinsa intre 2 si 7 ani.
Rep: Cum ne-ar putea influenta acest fenomen in anul urmator?
RB. Pentru anul 2009, prognozele climatologilor americani de la National Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA) indica probabilitati egale pentru aparitia unei stari neutre sau a unei faze negative a fenomenului ENSO.
La nivel global, acest lucru inseamna o stopare a cresterii temperaturii medii sau chiar un usor regres, in comparatie cu primele pozitii din topul celor mai “calzi” ani, inregistrati pe intreaga perioada de observatii instrumentale (incepand cam de la 1850).
La nivel regional, in functie de anotimp, pot aparea anomalii de temperatura si precipitatii, mai ales in bazinul Pacificului, dar si in cele 2 Americi si Africa de Sud. Influenta fenomenului ENSO asupra Europei este, comparativ, mult mai slaba.
Rep: Cum arata acest top al anilor caldurosi? Si unde se plaseaza anul 2008?
RB. Dupa Met Office Hadley Centre (Marea Britanie), pe primele pozitii ale acestei ierarhii se situeaza, in ordine, anii: 1998, 2005, 2003. Este interesant de notat ca anul 1998 a fost “beneficiarul” unei puternice faze pozitive a fenomenului ENSO, ceea ce n-a fost cazul anului 2005, foarte aproape si el de recordul absolut ale celei mai mari temperaturi medii globale inregistrate.
Anul 2008 este pe pozitia a X-a in aceasta ierahie. Este un exemplu relevant al felului in care semnalul incalzirii globale se suprapune peste fluctuatiile naturale ale sistemului climatic, acestea din urma putand, pe scari de timp interanuale, sa-l intensifice sau sa-l mascheze.
Rep: Desi apropiate, exista totusi mici diferente in estimarile temperaturilor medii globale, realizate de diferite centre de analiza climatica. De unde apar diferentele?
RB. Intr-adevar, daca cercetatorii britanici de la Met Office si Climate Research Unit/ Universitatea East Anglia plaseaza anul 2008 pe pozitia a X-a in clasamentul anilor cu cele mai mari temperaturi medii globale, cercetatorii americani de la NASA Goddard Institute for Space Studies il situeaza pe locul IX, in aceeasi ierarhie.
Micile diferente provin din felul in care se asambleaza media globala anuala din datele de observatie: setul de date britanic are o acoperire limitata in zona arctica, spre deosebire de cel american, care foloseste tehnica corelatiilor pentru a inlocui observatiile lipsa.
Acoperirea deficitara cu date a regiunilor polare este o problema a retelei actuale de observatie pe care eforturile ocazionate de Anul International Polar 2007-2009 incerca sa o limiteze.
Datele disponibile si experimentele numerice, realizate cu modele climatice, sugereaza ca efectele incalzirii globale sunt mai mari in aceste regiuni. O dovada, in acest sens, este si diminuarea extinderii si grosimii ghetii arctice, mai ales in sezonul cald, in ultimele decenii, diminuare atestata de observatiile satelitare.
Rep: Exista si alte fenomene naturale care pot avea impact asupra temperaturii medii globale?
RB. Da, chiar daca impactul lor la nivel global este mai redus, comparativ cu cel al fenomenului ENSO. Oscilatia multideceniala a Atlanticului (AMO) si oscilatia nord-atlantica/oscilatia arctica (NAO/AO) sunt doua dintre ele, influentele lor simtindu-se in cea mai mare parte a Emisferei Nordice si, bineinteles, in Europa.
Fenomenul AMO este definit de variabilitatea anomaliilor temperaturii apei la suprafata Atlanticului de Nord. Incepand cu anul 1995, suntem in plina manifestare a fazei sale pozitive, carcterizate de temperaturi mai ridicate. Scara de timp asociata fenomenului AMO este de ordinul a 50-70 ani. Oscilatia nord-atlantica se manifesta in fluctuatiile vanturilor de vest de la latitudinile medii.
Intensificarea acestora caracterizeaza faza pozitiva a fenomenului NAO/AO si determina, in anotimpul rece, o advectie de aer cald, dinspre suprafata oceanului spre interiorul continentului euro-asiatic. Timpii caracteristici ai NAO/AO acopera o plaja larga de valori, de la cateva saptamani, la cativa ani si chiar la decenii.
Link-uri utile
Figura animata ilustrand diferenta de temperatura intre perioadele 2004-2008 si 1999-2003.
http://www.realclimate.org/wp-content/uploads/rcanim.gif
Explicatii detaliate privind seturile globale de observatii, prezentate pe blogul RealClimate
http://www.realclimate.org/index.php/archives/2008/11/mind-the-gap/
Estimari prognostice ale fenomenului ENSO realizate la NOAA.
http://www.cpc.noaa.gov/products/analysis_monitoring/lanina/enso_evolution-status-fcsts-web.ppt
Reprezentare animata a dezvoltarii fazelor pozitive si negative ale fenomenului ENSO in Pacific.
http://www.cdc.noaa.gov/people/joseph.barsugli/anim.html
Reprezentare animata a anomaliilor apei oceanului la suprafata Pacificului in 2008
http://www.cdc.noaa.gov/map/clim/sst_olr/sst_anim.shtml.
Roxana Bojariu
- Seful Grupului de Cercetari Climatice din cadrul Administratiei Nationale de Meteorologie. Absolventa a Facultatii de Fizica – Universitatea din Bucuresti si doctor în fizica, cu specializarea in fizica globului. A participat la proiecte stiintifice europene si internationale si a fost invitata, in calitate de cercetator la institutii de prestigiu precum Centrul Comun de Cercetare din Ispra, Laboratorul de Meteorologie Dinamica din cadrul Universitatii Pierre si Marie Curie din Paris, Laboratorul de Studii in Geodezie si Oceanografie Spatiala din cadrul Observatorului Midi-Pyrenees din Toulouse, Facultatea de Stiinte a Universitaii din Vigo, Universitatea Complutense din Madrid si Centrul International de Fizica Teoretica “Abdus Salam” din Trieste.
- Printre domeniile sale de expertiza se numara predictia climatica si interactiunile dintre ocean, atmosfera si criosfera. A participat ca autor principal si editor referent la elaborarea Raportului al IV-lea al Grupului Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC), organism rasplatit, alaturi de Albert A. Gore, cu Premiul Nobel pentru Pace, in anul 2007.
INTERVIURILE HotNews.ro