Congresul PNL si linistea dlui Tariceanu (de Miron Damian)

S-a incheiat, ieri, un nou congres al PNL. S-au spus discursuri, s-au votat decizii, s-a schimbat o parte din conducere, a fost reconfirmat in postul de presedinte Calin Popescu Tariceanu.

Reconfirmarea asta a fost ceea ce a retinut presa, care a vorbit despre “realegerea presedintelui la congres”, “congres in familie”, “congres pentru linistea lui Tariceanu.” Eu cred ca (si) aceasta aparenta inseala.

Oficial, congresul a fost convocat pentru a modifica statutul privind alegerea conducerii centrale, si alegeri conform noului statut. Neoficial, de fapt, congresul a fost convocat pentru a incheia, in interiorul PNL, socotelile cu PLD. Din acest punct de vedere se poate spune ca si-a atins scopul.

Daca intradevar planul Stolojan si Stoica era ca proiectul lor sa conduca la aparitia unui curent in PNL care sa-l doboare de la conducere pe premier si pe apropiatii sai (”Olteanu si Orban”, dupa liderii PLD), atunci se poate spune ca el a inregistrat un esec teribil, realizand, in realitate, exact contrariul.

Congresul a aratat un partid unit, decis si sigur pe el, lipsit de contestari si convulsii interne. Daca si cat inseala aparenta respectiva, asta nu pot sa spun. Congresul a pus capat unei cai solide de atac la adresa dlui Tariceanu: cea care spunea, ca ajunsese practic in varf datorita numirii sale interimare de catre Theodor Stolojan.

Mai mult, la modul general, congresul a dat legitimitate interna actualei conduceri si liniei sale politice. Inclusiv transferul individual de la PNL la PLD a devenit de acum mult mai dificil de justificat mediatic. Se poate spune ca PLD este un subiect caruia i s-a pus punct in PNL. Apoi, presedintele PNL a castigat detasat, fara nici un fel de probleme si contracandidati, un nou mandat. Si atunci de ce n-ar fi justificate titlurile ziarelor?

Pentru ca in urma congresului pozitia interna a dlui Tariceanu iese semnificativ slabita. Realegerea lui nu semnifica nimic, din acest punct de vedere. Dl Tariceanu nu a avut contracandidat dintr-un singur motiv: victoria oricarui alt candidat ar fi fost de neconceput pentru coplesitoarea majoritate a partidului.

De ce? Pentru ca dl Tariceanu este (si) premier, iar in clipa in care ar fi fost demis din fruntea PNL pozitia lui in fruntea guvernului ar fi devenit imposibil de sustinut. Iar desemnarea unui nou premier nu depinde de PNL, ci de presedintele statului. Cum spuneam, de neconceput.

Al doilea motiv pentru care pozitia dlui Tariceanu este slabita tine de persoanele care au fost alese ca vicepresedinti.

Dar, ca sa intelegem de ce, trebuie sa introducem in scena un nou personaj care se tine indeobste inafara ei si pe care il readuc in atentie interventiile fulminante ale Elenei Udrea: Dinu Patriciu. In decembrie 2004, intre tururile de scrutin, Delegatia Permanenta PNL a fost pe punctul de a admite o negociere post-electorala cu PSD care era in frunte dupa primul tur.

Pledau pentru ea Dinu Particiu, si alti apropiati ai sai. Ar fi compromis, probabil, sansele lui Traian Basescu de a fi presedinte, si, implicit, sansele dlui Tariceanu de a fi premier. De altfel acesta din urma a spus ca daca se adopta decizia el isi da demisia, si astfel a reusit sa convinga Delegatia sa respinga public orice colaborare postelectorala cu PSD.

Nu speculez aici asupra motivatiilor dlui Patriciu, daca vrea sa se alieze cu PSD sau daca vrea doar sa-l combata pe Basescu. Reamintesc doar ca, intr-un punct mai dramatic al existentei PNL, presedintele PNL Tariceanu a fost pentru dl Patriciu doar o piesa sacrificabila in jocul sau de sah.

Or, proaspatul vicepresedinte Ludovic Orban nu este doar adeptul unui stil particular de discurs politic. Dl Orban este principala portavoce a celor care doresc indepartarea PNL de PD. Indepartarea e un termen bland, dl Orban pledeaza practic pentru plasarea PNL impotriva PD. O decizie care ar avea, as zice, cateva consecinte notabile.

Cu cateva saptamani in urma dl Orban declara public ca PNL trebuie sa-si asume conditia de partid de opozitie. Declaratie foarte ciudata pentru membrul unui partid care detine postul de premier. Multa lume a inregistrat declaratia ca un nou atac la adresa PD. Nu stiu cata lume a inregistrat declaratia ca un nou atac la adresa dlui Tariceanu.

De altfel, dl Orban este si un asociat si prieten al dlui Patriciu, la fel ca alt nou vicepresedinte al PNL, dna Norica Nicolai. Dl Orban l-a eliminat pe unul din apropiatii premierului, Bogdan Olteanu. Mai mult, in lista perdantilor in alegerile interne din PNL se mai afla trei(!) ministri din cabinetului dlui Tariceanu, dl Stroe, dl Iorgulescu, dl Ungureanu.

Si nu e doar ca dl Tariceanu este secondat in partid de alte persoane decat cele pe care le-a ales in cabinet, persoane care pot fi lesne banuite ca au un demers politic propriu si divergent fata de cel al premierului. Mai e si faptul ca, in urma schimbarii statutului, acestia nu mai sunt parte a echipei sale, ca pana acum.

Da, e o ironie ca in disputa dintre PNL si dl Stolojan sa piarda dl Tariceanu. In replicile care s-au aruncat de o parte si de alta s-a pomenit si despre sistemul alegerii conducerii pe lista candidatului la presedintie, adica in bloc.

(Sistemul a fost introdus la nivel central de dl Stolojan, a fost extins de dl Tariceanu la nivel local.) Schimbarea sistemului a fost pusa in discutie ca argument anti-stolojan, ar fi fost greu sa i se puna opreliste in partid. Dar sistemul conducerii alese pe lista este unul care ofera foarte multa legitimitate si autoritate presedintelui.

In sistemul nou, fiecare vicepresedinte este ales uninominal, alegerea lui nu are nicio legatura cu cea a sefului de partid; legitimitatile lor sunt, practic, egale. Data viitoare cand dl Orban va spune ca PNL trebuie sa se pregateasca pentru opozitie liderii PNL nu vor mai putea la fel de usor sa declare ca este doar o pozitie personala, care nu angajeaza partidul.

Congresul i-a adus presedintelui PNL un nou mandat. Dar ma indoiesc ca i-a adus linistea.

Comenteaza pe Inventarul stricaciunilor politice